Brotacelul Plimbaret
Home Regiuni Geografice Județe Orașe Statistici Călătorii Contact
  Tipareste pagina curenta

 

Prezentarea orașului Vicovu de Sus

Județ: Suceava Site-uri utile:
Primaria Vicovu de Sus
Regiunea geografică: Bucovina
Populație: 13 308 loc (locul 138)
Recensământ: 2002
Suprafață: 43 km2 (locul 170)
Densitate: 245 loc/km2 (locul 74)
Altitudine: 410 m. (locul 118)
Atestare documentară: 23 mai 1436 (locul 121)
Latitudine: 47 grade 55' 33"
Longitudine: 25 grade 40' 33"
Localități:
Primar: Gheorghe Schipor, PSD
 
Vicovu de Sus este un oraș în județul Suceava, Bucovina, România. A fost declarat oraș în anul 2003.

Geografie Vicovu de Sus


Orașul Vicovu de Sus este situat în partea de nord a județului Suceava, în depresiunea Rădăuți și este străbătut de râul Suceava, care desparte orașul în două (Vicovu de sus, aflat pe malul stâng și Bivolărie pe malul drept a râului). În partea de nord orașul este mărginit de frontiera de stat dintre România și Ucraina, la sud de Obcina Mare, la sud-est de comuna Vicovu de Jos, la nord-est de comuna Bilca, în partea de vest orașul este delimitat de comuna Straja și în partea de sud-vest de râul Suceava, ce trasează linia administrativă dintre oraș și comuna Putna.

Coordonatele geografice ale orașului sunt latitudine nordica 47°93'33" și longitudine estică 25°68'33".

In partea de sud a Vicovului se indinde Obcina Mare cu Varful Magura Mica avand atitudinea de 837 m. Dealurile Magurei, locul perfect de a te recreia si admira splendoarea depresiunii Radautului, pe timp de iarna partiile de ski si sanius din Bivolare fiind bucuria copiilor.

Istoric Vicovu de Sus


Valea Sucevei a fost locuită încă din epoca străveche. S-au descoperit însă unelte paleolitice pe raza comunei Straja, iar din epoca neolitică zona comunei Voitinel este circumscrisă vastului spațiu al culturii Stacervo-Cris. În perioada geto-dacică, spațiul de nord al Moldovei este locuit de tribul costobocilor, care și-au extins autoritatea în zona de Nord a Moldovei, întemeind un regat care cuprindea Bucovina și Maramureșul.

Începuturile epocii medievale demonstrează o continuitate a locuirii zonei Rădăuților. Din perioada secolului X s-a descoperit la Rădăuți, într-un context arheologic bizantin, o monedă încadrată cronologic între 998 și 1028. Legăturile cu regatului maghiar sunt atestate de emisiunile monetare aparținând regilor arpadieni și descoperite în zona Cernăuților. În aceeași perioadă sunt scoase la iveală și monede germane din secolul al XIII-lea.

Satul Vicov a fost întemeiat înainte de descălecatul lui Dragoș și al lui Bogdan I, avându-și vatra pe valea pârâului Sicova, de la care și-a luat numele. Ulterior, satul a fost împărțit de către urmașii unuia dintre stăpânii săi în două părți, fiecare parte devenind sat distinct: Vicovul de Jos și Vicovul de Sus. Vicovul de Jos a fost cumpărat de către Alexandru cel Bun și dăruit Mitropoliei Moldovei. În schimb, satul Vicovul de Sus (care cuprindea teritoriul actual al orașului Vicovu de Sus și al comunei Bilca) era întărit familiei Babici, cu toate hotarele sale, după cum au stăpânit din veac. Cel mai de seamă reprezentant al acestei familii a fost Stan Babici, membru în sfatul domnesc al lui Alexandru cel Bun și al fiului său, Iliaș. Pe teritoriul satului Laura a fost una dintre cele mai însemnate mănăstiri de la începutul Evului Mediu din Moldova. Aici și-au avut metania episcopul Leontie de la Rădăuți și Daniil Sihastru, ambii sanctificați mai târziu de Biserica Ortodoxă. Însuși cătunul Laura, aflat în partea de vest a localității, își are numele de la această "Lavra" monahală. În pădurile de la nordul satului Vicovu de Sus au fost descoperite unelte de piatră, arme din bronz și fragmente de zale din Evul Mediu.

Pe teritoriul Vicovului de Sus se afla Vama cea Mică a Sucevei, deoarece pe aici treceau negustorii care cumpărau vite din Siret pentru a le duce în Transilvania și Maramureș.

La 15 septembrie 1466, imediat după începerea construcției mănăstirii Putna, Ștefan cel Mare cumpăra satul Vicovu de Sus de la Stan Babici și de la frații săi și îl dăruiește lăcașului său. De fapt, satul Vicovu de Sus este primul sat dăruit Putnei de către marele domn al Moldovei. Ulterior, Ștefan cel Mare a obținut prin schimb sau prin cumpărături și celelalte sate aflate mai jos de Vicovu de Sus: Vicovu de Jos, Voitinel, Maneuți (aflat între Vicovul de Jos și Gălănești), Balosinești (pe teritoriul de astăzi al Gălăneștilor), Tarnauca (astăzi Frătăuții Noi), Frătăuții Vechi și Macicatești și le dăruiește Putnei.

Aflați în subordinea mănăstirii Putna, vicovenii erau poslușnici ai călugărilor, fiind scutiți de dări pentru că păzeau potecile care duceau în Transilvania de hoți și oștile plecate după pradă. Punctul de pază al potecilor era în cătunul Caraula din satul Straja, aflat la vest de satul Vicovul de Sus. De fapt, actualul sat Straja a fost format din vicovenii care făceau de strajă drumului care ducea în Transilvania.

În anul 1622, tătarii care căutau să jefuiască mănăstirea Putna sunt opriți de vicoveni, așa încât călugării sunt feriți de primejdie, iar domnul Moldovei ajungea să spună că hoardele păgâne au prădat toată Moldova până la Vicove. Pentru că erau soldați de nădejde, în secolul al XVIII-lea domnii Moldovei erau păziți de oameni tineri cu sâneață (pușcă) aduși din Vicove și din Berhomete.
În timp de pace vicovenii făceau comerț cu boi în orașul Bistrița, fiind amintit un negustor Vasile Gicovanul (secolul al XVI-lea).

Din pricina dărilor către domnii fanarioți, satul s-a pustiit de câteva ori, dar călugării și domnia l-au repopulat cu o parte dintre oamenii fugiți, dar și cu alții aduși din Transilvania. Această grijă de a menține satele Vicovul de Sus și de Jos era dată de faptul că oamenii de aici „erau de treabă mănăstirii Putna și de pază hotarelor Moldovei dinspre Ardeal”.

Ca atare, în satele Vicovul de Sus și de Jos, Bilca, Voitinel, Horodnic, Frătăuți, Rădăuți, Sucevița, Marginea, Volovăț și Horodnic au venit numeroși locuitori din zona Năsăudului, ceea ce a făcut ca în cadrul graiului moldovenesc, în această regiune, să se individualizeze un subgrai distinct, cunoscut sub numele de „graiul mărginean”, care împletește în chip armonios vorba din Năsăud cu cea din Bucovina.

Până la desființarea județelor de către autoritățile comuniste a făcut parte din județul Rădăuți),

Populația orașului Vicovu de Sus


Populația orașului este de peste 14.150 locuitori, majoritar de etnie română și de religie ortodoxă. Populația cartierului: Vicovu de Sus (format din Vicovu de Sus - Est, Vicovu de Sus - Centru, Plai și Laura) este de 11.166 locuitori și Bivolărie 2.959 locuitori.

Vicovu de Sus este al șaptelea oraș ca mărime din județ, după Suceava (115.183 locuitori), Fălticeni (31.605 locuitori), Rădăuți (27.759 locuitori), Câmpulung Moldovenesc (20.726 locuitori), Vatra Dornei (17.668 locuitori) și Gura Humorului (15.900 locuitori). Alte orașe importante ale județului sunt Siret (9.985 locuitori) și Solca (4.599 locuitori).

Administrație Vicovu de Sus


Orașul este condus de primarul Gheorghe Schipor și de un Consiliu Local. Administrativ, orașul este împărțit în două cartiere: Vicovu de Sus (format din Vicovu de Sus - Est, Vicovu de Sus - Centru, Plai și Laura) care reprezintă 70% din suprafața orașului și Bivolărie (format din vatra satului Bivolarie și cătunul Poderei) 30%.

Localitatea deține 1.200 mp de spații verzi amenajate și peisaje naturale de la poalele Obcinelor Mari de o frumusețe aparte.
În orașul Vicovu de Sus există statuia lui Ion Nistor și un monument al eroilor din cele două războaie mondiale, străjuit de două tunuri.

Coduri Postale Oraș Vicovu de Sus:
* Cod Postal Vicovu de Sus - Centru, Est, Plai și Laura: 727610
* Cod Postal Vicovu de Sus - Bivolărie: 727611

Economia Vicovu de Sus


Pactul Ribbentrop-Molotov a tăiat Vicovul în două: oamenii au rămas în România, pământurile le-au trecut la ruși. Când ministrul de Externe al celui de-al Treilea Reich, Joachim von Ribbentrop, și omologul său sovietic Vyaceslav Molotov au bătut palma pe 23 august 1939, destinul oamenilor din Vicovu de Sus a fost pecetluit. Armata rusă a ocupat în iunie 1940 Bucovina de Nord și Basarabia, iar noua graniță a României a fost trasată prin bătătura lor. În România au rămas oamenii și casele lor, la ruși au rămas pământul și pădurea. Două decenii mai târziu, tot la ei s-a oprit și granița colectivizării. Vicovu de Sus a fost ultimul sat din Bucovina forțat să intre în sistemul cooperatist.

Vicovu de Sus a cunoscut un ritm de creștere economică în ultimul timp în care s-au dezvoltat numeroase IMM-uri având ca activitate de bază industria ușoară (producerea de încălțăminte) și prelucrarea lemnului. În prezent în orașul Vicovu de Sus își desfășoară activitatea peste 144 de societății comerciale, din care 51 de societății comerciale în Bivolarie, aducând prosperitate locuitorilor zonei.

Industria de încălțăminte practic a urbanizat Vicovul de Sus. Orașul Vicovu de Sus este una din cele mai dezvoltate localităti din Bucovina. Proiecte pentru urbanizarea localității au existat și înainte și după 1989, în prezent îndeplinind indicatorii minimali statuați de legea 351/2001. Apa potabilă este captată și direcționată către 40 de cișmele stradale, se lucrează la canalizare și la racordarea la rețeaua națională de gaz metan. Totodată, orașul are stație de clorinare și telefonie fixă digitală.

Transport Vicovu de Sus


Cale ferată Vicovu de Sus


Calea ferată Suceava-Putna/Nisipitu trece prin Bivolărie și sunt două stații CFR (Vicovu de Sus, aflată la 59 km de stația Suceava Nord și Bivolărie, la 62 km de stația Suceava Nord).

Rutele de tren din/spre Vicovu de Sus:
*Iași - Vicovu de Sus - "Bivolarie - Putna
*Putna - Bivolarie - Vicovu de Sus - Iasi
*Suceava - Vicovu de Sus - Bivolarie - Putna
*Putna - Bivolarie - Vicovu de Sus - Suceava
*Suceava - Vicovu de Sus - Bivolarie - Nisipitu
*Nisipitu - Bivolarie - Vicovu de Sus - Suceava
*Suceava - Vicovu de Sus - Bivolarie - Gura Putnei
*Gura Putnei - Bivolarie - Vicovu de Sus - Suceava
*Dornesti - Vicovu de Sus - Bivolarie - Gura Putnei
*Gura Putnei - Bivolarie - Vicovu de Sus - Dornesti

Rutier Vicovu de Sus


Prin Bivolărie trece Șoseaua Națională Rădăuți-Putna (19 km de Rădăuți și 8 până în Putna), iar prin Vicovu de Sus trece Șoseaua Națională Rădăuți-Cernăuți (Bucovina) sau Ulma (22 km de Rădăuți și 30 km până în Ulma și 55 km până la Cernăuți).

Rute Maxi-taxi din/spre Vicovu de Sus:
*Radauti - Vicovu De Sus (Est, Centru) - Punct Trecere Frontiera Vicovu de Sus
*Punct Trecere Frontiera Vicovu de Sus - Vicovu De Sus (Centru, Est) - Radauti
*Radauti - Vicovu de Sus (Bivolarie) - Putna
*Putna - Vicovu de Sus (Bivolarie) - Radauti
*Radauti - Vicovu De Sus (Est, Centru, Laura) - Straja
*Straja - Vicovu De Sus (Laura, Centru, Est) - Radauti
*Radauti - Vicovu De Sus (Est, Centru, Laura) - Ulma
*Ulma - Vicovu De Sus (Laura, Centru, Est) - Radauti
*Radauti - Vicovu De Sus (Est, Centru, Laura) - Valea Brodinei
*Valea Brodinei - Vicovu De Sus (Laura, Centru, Est) - Radauti
*Punct Trecere Frontiera Vicovu de Sus - Cernauti
*Cernauti - Punct Trecere Frontiera Vicovu de Sus

Educație Vicovu de Sus


Relatările privind începuturile învățământului din comuna Vicovu de Sus aparțin învățătorului Ion Moldovean. Acesta ne relatează modul în care a luat naștere prima școala primară în centrul comunei în anul 1852. Școala a fost înființată cu sprijinul preotului Vladimir Vasilovici, a primarului și a dascălului bisericesc în casa particulară a zidarului Ion Roman. Școala purta denumirea de „Trivial Schule” având ca prim învățător pe Ion Talpariu. În anul 1855 școala este mutată în casa morarului Karl Postatny. Între anii 1856 - 1857 școala funcționează în casa pădurarului Brazza. În anul 1856, sub îndrumarea preotului Mihai Pitey, s-a început construcția localului de școală pe un teren în suprafață de 22 de prăjini, teren cumpărat de la dascălul bisericii Constantin Nistor.

O a doua școală, înființată pe lângă școala din centru, o va reprezenta școala primară din estul comunei. În 1899 funcționa o filială a școlii din centru în casa particulară a lui George Komarnitchi. Școala a mai funcționat și în casa particulară a gospodarului Vasile Dabaca. În anul 1908 se începe construirea unui local de școală cu 4 clase, școală care va fi inaugurată la 12 decembrie 1908 sub denumirea de „Jubileum Schule”. Denumirea se datorează aniversării a 60 de ani împliniți de împăratul Austro-Ungariei Frantz Iosef. În anul 1966 școala se va mări prin adăugarea a încă două săli de clasă.

În jurul anului 1900 a luat ființă prima școală din satul Laura într-o casă particulară aparținând gospodarului Negru Gheorghe. Acesta va dona terenul pe care se va construi între 1912 - 1913 un local de școală, dat în folosință în anul 1922.

În legătură cu școala din satul Bivolarie există mențiuni potrivit cărora între anii 1922 - 1925 se înființează o școală primară într-o clădire a fostei herghelii de stat austriece. Școala avea patru săli la care se adaugă locuința directorului. Între anii 1959 - 1960 se amenajează o școală într-o clădire aparținând fostei fabrici de cherestea, fabrică aflată lângă gara CFR Bivolarie. După anul 1966 se construiește actualul local al școlii Bivolarie.

În 1959 se înființează școala cu clasele I - VIII din satul Plai, școală care funcționează într-o casă particulară având trei săli de clasă plus locuința directorului.
Între 1959 - 1960 se înființează și o școală cu trei săli de clasă în zona Laura - Straja.

Începând cu anul 1964 se trece la construirea Liceului „Ion Nistor” Vicovu de Sus(site), clădire la care se adaugă în 1976 clădirea școlii generale cu 8 săli de clasă. În anul 1979 se va adăuga localul III al Grupului Școlar.

În anul 1997 se va ridica o nouă școală cu clasele I - VIII în satul Plai. În anul 2003 Școala Specială Bivolarie devine Grup Școlar Bivolărie - Vicovu de Sus - deficienți.

Religie Vicovu de Sus


Religia predominantă este ortodoxia, aproximativ 11.700 ortodocși, 2.750 penticostali, 400 baptiși și 300 alte religii.
Biserici: Biserica Ortodoxă Vicovu de Sus - Centru (1806), Biserica Ortodoxă Vicovu de Sus - Est, Biserica Ortodoxă Bivolarie (1861), Biserica Ortodoxă Laura, Capela Ortodoxă Bivolarie și Capela Ortodoxă Vicovu de Sus - Est.

Ortodoxia în Vicovu de Sus Vicovu de Sus


Sfântul Daniil Sihastru a fost sfetnicul și duhovnicul lui Ștefan cel Mare

La începutul veacului al XV-lea, un tânăr de 16 ani, Dumitru, provenit dintr-o familie de oameni simpli de pe domeniul Mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuți, alegea această cale și, doar după două generații, reușea să schimbe fața Țării Moldovei împreună cu ucenicii săi, viitorii Mitropoliți Grigorie Roșca și Teofan I, Cuvioșii egumeni Misail și Efrem, Cuviosul Ioan caligraful ș.a., toți cu metania la Mănăstirea Voroneț. O impresionantă salbă de biserici și mănăstiri apărea în nordul Moldovei la îndemnul acestei pleiade de sfinți și al altora, care au rămas până în prezent cele mai prețioase nestemate ale artei și spiritualității românești, unele intrate în patrimoniul universal. Tânărul Dumitru, tuns în monahism la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuți, primea numele de David, avându-l ca dascăl pe Sfântul ierarh Leontie și remarcându-se de mic pentru capacitatea sa de a învăța cărțile sfinte cu o ușurință ieșită din comun sau de a vindeca bolnavii, de a cunoaște cugetele ascunse și tainele viitoare. După ce mai petrece câtva timp și la Mănăstirea Sfântul Laurențiu din Vicovu de Sus, este atras de viața de pustnic. Se face schimonah sub numele de Daniil, viețuind în rugăciune peste 20 de ani într-o chilie săpată în piatră pe valea pârâului Putna. Din "Patericul românesc" aflăm că Daniil Sihastru l-a cunoscut pe marele Ștefan încă din anul 1452, acesta primind de la el dezlegare de păcate și binecuvântare, dar și proorocirea că în curând va fi domn al Moldovei. După ce proorocirea s-a împlinit, Daniil Sihastru "i-a fost marelui domn cel dintâi sfetnic, duhovnic și rugător către Dumnezeu(...). Astfel, ascultându-l, Ștefan cel Mare a apărat cu multă vitejie Biserica lui Hristos și Țara Moldovei după căderea Bizanțului, aproape o jumătate de secol, câștigând 47 de războaie și înălțând 48 de biserici. În felul acesta Cuviosul Daniil Sihastru s-a dovedit un mare apărător al Ortodoxiei românești și ctitor duhovnicesc al mănăstirilor înălțate la îndemnul său". După înalțarea Mănăstirii Putna, tot la îndemnul său, Daniil Sihastru se retrage în codrii seculari din jurul Mănăstirii Voroneț, unde mai petrece 20 de ani de singurătate și penitență pentru obștea Moldovei, într-o chilie situată deasupra stâncii Șoimul. În pădurile dese din munții Voronețului, Rarăului și Stânișoarei trăiau în acea perioadă alți 50 de sihaștri, cu toții ucenici ai lui Daniil Sihastru. În 1477 îl roagă fierbinte pe voievodul său protector să nu-l pună Mitropolit al Moldovei și Sucevei, așa cum stăruiau clerul și ierarhii țării, dar în 1488, după înălțarea bisericii închinate Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, se supune hotărârii obștei Mănăstirii Voroneț de a deveni egumen al sfântului lăcaș. Așadar, la peste 80 de ani, acest încă prea puțin cunoscut ascet și cărturar al Moldovei, revenea în rândul comunității monahale, continuându-și opera spirituală până la moartea sa, în 1496, moaștele sale odihnind și astăzi în pronaosul bisericii.

Sănătate Vicovu de Sus


Spitalul Vicovu de Sus a fost înființat în perioada interbelică (în jurul anului 1920) de către istoricul Ion Nistor. În anul 1980 spitalul a fost desființat de către regimul comunist, în vechea clădire desfășurându-și activitatea Dispensarul Sanitar Vicovu de Sus - Centru. Din 2003 vechiul spital a devenit Centru de sănătate medico-social „Ion Nistor” pentru întreaga zonă. În orașul Vicovu de Sus își desfășoară activitatea patru Dispensare Sanitare (Bivolărie, Vicovu de Sus-Centru, Vicovu de Sus-Est și Laura), trei Cabinete de Stomatologie (Bivolărie, Laura și Vicovu de Sus-Est), două Puncte Farmaceutice (Bivolărie și Vicovu de Sus-Centru).

Cultura Vicovu de Sus


Cel mai de seamă fiu al satului este istoricul Ion Nistor (1876-1962), socotit de către Nicolae Iorga cel mai mare istoric al Bucovinei. Ion Nistor a fost unul dintre fruntașii Bucovinei care au hotărât unirea acestei provincii cu România la 15/27 martie 1918. A fost profesor la Universitatea din Cernăuți, iar în perioada interbelică a deținut portofoliul de ministru al sănătății. Pentru aceste lucruri a fost închis la Sighet de către comuniști.

Ion Nistor: istoric și militant unionist bucovinean, membru al comitetului de organizare a Adunării Naționale de la Cernăuți care a hotărât unirea cu România, în cadrul căruia a redactat Actul Unirii. Profesor la Universitățile din Viena și Cernăuți, rector al Universității din Cernăuți, profesor universitar la București, membru al Academiei Române (1911), director al Bibliotecii Academiei Române, fruntaș al Partidului Național Liberal, fost ministru de stat, reprezentând Bucovina, apoi, succesiv, ministru al Lucrărilor Publice, al Muncii și, în final, al Cultelor și Artelor.

Cunoscuta solistă de muzică populară Sofia Vicoveanca a copilărit in zona Vicovului caruia ii poarta numele. Conturată parcă din doinele, baladele și cântecele de joc pe care le interpretează, Sofia Vicoveanca face cunoscute lumii intregi tradițiile din zona Bucovinei. Cântece din discografia sa: “Bucovină mândră floare”, “Asta-i joc din Bucovina”, “Asta-i hora mare”, “Arde foc sub opincuțe”, “Am trăit bine cu jocul”, “Supărarea, bat-o, Doamne!”, “Lume, lume trecătoare”, “Bătrânețea când te bate”, “Săracă vecina mea”, “M-am sfădit rău cu bădița”, “Am avut un pui pe lume”.

Punctul Vamal Vicovu de Sus


Prin Vicovul de Sus trece vechiul drum imperial construit de Maria Tereza, care lega Transilvania de Cernăuți și Galiția. În prezent, din pricina ruperii de către sovietici a Nordului Bucovinei din trupul României, importanța acestei rute a fost diminuată. Totuși, aici a fost înființat un punct vamal.
Totodată, vechea Unitate Militară a Vicovului din perioada comunistă a devenit Sectorul Poliției de Frontieră Vicov.
Funcționează în cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Vicov, în regim de trecere simplificată cu specific rutier și pietonal, asigurând respectarea prevederilor tratatelor, acordurilor, convențiilor și protocoalelor de frontieră încheiate cu Republica Ucraina și a celor internaționale la care România este parte, cu privire la tranzitul persoanelor și mărfurilor peste frontiera cu Ucraina.
 
 
Stema orașului Vicovu de Sus
Stema orasului Vicovu de Sus
 
Harta rutieră a orașului Vicovu de Sus


Hoteluri din Vicovu de Sus

Vedere din satelit a orașului Vicovu de Sus


Cazare in Vicovu de Sus

Contribuie la dezvoltarea paginii localitatii Vicovu de Sus