Brotacelul Plimbaret
Home Regiuni Geografice Județe Orașe Statistici Călătorii Contact
  Tipareste pagina curenta

 

Prezentarea orașului Râmnicu Vâlcea

Județ: Vâlcea Site-uri utile:
Primaria Râmnicu Vâlcea
Regiunea geografică: Oltenia
Populație: 98 776 loc (locul 21)
Recensământ: 2002
Suprafață: 90 km2 (locul 99)
Densitate: 1 203 loc/km2 (locul 24)
Altitudine: 240-260 m. (locul 77)
Atestare documentară: 1388 (locul 98)
Latitudine: 45 grade 06' 17"
Longitudine: 24 grade 22' 32"
Localități: Aranghel, Căzănești, Copăcelu, Dealu Malului, Fețeni, Goranu, Lespezi, Poenari, Priba, Râureni, Săliștea, Stolniceni, Troian
Primar: Mircia Gutău, PD-L, 2008
 
Municipiul Râmnicu Vâlcea este reședința și cel mai mare oraș al județului Vâlcea, România. Are o populație de 107.726 locuitori (2002).

Istoric Râmnicu Vâlcea


Orașul, scăldat de apele bătrânului Alutus este o veche așezare venită din umbra timpului, istoria sa milenară fiind atestată de săpăturile arheologice găsite în cartierele "Valea Răii" și "Stolniceni". Aici romanii au construit cetăți (castre) durabile care prin vestigiile lor atestă continuitatea de veacuri a așezării.

Însă "prima atestare documentară" a orașului datează din 4 septembrie 1388, când cel care s-a numit domnul "Țării Românești până la marea cea mare", Mircea cel Bătrân, menționa într-un hrisov că se află în "orașul domniei...numit Râmnic".

În centrul orașului, se găsesc ruinele curții domnești a lui Mircea cel Bătrân, prezențe materiale vii ale marelui voievod în această așezare; aici a semnat documentul de atestare a "județului Vâlcea" la "8 ianuarie 1392", fiind "primul județ atestat documentar". Din vechea și măreața cetate se mai pot vedea astăzi doar zidurile care înconjoară parcul central, numit "Mircea cel Bătrân" în cinstea voievodului.

Sigiliul orașului datează din 1505 fiind, după cum arată istoricul A. Sacerdoțeanu, "unul dintre cele mai vechi sigilii orășenești din Țara Românească".

Că Râmnicu Vâlcea era "oraș domnesc", reiese și dintr-un document al domnitorului primei uniri a provinciilor românești, Mihai Viteazul, care numea orașul astfel:"orașul domniei mele la Râmnic".

Tot așa, Matei Basarab, va menționa că "am fost la preumblere peste Olt la orașul domniei mele la Râmnic". Sub domnia lui în anul 1643, pe iazul morilor (asanat pe la sfârșitul anilor 1970) se construiește "prima moară de hârtie" (fabrică), de către "boierii Rudeni".

Pe dealul care străjuiește orașul în partea de nord, în "Cetățuia" construită pe el la 2 ianuarie 1543 este asasinat de către boierii "Neagoe" și "Drăgan", domnitorul Radu de la Afumați.

"Cetățuia", care este un fel de simbol al orașului, este un mic fort construit prin secolul XIV sau secolul XV pentru a păzi "reședința olteană" a domnilor, scaun obișnuit al Banilor și a noii episcopii.

Numeroase documente arată că prin oraș au trecut "Doamna Chiajna, Constantin Brâncoveanu", tatăl lui Mihai Viteazul "Pătrașcu cel Bun", Radu cel Frumos, Radu Paisie".

Ocuparea Olteniei de către austrieci în perioada 1718-1739, implicit și a orașului, a dus la incendierea lui și transformarea în fortăreață de apărare.

Radu cel Mare la 1504 înființează la Râmnic o episcopie numită "Episcopia Râmnicului - Noul Severin", fapt ce este semnalat și de "Paul de Alep" în notele de călătorie ale sale în țările române. Însă atestarea documentară a acestei episcopii cu titulatura completă datează din timpul lui Mihnea Vodă la 29 decembrie 1590. Construcția nouă a Episcopiei ridicată la 1639 este distrusă de un incendiu provocat odată cu năvălirea turcilor din 1737. Tot așa se va întâmpla și în 1847. Construcția existentă a fost ridicată între anii 1850- 1856, iar picturile interioare sunt făcute de Gheorghe Tattarăscu, purtând amprenta realismului italian. Noua construcție este ridicată prin strădania episcopului de Vâlcea "Calinic" primind denumirea de "Catedrala Episcopală "Sfântul Nicolae".

Trebuie să remarcăm faptul că la Râmnic a fost hirotonisit ca episcop la 1705 cu "Sfatul și cu voia prea luminatului și învățatului" domn Constantin Brâncoveanu, nimeni altul decât Antim Ivireanul, unul dintre cei mai buni tipografi ai vremii.

În secolul al secolul XVIII-lea găsim la Râmnic o bogată activitate culturală, datorată marelui cărturar Antim Ivireanul (1705) care pune aici bazele unei tipografii în care au fost tipărite bijuterii literare ale spiritualității românești și nu numai. Primele cărți tipărite "Tomul bucuriei" și "Antologhion".

Marele istoric Nicolae Iorga, a denumit Râmnicul "capitală a tipografiilor", iar un capitol al "Literaturii române vechi", "Epoca lui Chesarie de Râmnic".

Au ieșit de sub tipar în continuare "Gramatica slavonească" (1755), "Trâmbița românească" (1769), ciclul "Mineelor" (1776 -1780), întâia ediție a "Observații sau băgări de seamă asupra regulelor și orânduelelor gramaticii românești" a lui Ienăchiță Văcărescu (1787) și multe altele.

Alt important cărturar al Râmnicului, episcopul "Damaschin", reușește tot în această perioadă să contribuie la "românizarea aproape a tuturor cărților", traducând aproape întreaga literatură a timpului. În urma sinodului din 28 noiembrie 1719 ținut la mănăstirea Horezu (sau Hurezi), episcopul Damaschin propune înființarea a două școli: Una "românească" la Râmnic și una "latinească la Craiova.

Tot la Râmnic la început de secol XVIII, se deschide o "școală de artă", mai precis "de zugravi" sub conducerea lui "Ioan Zugravul"

La 29 iulie 1848, în parcul "Zăvoi", se intonează pentru prima dată cântecul "Deșteaptă-te, române!" compus de Anton Pann pe versurile lui Andrei Mureșanu, la ceremonialul organizat pentru cinstirea victoriei revoluției și sfințirea "stindardelor libertății naționale". Peste ani, în urma revoluției din decembrie 1989, "Deșteaptă-te, române!" devine imnul național al României.

Remarcăm prezența ca refugiat în Râmnicu Vâlcea a bunicului dinspre mamă al poetului Octavian Goga, preotul "Ion Bratu", care jucase un rol important în evenimentele revoluționare ale anului 1848.

Anton Pann a fost un membru marcant al comunității orașului. Locuința condeierului și tipografului a fost casa în formă de "culă" din actuala stradă Știrbei Vodă, azi "Muzeul memorial Anton Pann". Din acest loc pleca pe drumurile județului acest "fiu al Pepelei" către satele care i-au oferit nestemate folclorice necesare desăvârșirii operei sale. Anton Pann a fost cel care a pregătit formația corală care a intonat pentru prima dată "Deșteaptă-tă, române!".

Au mai trecut prin oraș de-a lungul anilor, în diferite călătorii, Grigore Alexandrescu, Alexandru Odobescu, Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuță, iar Ion Luca Caragiale a fost revizor școlar.

Un eveniment de seamă din istoria orașului este că în anul 1920, la 1 iulie, are loc "primul congres al "Ligii culturale" după realizarea României Mari la 1 decembrie 1918. Această manifestare este prezidată de Nicolae Iorga.

Nu trebuie neglijat faptul că dezvoltarea orașului este strâns legată și de dezvoltarea sa economico-industrială. Pomeneam mai sus de existența primelor fabrici de hârtie și a tipografiilor cu o importanță deosebită în dezvoltarea socio-culturală atât a urbei, cât și a ținutului adiacent. Dar acest fapt nu era de ajuns. Orașul la sfârșit de veac XIX, început de veac XX, cu o populație cifrată la circa 7600 locuitori, era cunoscut ca un important centru comercial și manufacturier. Astfel, se găseau aici mai multe fabrici de cărămidă, de țigle și teracotă, fabrici de paste făinoase, mori pentru cereale și multe ateliere meșteșugărești. Avea apoi să se adaoge o fabrică de tăbăcirea pieilor de animale și încălțăminte.

Tot în această perioadă, orașul era reședința județului Vâlcea, precum și reședință episcopală. Mai se găseau aici de asemeni "Regimentul 2 Dorobanți Vâlcea", o școală primară de băieți și o alta de fete, un oficiu poștal (cu o clădire superbă care se păstrează în mod excepțional și astăzi), un spital județean (tip Carol Davila, care de asemenea se mai păstrează), o farmacie, o sală de teatru (fosta sală "Adriani" care s-a demolat din cauza rezistenței precare în anul 1958 – cam pe locul actualei săli a sindicatelor), sedii ale diferitelor bănci.

Dezvoltarea vieții economice a urbei și a ținutului duce la o cerință firească de oameni cu o pregătire deosebită, cu știință de carte, lucru care duce la înființarea unui "gimnaziu clasic", care în amintirea ctitorului așezării, cel care a fost simbolul năzuințelor de libertate și dreptate a poporului român, Mircea cel Bătrân, a primit numele de "Mircea Vodă". În anul 1911 a fost terminată prima aripă a clădirii ce peste ani va fi liceul "Alexandru Lahovari", liceu care a luat ființă la 1 septembrie 1919, ca o cerință arzătoare a râmnicenilor. Dealungul anilor, acest liceu a fost și este, simbolul învățământului râmnicean și vâlcean prin promoțiile de elevi care au absolvit în timp acest lăcaș de cultură și știință românească. Râmnicenii și mulți vâlceni totodată poartă în suflet amintirea dascălilor iluștrii care au predat diferite materii de studiu la catedrele liceului, personalități de seamă a muncii didactice, culturale și științifice. Au fost modele de neegalat și pilde demne de urmat așa cum au fost profesorii Elidor Constantinescu, Nicolae Enache de la Olt, Traian Cantemir, Petre Drăgoescu, Costache Mihailescu, Nicu Angelescu, Lucian Mănescu, Emil Ștefănescu, Nicolae Crețu, Constantin Gibescu, Petre Darie, Dumitru Moțoc, Ion Vega, Ion Ceaușescu, Florea Rădulescu, Ion Avramescu, Maria Ștefănescu, Elena Trelea, Grigore Aftenie, Olga Aftenie, Nicolae Păun, Gheorghe Voinea, Mihai Voiculescu și mulți alții. De asemeni, noii profesori sunt demni urmași ai acestora, ducând torța învățăturii mai departe.

Anii '20 au adus orașului și un liceu de fete. De asemeni, ceea ce a însemnat un lucru important pentru viața spirituală atât a urbei, cât și a județului, a fost construirea "Seminarului Teologic "Sfântul Nicolae", de pe băncile căruia a ieșit mulți preoți și cantori de biserică. Printre directorii acestui seminar, om de mare valoare a vieții spirituale românești interbelice, fiu al județului Vâlcea, a fost de la 1 noiembrie 1932 și cel care a fost mai târziu patriarhul Justinian Marina. Patriarhul Justinian Marina a fost primul patriarh al Republicii Populare Române și a fost cel care a avut abilitatea și puterea ca Biserica Ortodoxă Română să nu fie desființată de noile autorități. Poate că și destinul și-a pus amprenta, dat fiind faptul că preotul Justinian Marina, parohul de la biserica "Sfântul Gheorghe" din Râmnicu Vâlcea, adăpostește pe nimeni altul decât pe evadatul din lagărul de la Târgu Jiu, comunistul Gheorghe Gheorghiu Dej, căutat de Siguranță.

După instaurarea noilor autorități la început "populare", apoi socialiste sau comuniste (?) la 30 decembrie 1947, seminarul teologic va fi transformat în "școală medie de fete" (traducere din rusă a ceea ce era liceul), paralel cu vechiul liceu denumit "școală medie de băieți". Se vor face apoi școli medii mixte în anul 1956. Au mai existat și două școli de meserii.

După dezvoltarea industrială a orașului au mai apărut alte cinci licee industriale, un liceu pedagogic și unul sanitar, culminând cu anii '90 prin dezvoltarea și a învățământului superior.

Schimbări importante în viața economică a orașului până prin anii '50 nu prea au fost semnalate. Atunci, pe lângă fabricile de căramidă, atelierele meșteșugărești adunate în "cooperative", apare în Râmnicu Vâlcea o fabrică de "placaje din lemn" cuplată cu una de mobilă. De asemenea, fabrica de piele și încălțăminte, naționalizată, se dezvoltă. A apărut și o fabrică de conserve, inițial numai pentru valorificarea fructelor din zonă (marmelade și dulcețuri), apoi și pentru prelucrarea legumelor și carne.

La început pe teritoriul orașului Ocnele Mari, apoi prin reorganizări teritoriale la Râmnicu Vâlcea, a luat ființă "Uzina de Sodă Govora" în anul 1954. Denumirea de "Govora" se datorează faptului că CFR-ul dăduse denumirea de "Halta Govorii" pentru stația care deservea stațiunea Băile Govora aflată la 12 km. De fapt localitatea componentă se numește "Stolniceni". Această uzină va constitui prima întreprindere care a pus baza platformei petro-chimice a orașului, care a început să se dezvolte după anul 1970.

Populația Râmnicu Vâlcea


La recensământul din 2002, populația municipiului era de 107.736 locuitori. Structura etnică este următoarea:
*Români: 105.949 (98.35 %)
*Țigani: 1.357 (1,25%)
*Maghiari: 200 (0.18 %)
*Alte naționalități: 0,22%
Sub profil confesional, majoritatea locuitorilor este de religie ortodoxă, într-un procent aproape identic cu cel al populației de naționalitate română (98,67% sau 106.302 locuitori). Urmează religia romano-catolică cu 462 de credincioși sau 0.42 %. Alte religii sunt pezente, dar cu procente mult mai mici.

Personalități Râmnicu Vâlcea


*Gheorghe I. Lahovary (1838 – 1909), inginer, scriitor, membru de onoare al Academiei Române
*Mariana Târcă (n 1950), antrenoare handbal
*Dem Rădulescu (1931 – 2000), actor, comedian, profesor universitar
*Nicolae Manolescu (n. 1939), academician, critic literar, editorialist, eseist, istoric literar, politician
*Eugen Negrici (n. 1941), critic, istoric literar, stilistician, profesor de literatură română contemporană
*Gabriel Liiceanu (n. 1942), filozof, scriitor
*Alexandru Papadopol (n. 1975), actor
*Radu Berceanu (n. 1953), politician
*Cătălin Ștefănescu (n. 1968), realizator TV
*Ion Măldărescu (n. 1941), scriitor, publicist, cercetător
*Doru Moțoc, dramaturg, prozator, poet, eseist, publicist
*Horia Moculescu, (n. 1937), compozitor
*George Țărnea, (1945 - 2003), poet, jurnalist
*Rodica Iliescu, (n. 1950), pictoriță
*Adriana Titieni, actriță
*Dorel Zugrăvescu, (n. 1930), geofizician, membru corespondent al Academiei Române
*Coca Bloos (n. 1946), actriță
*Marius Rizea (n. 1975), actor
*Kurtfritz Handel (n. 1941), sculptor
*Emil Gaghel (1945 - 1995), sculptor
*George Chirca (1959), jurnalist, fondatorul primului post de radio din provincie, dupa '89, Radio Metronom
*Paul Bobita Catusanu (1969), artist, intemeietorul si leader-ul grupului rock Antract
 
 
Stema orașului Râmnicu Vâlcea
Stema orasului Râmnicu Vâlcea
 
Harta rutieră a orașului Râmnicu Vâlcea


Hoteluri din Râmnicu Vâlcea

Vedere din satelit a orașului Râmnicu Vâlcea


Cazare in Râmnicu Vâlcea

Contribuie la dezvoltarea paginii localitatii Râmnicu Vâlcea