Prezentarea orașului Cajvana
Cajvana este o localitate din județul Suceava, sau Bucovina, cum mai este denumit acest minunat ținut, cunoscut atât pentru frumusețile oferite de cadrul natural, cât mai ales, pentru valoroasele monumente istorice și de artă, mărturii ale existenței unei bogate vieți spirituale și materiale din cele mai vechi timpuri. Pe plan istoric, Bucovina sau „Țara de Sus”, reprezintă prin Baia, Siret și Suceava centrul formării și existenței organizării statale a Moldovei.
Geografie Cajvana
Localizare Cajvana
Cajvana, străveche vatră istorică, este situată în centrul județului Suceava, la 36 km NV de municipiul cu același nume, reședință de județ, la 38 km NE de orașul Gura Humorului, 30 km S de municipiul Rădăuți și la 12 km SE de cel mai mic oraș al județului – Solca, pe care-l depășește de două ori ca număr de locuitori.
Teritoriul Cajvanei se învecinează la est cu comunele Iacobești, prin sătucul Gura Solcii, și Todirești, prin cătunul Sârghești. La sud vecină este tot o comună, Todirești, prin satele Todirești și Soloneț și comuna Comănești. La vest se învecinează cu comunele Comănești și Botoșana, iar la nord cu comunele Arbore, satul Arbore, Iaslovăț și cu orașul Milișăuți.
Suprafața și populația Cajvana
Suprafața totală a orașului este de 2483 hectare, fiind locuită de un număr de peste 8300 de locuitori, după ultimul recensământ, cel din 2002.
Vatra actuală a orașului Cajvana măsoară 752 hectare, în această vatră fiind construite peste 2200 locuințe, la care se adaugă 6 localuri de școli, 3 grădinițe, două biserici ortodoxe, două localuri ale cultului penticostal, un dispensar uman și altul veterinar, două farmacii (umană și veterinară), un cămin cultural, un local al Primăriei, altul al Postului de poliție, un stadion și trei terenuri de handbal și în viitorul apropiat o sală de sport.
În componența orașului actual intră cătunul Codru, care numără 26 de gospodării.
Rețeaua rutieră și hidrografică Cajvana
Vatra orașului de astăzi are o formă compactă cu ieșiri tentaculare de-a lungul drumului județean 178D spre Soloneț și Arbore, și comunale spre Iaslovăț, Comănești, Botoșana și Codru. Rețeaua de drumuri comunale este legată de drumul județean nr. 178D, care parcurge ruta Suceava, Todirești, Cajvana, Arbore și apoi spre Solca sau Rădăuți, astfel încât este o bună legătură rutieră cu principalele orașe ale județului, drumul județean asfaltat în ultimii ani scurtând și mai mult distanțele.
Teritoriul orașului Cajvana este tributar la două bazine hidrografice: Soloneț, care drenează partea sudică prin pârâul Cajvana cu toți afluenții săi și Solca care drenează partea nordică prin pâraiele Crivăț (Grivăț) și Berbec. Interfluviul dintre cele două bazine geografice este marcat de dealurile Staniște (434 m), Muncel (464 m), Dumbrava (469 m), Crăncești (464 m), Bobeica (480 m) și Borodea (44 m), pe acestea găsindu-se și cele mai vechi urme ale omului preistoric în paleoliticul târziu, eneolitic, neolitic, epoca bronzului și epoca fierului.
Aceste date demonstrează că o eventuală investiție în realizarea unor lucrări de canalizare nu ar găsi nici un impediment, fiind foarte ușor de realizat. Apa freatică pe platouri se găsește cantonată la adâncimi doar de peste 5 m, pe când pe firele de văi, stratul acvifer este situat doar la adâncimi de 0,5 – 1,5 m. Pe versanți se semnalează prezența izvoarelor de coastă, numite de localnici „cioroaie”, aluzie la susurul pe care-l face curgerea apei. Prezența apei la aceste adâncimi a făcut ca majoritatea locuințelor să aibă apa curentă folosită atât la baie sau menaj, cât și pentru sectorul zootehnic din fiecare gospodărie.
Prin apropierea hotarului sudic cu Todirești, Soloneț și Comănești, la aproximativ 800 m – 1 km trece și linia de cale ferată Suceava – Cacica – Păltinoasa – Gura Humorului, care are stații atât în Soloneț, cât și în Comănești, astfel că și legătura pe calea ferată este la îndemâna locuitorilor.
Istorie Cajvana
Cadrul geografic al localității, condițiile deosebite de habitat au condus la continuitatea de locuire a acestor meleaguri, din paleolitic până în prezent, motivantă fiind nu numai continuitatea, dar și densitatea și dinamica de locuire. Această permanență de locuire este dovedită de izvoarele arheologice și în secolele VII – XII pe când sub numele de „câmp” se înfiripa obștea sătească medievală. Primii stăpâni ai acestor meleaguri au fost Stoian care primea dania de la Alexandru cel Bun, apoi Vlad Negrul și Sandru Gherman.
În timpul lui Ștefan cel Mare meleagurile acestea au făcut parte din Ocolul domnesc, iar biserica de pe aceste locuri, unde fusese Popa Matei va fi închinată de măritul voievod Episcopiei Rădăuților în anul 1490.
Legende Cajvana
Satul și-a legat numele de domnia celui mai vestit domnitor al Moldovei, Ștefan cel Mare. De la primele povești copiii foarte numeroși ai Cajvanei, află că la umbra stejarului multisecular din localitate a poposit măritul domn Ștefan trecând pe aici într-o vară când țara era cotropită de necredincioși, probabil prin 1476. A fost surprins să audă sunete de trâmbiță, de parcă cineva se pregătea să-l atace. S-a oprit cu ostașii ce-l însoțeau sub acest stejar, gata să facă față unui eventual atac dușman. Nu erau însă dușmani, ci bacii orașului care-și chemau oile la muls la amiază prin trâmbițele pe care le folosesc la fel și astăzi. Auzind ce oaspete de seamă este venit, sătenii, cu mic cu mare, au îngenuncheat după datină și l-au primit cu caș în loc de pâine și cu sare. Cașul a fost atât de mare încât a stârnit exclamația unui supus „Mărite, doamne, ce caș avan”. Aflând Ștefan cel Mare că acesta a fost făcut într-o vană, a dat numele orașului Cașvana. Și de atunci numele orașului nu s-a schimbat, chiar dacă stăpânii și ocupațiile s-au tot perindat peste acest colț de rai, care este Bucovina.
Aceasta este legenda orașului, dar legenda stejarului evocă evenimente mult mai vechi, de la marea năvălire tătară din 1241 – 1242, când toți bărbații orașului au murit în luptă și fiind atât de mulți nu au mai putut fi duși în cimitir. Atunci s-a săpat un șanț uriaș unde au fost îngropați cu toții și pentru a nu se uita locul a fost sădit un stejar. Acela este stejarul cel bătrân de astăzi.
Atestări documentare Cajvana
Spre sfârșitul domniei, Ștefan cel Mare schimbă aceste meleaguri cu „bunul nostru Caliian” care era stăpânul a trei sate: Cosaceuți, Trincinte și Strijacouți din ținutul Soroca care vor fi date „să asculte de cetatea noastră, de Soroca”. Urmașii acestui Caliian, în 1517, în timpul lui Bogdan Voievod, fiul lui Ștefan cel Mare, vând meleagurile Cajvanei lui Luca Arbore, portarul de Suceava, iar după moartea năprasnică a hatmanului vor fi moștenite de una din fete, Marica Călugărița.
Prima atestare documentară este datată 3 iulie 1575, când domnul Moldovei, Petru Șchiopul hotărăște împărțirea moșiilor fostului portar al Sucevei, prilej cu care Cajvana și satul vecin Hrincești (astăzi cătunul Codru) revenea uneia din cele 6 fete ale sale – Marica Călugărița la bătrânețe. În anul 1615 satul și teritoriile sale sunt cumpărate de Ștefan Tomșa care le va face danie Mănăstirii Solca, în a cărei proprietate vor rămâne până la 1785, când domeniile mănăstirii se desființează. Până în 1849 va face parte din Fondul Religionar Ortodox al Bucovinei, în acest an câștigându-și autonomia. De atunci și până astăzi a fost o localitate intens locuită, cu populație foarte numeroasă și în continuă creștere.
Comunitate, ocupații Cajvana
Localitatea Cajvana s-a mândrit dintotdeauna cu hărnicia locuitorilor, cu copiii la care părinții țin ca la ochii din cap și cu stejarul multisecular, uitat de vreme, în prezent cel mai vechi copac din România, care îmbie și azi ca și altădată la popas și meditație. În Cajvana de oriunde ai intra, trebuie să urci, parcă urci într-o cetate, dar tot ce vei vedea vorbește de hărnicia și vrednicia locuitorilor care și-au câștigat, prin truda brațelor și prin judecata minții, dreptul la o existență demnă, în totală libertate pe aceste meleaguri.
Cadrul geografic, istoricul glorios, așezarea localității la distanțe mari și aproape egale de orașele principale ale zonei, densitatea de locuire, dinamica populației datorată faptului că nu există o populație îmbătrânită, numărul mare de locuințe, dotările din fiecare dintre ele ne îndreptățesc să credem că Cajvana este un oraș tânăr al județului Suceava.
Referitor la populație, copiii și elevii până la 16 ani numără până la 3000 de locuitori. Populația activă, peste 5000 de locuitori, este ocupată în munci neagricole în special, deoarece suprafața agricolă a orașului nu este mare și nu are nevoie de prea multă forță de muncă. Aproximativ 2500 de locuitori lucrează în activități neagricole în țară și străinătate, în special în construcții, mica industrie și alte activități cu caracter industrial și prestări servicii cum ar fi: cizmărie, tâmplărie, croitorie, transporturi auto, etc. Numai învățământul din localitate are peste 148 salariați.
Faptul că agricultura și zootehnia nu sunt rentabile la această oră a făcut ca forța de muncă a localității să migreze spre alte sectoare, în special construcții și alte prestări servicii. O caracteristică a comunității este și faptul că mulți tineri muncesc în străinătate, între 800 – 1200, și câștigurile realizate le investesc în localitatea natală, construind locuințe unde să se întoarcă și eventual să înceapă diferite afaceri.
Dispensarul uman are trei medici generaliști și doi medici stomatologi. Dotările culturale și sportive de evidențiat sunt: casa de cultură cu o sală de spectacole de peste 280 locuri, o sală de sport modernă (construită în 2007), bibliotecile școlară și orășenească cu peste 15500 de volume, 3 terenuri de handbal în incinta localurilor de școală, un stadion pentru fotbal și oină, un teren de volei și tenis. Unul din întreprinzătorii comunității va finaliza lucrările la un minihotel cu aproximativ 50 de locuri în primăvara lui 2007. Rețeaua de canalizare are o lungime de peste 1 km, având ca terminal o stație de decantare.
Comunitatea mai este deservită de 2 farmacii umane, dar și de un dispensar veterinar unde funcționează și o farmacie veterinară, de un oficiu poștal pentru distribuirea corespondenței, presei, mandatelor și coletelor postale, de un oficiu de telefonie care asigură convorbirile telefonice în localitate, țară și străinătate, de o agenție CEC pentru păstrarea economiilor cetățenilor, o cooperativă de consum și de o stație de transmitere a programelor TV prin cablu. La nivelul orașului funcționează un număr însemnat de societăți comerciale și asociații familiale, care vor constitui mica industrie a viitorului. Piața comunală organizată săptămânal în ziua de vineri adună de fiecare dată un număr foarte mare de cumpărători, dovadă a unei stări materiale și financiare prospere.
Chiar în condițiile sensibile ale tranziției, comunitatea cunoaște o înflorire materială dar și una spirituală deosebită, confirmate de zestrea edilitară, de prosperitatea locuitorilor, dar și de bogăția tradițiilor spirituale oglindite în obiceiuri, port, cântece și jocuri populare. Pe acest fond în întreg secolul trecut a apărut și s-au menținut ansambluri folclorice ale maturilor (înca din 1933), dar și ale elevilor, ansambluri care funcționează și în prezent. Membrii acestor ansambluri cultural-artistice au fost prezenți pe scenele bucovinene și românești decenii de-a rândul, fiind de fiecare dată pe podiumurile de premiere. Se mândresc și cu participări la festivalurile internaționale de folclor, cum au fost cele de la Gorizia – Italia, 1985, de unde s-au întors cu medalia de aur la categoria folclor în viață, Romano d’Ezelino și Padova – Italia, 1992, Minsk – Belarus, 1994 și 1995 și Cernăuți – Ucraina, 2002.
Perspectivele de dezvoltare economico-socială, zestrea edilitară, moștenirile culturale păstrate cu mare grijă, rețeaua bogată a învățământului școlar local, toate arată Cajvana ca pe un oraș deosebit din toate punctele de vedere, dar în special spiritual, păstrător al credinței creștin-ortodoxe, al tradițiilor și obiceiurilor strămoșești, al portului și limbii noastre romănești.