Brotacelul Plimbaret
Home Regiuni Geografice Județe Orașe Statistici Călătorii Contact
  Tipareste pagina curenta

 

Prezentarea orașului Câmpulung Moldovenesc

Județ: Suceava Site-uri utile:
Primaria Câmpulung Moldovenesc
Regiunea geografică: Bucovina
Populație: 16 722 loc (locul 111)
Recensământ: 2002
Suprafață: 24 km2 (locul 200)
Densitate: - loc/km2 (locul - )
Altitudine: 600 m. (locul 133)
Atestare documentară: 14 aprilie 1411 (locul 110)
Latitudine: 47 grade 31' 51"
Longitudine: 25 grade 33' 05"
Localități:
Primar: Gabriel-Constantin Șerban, PNL
 
Câmpulung Moldovenesc (până în 1950 Câmpulung) este un municipiu din județul Suceava, Bucovina, România. Are o populație de 20.153 locuitori. Până la instaurarea comunismului în România (1946-1949) a fost reședința județului Câmpulung. Județul a fost desființat odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950. Aici se află Colegiul Militar Liceal "Ștefan cel Mare" (anterior Liceul Militar "Ștefan cel Mare"). A fost ridicat în anul 1995 la rangul de municipiu

Geografie Câmpulung Moldovenesc


Localizare Câmpulung Moldovenesc


Municipiul Câmpulung Moldovenesc este situat în nord-estul județului Suceava, 47.31`51" latitudine nordică și 25.33`05" longitudine estică, întinzându-se de o parte și de alta a râului Moldova, pe o lungime de 12 km, în defileul ce desparte Obcinele Bucovinei de munții Stânișoarei. Suprafața aferentă municipiului este de 122,4 km pătrați, din care 10,94 km pătrați în intravilan.
Se învecinează la nord cu Obcina Feredeului și Obcina Mestecănișului, la est cu comuna Vama, la sud cu munții Rarău și Giumalău iar la vest cu comunele Sadova si Pojorâta.
Municipiul este situat pe DN17, la 70 km de Suceava , 43 km de Vatra Dornei, 180 km față de Iași, 120 km față de Cernăuți sau aproximativ 500 km față de capitală. Este principala legătură între Moldova și Transilvania prin pasul Mestecăniș și Tihuța și cu Maramureșul prin pasul Prislop. Legătura feroviară este asigurată de magistrala nordică Suceava-Ilva Mica.

Orașe din apropiere:
*Suceava - 72km(80km pe Calea ferata)
*Vatra Dornei - 41km
*Gura Humorului - 34km
*Rădăuți - 113km
*Frasin - 25km

Relief Câmpulung Moldovenesc


Cadrul geomorphologic al localității este constituit din Depresiunea Câmpulungului și din patru unități muntoase care o înconjoară: masivul Rarău, Obcina Mestecănișului, Obcina Feredeului și munții Stânișoarei.

Depresiunea este formată din trei compartimente înlănțuite: Câmpulungul Sadovei, drenat de pârâul Sadova, Câmpulungul Moldovei-drenat de râul Moldova și Câmpulungul Hurghișului drenat de pârâul Hurghiș. Primele două, orientate WNW-SSE sunt “câmpulunguri" tipice, longitudinale, paralele cu liniile orografice principale iar al treilea are caracter transversal față de formele orografice învecinate.

Orașul ocupă compartimentul mijlociu, respectiv Câmpulungul Moldovei. Între munții Măgura-Muncelu-Hâga, care il delimitează spre vest și Ginaș-Cucoara la est, orașul se dezvoltă pe o lungime de aproximativ 10km și o lățime de aproximativ 2 km.

Altitudinea relativ joasă a depresiunii (600-650 m), este bine subliniată în partea sud-vestică de niște măguri piramidale care se înalță cu peste 500 m deasupra ei, dominând-o prin povârnișuri impunătoare. Sunt Munceii Câmpulungului, cele mai nordice subunități ale masivului Rarău: Măgura Runcului-1170m, Runc-1120 m, Bodea-1073 m și Cucoara-944 m.

În partea opusă, Obcina Feredeului nu se înalță dintr-o dată, ci prelung, în trepte, ceea ce dă depresiunii un caracter asimetric în profil transversal. Culmile Hâga-904 m, Runcul Corlățeni-875 m, Butia Deluțului-876 m, Ginaș-950 m, care alcătuiesc o primă treaptă, ca și valul ce se înalță în spatele lor, Dealul Lung-1073 m, Cocoșu-1061 m, Prislop-1169 m și apoi, în ultimul plan, Măgura Deii-1202, Tomnatic-1302 m, Runcul Prisăcii-1141 m, au înălțimi comparabile cu Munceii Câmpulungului dar fragmentarea lor mare, lipsa de unitate și pantele dulci le fac mai puțin impunătoare.

Pe fondul general al depresiunii care poate fi asemuită cu o luntre uriașă, la o analiză de detaliu se pun în evidență terasele fluviatile, opera a râului Moldova. Dintre toate terasele, 9 la numar, foarte bine dezvoltată este cea care se înalță cu 8-10 m deasupra râului: “terasa Câmpulungului", pentru că pe podul ei se întinde cea mai mare parte a vetrei orașului (zona centrală, cartierul Sâhla, Valea Seacă sau Capu Satului). Totuși de-a lungul timpului, așezarea nu a încăput numai pe terase; s-a revărsat pe versantul sud-vestic; a trimis tentacule pe văile principalilor afluenți ai râului Moldova, rezultând un frumos exemplu de adaptare a vetrei la condițiile reliefului local.

Clima Câmpulung Moldovenesc


Climatul temperat continental îmbracă nuanțe moderate, iernile sunt relativ lungi, bogate în zăpadă iar verile răcoroase, cu precipitații bogate . Ninsorile cad în mod obișnuit din octombrie și până la sfârșitul lunii aprilie.
mai

Hidrologie Câmpulung Moldovenesc


Rețeaua hidrografică este formată din legendara apă a râului Moldova care își are obârșia în Obcina Mestecănișului, pe versantul sudic al culmii Alunișului-1249m.

Principalii afluenți ai râului Moldova, pe teritoriul localității Câmpulung Mold., sunt : pe partea stângă, de la vest spre est, pâraile Sadova, Morii, Corlățeni, Deia și Hurghiș iar pe partea dreaptă, Mesteacăn, Valea Seacă, Izvorul Alb, Izvorul Malului, Valea Caselor și pârâul Șandru.

Istorie Câmpulung Moldovenesc


Așa glăsuiește o legendă, consemnată de prof. Grațian Jucan în lucrarea sa „Câmpulung Moldovenesc - Vatra folclorică" (București,1975).
Legenda spune că dintre toți cei care și-au încercat puterile în lupta cu balaurul doar haiducul Hălăuceanu i-a venit fiarei de hac. Răsplata sa au fost libertatea și pământuri iar căutând apoi o fată și un loc în care să se așeze, a ajuns și în ținutul unde astăzi e orașul, exclamând cu sinceră uimire: „O, ce câmp lung!"
Ținut de legende și meleag pitoresc, înconjurat de codrii de brad și molid, Câmpulungul Moldovenesc are o istorie îndelungată, care începe cel puțin odată cu întemeierea Moldovei.
„Voievodatul Câmpulungului a fost, după tradiție, primul centru al descălecătorilor din țara vlahilor de peste munți", afirma Dimitrie Onciul.
De aici, cât și din alte surse, Teodor Balan conchide că ”Voievodatul câmpulungean a fost primul centru politic al descălecătorilor maramureșeni, întemeiat fiind de Dragoș Vodă odată cu Principatul Moldovei”.
Prima mențiune scrisă, cunoscută până acum, despre Câmpulungul Moldovenesc datează din 14 aprilie 1411, din vremea lui Alexandru cel Bun, prin care Mănăstirea Moldoviței primea satul Vama, „mai jos de Câmpulung”.
Ocolul Câmpulungului Moldovenesc apare frecvent în documentele epocii, în hrisoave și urice din vremea lui Ștefan cel Mare, Bogdan cel Chior ori Petru Rareș, ce dăruiesc mănăstirilor munți și văi din ținutul ocolului.
Între anii 1532-1537, Petru Rareș a ridicat pe valea Moldoviței, la Vatra Moldoviței, frumoasa mănăstire - monument istoric și de artă - deosebit de atrăgător prin arhitectura și pictura lui.
Tot prin Câmpulung Moldovenesc trece în anul 1541, venind din Transilvania, Petru Rareș, așa cum arată cronicarul Grigore Ureche ”… Pătru Vodă … s-au întors de la Bistrița, fără de nici o zminteală și trecând muntele au ieșit la Câmpul Lung”. În același an, voievodul a ridicat în Poiana Sihăstriei de la poalele Rarăului, o mănăstire din lemn, mutată mai târziu, după anexarea Bucovinei, dincolo de Rarău, spre Chiril, unde se află și astăzi.
Dimitrie Cantemir în opera sa „Descrierea Moldovei” (1716) amintește de „Ocolul Câmpulungului”, care constituia un fel de republică, compusă din 15 sate, cu legile și judecătorii proprii: „Cele ce am spus mai sus despre supușii Moldovei nu trebuie să se aplice țăranilor din trei ținuturi ale Moldovei, care, este drept, nu sunt nobili, totuși nu ascultă de nici un boier și alcătuiesc un fel de republică.
Primul este Câmpulungul din ținutul Sucevei, încins de un lanț neîntrerupt de munți foarte înalți. Cuprinde cam cincisprezece sate, care toate își au legi și judecători proprii. Uneori primesc și doi vornici trimiși de domn, dar nu rareori, dacă aceștia jignesc pe țărani, îi izgonesc, bizuindu-se pe acele mijloace de apărare pe care li le-a dat natura.”
Același lucru îl subliniază și Mihai Eminescu într-un articol: „Celula constituitivă a vechilor sate române este republica țărănească, precum s-a păstrat mult timp la Câmpulung (în Bucovina) și la Vrancea.”
În 1717 Mihai Vodă Racoviță a poposit și el în zona Câmpulungului, ridicând la Vama un monument numit până astăzi „Stâlpul lui Voda”, în amintirea victoriei asupra trupelor austriece.
Monumentul este un monolit în formă de columnă pătrată, de 3 metri înălțime, cu o pălărie piramidală de piatră așezată pe creștet. Pe pereții monumentului sunt gravate în vechea limbă românească, cu litere chirilice, faptele campaniilor sale victorioase.
Autonomia Ocolului Câmpulung rezulta la acea vreme din privilegiul locuitorilor de a-și ierna fără plată oile pe moșiile mănăstirești și boierești, din scutirile vamale pentru comerț (de exemplu taxa vinăritului), din scutirile de a da cai de olac și de-a plăti bir la întemeierea unei noi gospodării.
Conținutul drepturilor, privilegiilor și scutirile de care se bucurau rezultau fie din obiceiul pământului, fie din cărțile domnești cu privilegii pentru locuitorii Câmpulungului.
Cartea domnească din 18 august 1747 a lui Grigore Alexandru Ghica spunea: „Am înnoit și întărit tuturor câmpulungenilor toate drepturile ce le-au avut de la domnia mea și de la naintașii noștri cu cărți domnești, întâi pentru vama … să nu plătească vamă pentru vitele lor, al doilea pentru mortasipie … al treilea pentru oamenii domnești …. al patrule pentru strânsul banilor și pentru gorștină, al cincile pentru iernatul oilor … să fie volnici a le paște pe a oricui moșie … al șasele pentru vinul ce-l vor aduce din gios de la Odobești … să nu plătească tult sau 22 bani și jumătate pentru un vas și 12 bani starostelui, nici pârcălabului ... .”
Întreaga obște de ocol a Câmpulungului Moldovenesc era considerată o „cetate de drum”, menită să asigure apărarea Moldovei la trecători. Pentru acest serviciu, domnitorii țării continuau să reînnoiască la fiecare schimbare de domnie privilegiile câmpulungenilor ce asigurau acea autonomie largă, echivalentă cu privilegiile unei republici stăpână pe propria-i organizare interioară și care avea dreptul de a trimite solii ei proprii, nu numai la cetatea Bistriței (și ea cu organizație proprie), ci chiar la domnii Moldovei, ca de la stat la stat.
În istoria zonei s-au petrecut și alte evenimente cu implicații pentru destinele Moldovei.
Alexandru Lăpușneanu a trecut cu oștile spre Transilvania în 1556-1557, iar în vremea lui Gheorghe Ștefan (1653-1658), s-a dat în aceste locuri o luptă între oastea moldoveană și armata nobilimii transilvănene.
În secolul al XVII-lea, când polonezii ocupă vremelnic nordul Moldovei, în Câmpulung și-a avut reședința unul dintre unul dintre comandanții armatei polone.
La 1766 numărul locuitorilor Ocolului se ridica la 922 de familii, din care 377 în Câmpulungul propriu-zis.
Etapa ocupației austriece începe de fapt în anul 1774, când trupele habsburgice ocupă nord-vestul Moldovei în momentul în care armatele rusești se retrăseseră, iar Turcia ieșise slăbită în urma războiului de 6 ani (1768-1774).
Între 1775-1918, ceea ce mai rămăsese din Ocolul Câmpulungului parcurge mai multe etape distincte: perioada de administrație militară (1775-1786), perioada încorporării părții de nord a Moldovei la cercul administrativ teritorial al Galiției (1786-1848) și perioada în care Bucovina este recunoscută ca ducat autonom al imperiului, și în care, pe fondul politicii habsburgice de exploatare economică, socială și națională, se declanșează lupta patrioților români din aceste teritorii pentru a-și păstra ființa națională (1848-1918).
La 12 octombrie 1777, toată populația este chemată să depună jurământul de credință către împărat.
Inițial, întreaga Bucovină, deci și ținutul Câmpulungului Moldovenesc (porțiunea rămasă peste graniță), a fost sub administrație militară.
Primul guvernator militar după ocupația din 1775, a fost generalul Gabriel Freiheer von Splény până în anul 1779; îl urmează generalul baron Karl von Ensenberg, până în noiembrie 1786, când Bucovina trece sub administrație civilă, el fiind încorporat guvernământului civil din Liov - centrul administrativ al Galiției, ca al nouăsprezecelea cerc al acestei provincii. Evenimentul s-a petrecut după ce împăratul Iosif al II-lea vizitase a doua oară Bucovina între 24-27 iulie 1786.
Această măsură a nemulțumit profund populația autohtonă, fapt care a ajuns până la guvernul central din Viena, astfel că la 27 septembrie 1790 se publică o declarație în care se afirmă că unirea din 1786, făcută numai cu intenția de a simplifica administrația publică, nu mai poate dăinui din cauza deosebirilor de limbă, obiceiuri și datini, și în consecință, se hotărăște ca Bucovina să nu mai fie socotită parte integrată a Galiției, dar totuși, pentru ușurință, administrația să rămână mai departe în jurisdicția administrativă a Galiției.
Românii din Bucovina, prin această alipire care va dura 62 de ani, sunt supuși unor măsuri de slavizare, având de înfruntat acum doi adversari. Totalitatea funcționarilor aduși sub administrația guvernului din Liov au fost străini. Dintre cei nouă șefi ai administrației locale până în 1849, numai primul a fost român, boierul Vasile Balș.
Dominația austriacă aduce pe aceste locuri și populație germană, „țipteri” din comitatul Zips, din care mulți se stabilesc aici: în 1805 la Pojorâta și Fundu Moldovei (Luisenthal), în 1808 la Prisaca Dornei, în 1809 la Dragoșa și Valea Stânei lângă Frumosu. Cea mai mare parte dintre țipteri s-au repatriat în Germania, în ajunul celui de-al II-lea război mondial.
În dezvoltarea sa, Câmpulungul Moldovenesc a cunoscut mai multe faze, de la întemeiere și până în secolul al XV-lea, când s-au pus bazele acestei așezări, pe Valea Caselor (de unde și denumirea de Capu Satului), apoi s-a întins spre vest, mutându-și centrul din Capu Satului în actualul centru al orașului. Din secolul al XV-lea așezarea se întinde tot mai mult pe râul Moldova și pe văile afluenților, când vine populație și din Ardeal, întemeindu-se târgul Câmpulung. Din 1775 până la 1888, Câmpulungul Moldovenesc se întinde spre Deia, Runc, Izvorul Alb, Valea Seaca, Sâhla.
În momentul instaurării stăpânirii habsburgice, Câmpulungul parcurgea un ultim stadiu în devenirea sa ca târg, iar atunci, când în 1794 Curtea de la Viena acorda acestei așezări rangul de târg, se recunoștea de drept ceea ce exista de fapt.
Momentul acordării autonomiei Bucovinei reprezintă o recunoaștere a puternicei unități culturale românești, păstrată de multe veacuri și adeverită chiar de împăratul Frantz Joseph I, care, fixându-i stema prin diploma din 9 decembrie 1862, precizează: „ ... parte din vechea Dacie, țara aceasta numită în timpul stăpânirii domnilor Moldovei Țara de Sus … apoi Bucovina …, locuită de daci și apoi de colonii lui Traian …, a fost străbătută în timpul migrației popoarelor de goți, gepizi, huni, avari, unguri, tătari și încă alte neamuri care n-au lăsat după ei decât urmele groazei și distrugerii. În timp de aproape un mileniu de asemenea situație a trebuit ca poporul autohton să-și salveze viața, obiceiurile și limba.”
În 1866, administrația austriacă ridică așezarea la rangul de oraș.
De la sfârșitul secolului al XIX-lea Câmpulungul Moldovenesc a fost legat de firul de cale ferată Dărmănești – Câmpulung – Vatra Dornei, iar mult mai târziu, în 1938, s-a inaugurat linia ferată Vatra Dornei – Cluj pe la Ilva Mică.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, spre 1875, se intensifică lupta necontenită a românilor, ca răspuns dat administrației austriece care pregătea intense manifestări pentru a celebra o sută de ani de la anexare. Pe acest fond se situează acțiunile intelectualilor progresiști, care militează pentru afirmarea elementelor românești rămase nealterate de-a lungul vremii.
În perioada 1888-1918, orașul a cunoscut o evoluție puternică, fiind influențat de construirea căii ferate principale și a celor doua ramificații: una de la Vama spre Moldovița și alta de la Pojorâta spre Fundu Moldovei, când se construiesc numeroase fabrici de cherestea pentru prelucrarea materialului lemnos. Tot acum, s-a început exploatarea subsolului comunei Fundu Moldovei, extrăgându-se minereuri de fier, cupru, plumb, zinc și s-a construit o turnătorie la Prisaca Dornei.
Primul război mondial dă un nou impuls luptei naționale a românilor din Bucovina, în condițiile destrămării Imperiului Austro-Ungar, trecând hotărât la înfăptuirea idealului de secole: unitatea națională.
Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, la care participă și numeroși bucovineni, consfințește hotărârea luată la Cernăuți, în data de 28 noiembrie 1918, împlinirea idealului de unitate a tuturor românilor. Pentru realizarea acestui deziderat, au avut loc acțiuni pregătitoare în toate așezările zonei. Cităm în acest sens un fragment din Raportul asupra adunării naționale ținute la Fundu Moldovei la 8 noiembrie (stil nou) 1918: „... conform Constituantei țării Bucovinei … precum și adunării naționale districtuale din Câmpulung din 4 noiembrie 1918 stil nou … s-a conchiemat pe ziua de 8 noiembrie stil nou adunarea națională a poporului din această comună."
Perioada ce a urmat Marii Uniri din 1918 constituie pentru dezvoltarea zonei o epocă de puternic avânt, reconstruindu-se din temelii ceea ce distrusese primul război mondial, urmele luptelor putînd fi văzute și astăzi în pădurile obcinilor Feredeului și Mestecănișului.
Prin legea de unificare administrativă adoptată la 14 iunie 1925, Bucovina a fost împărțită în 5 județe: Cernăuți, Câmpulung, Rădăuți, Storojeneț și Suceava, această situație menținându-se până la 28 iunie 1940, când partea sa de nord a trecut sub administrație sovietică.
Între 1925 și 1950, județul Câmpulung, cel mai întins ca suprafață din Bucovina, a avut următoarea împărțire administrativă:
* una comună urbană – reședință: Câmpulung;
* trei comune urbane - nereședință: Gura Humorului, Vatra Dornei și Vama;
* 39 comune rurale repartizate în trei plase (plasa Moldova cu 13 comune rurale cu reședința la Câmpulung, plasa Dorna – cu 11 comune rurale cu reședința la Vatra Dornei și plasa Humorul cu 15 comune rurale cu reședința la Gura Humorului).
Existența orașului Câmpulung Moldovenesc ca reședință de județ a fost curmată de către noua împărțire administrativă legiferată în anul 1950, după model sovietic. Astfel, orașul Câmpulung devine un simplu orășel înglobat mai întâi în regiunea, și ulterior, în județul Suceava.

Demografie Câmpulung Moldovenesc


Personalități Câmpulung Moldovenesc


*Vasile Gheorghiu (1872 - 1959), profesor teolog, academician.
*Anca Parghel n. 16 septembrie 1957.
 
 
Stema orașului Câmpulung Moldovenesc
Stema orasului Câmpulung Moldovenesc
 
Harta rutieră a orașului Câmpulung Moldovenesc


Hoteluri din Câmpulung Moldovenesc

Vedere din satelit a orașului Câmpulung Moldovenesc


Cazare in Câmpulung Moldovenesc

Contribuie la dezvoltarea paginii localitatii Câmpulung Moldovenesc