Brotacelul Plimbaret
Home Regiuni Geografice Județe Orașe Statistici Călătorii Contact
  Tipareste pagina curenta

 

Prezentarea județului Vâlcea

Regiunea geografică: Oltenia Site-uri utile:
Consiliul Judetean Vâlcea
Prefectura Vâlcea
Resedință de județ: Râmnicu Vâlcea
Populație: 413 247 loc (locul 25)
Recensământ: anul 2002
Suprafața: 5 765 km2 (locul 20)
Densitate: 72 loc/km2 (locul 28)
Abreviere: VL
Președinte Consiliu Județean: Dr.ing. Ion Câlea(PSD)
Prefectul județului: Radu Renga
 
Județul Vâlcea, localizat în sudul României, se întinde pe o suprafață de 5765 kmp și se învecinează cu: județele Alba și Sibiu la nord, județul Argeș la est, județul Olt la sud și sud-est, județul Dolj la sud-vest, județul Gorj la vest și județul Hunedoara la nord-vest.

Reședința județului este municipiul Râmnicu Vâlcea.

Din punct de vedere administrativ, județul Vâlcea este împărțit în 2 municipii, 9 orașe și 78 comune.

Prin așezarea sa geografică județul Vâlcea beneficiază de aproape toate formele majore de relief: munți, dealuri subcarpatice, podiș și lunci cu aspect de câmpie, dispuse în trepte de la nord la sud, întregite de pitoreștile defilee ale Oltului și Lotrului, străjuite semețe de munții Cozia, Căpățânii, Făgăraș, Lotru și Parâng. Aici între masivele de munți se află una din cele mai mari depresiuni intramontane, cunoscută sub numele de "Țara Loviștei".

Muntele "Cozia", după unele mărturii ar fi "Kogaionon, muntele sfânt al dacilor".

Două treimi din suprafața județului sunt ocupate de Podișul Getic și Subcarpații Getici, cu altitudini între 400 - 800 m.

Râul Olt, străbate județul pe o distanță de 135 km, primind apele a numeroși afluenți din care cel mai important este Lotrul. Acest bazin hidrografic, care se află în partea dreaptă a Oltului, cuprinde aproape toată suprafața județului. Această rețea hidrografică este întregită de numeroase lacuri: "Gâlcescu, Zănoaga Mare, Iezerul Latoriței" (lacuri glaciare), "Vidra, Brădet, Cornet, Călimănești, Dăești, Râmnicu Vâlcea, Râureni, Govora, Slăvitești, Ionești, Zăvideni, Drăgășani" (lacuri artificiale pe Lotru și Olt pentru hidrocentrale) și "lacurile sărate" de la Ocnele Mari.

Județul Vâlcea prin însăși așezarea sa geografică dispune de importante "resurse naturale".

"Munții" cu vaste "păduri de conifere și foioase" unde "urșii, caprele negre, cerbii, căprioarele" se simt ca acasă. De asemeni pășuni alpine unde "oieritul" este ocupația ancestrală a oamenilor locului.

Iar către "dealuri" plantațiile pomicole oferă fructe de tot felul: mere, pere, prune, nuci, cireși, vișini. Menționez că din prelucrarea prunelor se obține renumita "țuică de Horezu" sau "țuica de Vâlcea". Tot pe dealuri, mai spre sudul județului, se cultivă "vița de vie" care oferă renumitele "vinuri de Drăgășani".

Spre granița de sud a județului, "câmpia" asigură terenuri fertile practicării agriculturii, cultivându-se cerealele (grâu, secară, porumb)sau culturi tehnice.

Bogăția județului Vâlcea este întregită de importante "resurse minerale", importante atât pentru economia județului cât și pentru economia națională. De la "Cataracterele Lotrului", lângă Voineasa, se exploatează "mică, pegmatite de cuarț și fedspat"; "calcar" de la cariera Bistrița din comuna Costești: "sare" (clorură de natriu) de la Ocnele Mari; "cărbune brun" de la Berbești, Alunu, Copăceni; "țiței" și "gaze naturale" de la Băbeni, Mădulari, Făurești; "izvoare de ape minerale" de la Călimănești, Băile Olănești, Băile Govora; "hidrocentrale" (17 la număr).

Istoric Vâlcea


In sudul județului la Bugiulești comuna Tetoiu s-au găsit cele mai vechi urme de hominizi din Europa, apreciate a fi cu circa 2000000 ani î.Hr. În acest depozit de fosile s-a găsit cea mai veche urmă a existenței umane pe continentul Europa. Aceasta cunoscută sub numele de "Australanthropus olteniens", reprezintă "prima legătură a antropogenezei europene".

De asemeni săpăturile arheologice de la "Bârsești și Govora-sat", din comuna, Mihăești,"Căzănești, Valea Răii din municipiul Râmnicu Vâlcea", Orlești au scos la iveală mărturii a locuirii arealului județului încă din "perioada neolitică". Urmează apoi atestarea "epocii de bronz" prin săpăturile de la "Boișoara, Buleta, Bârsești și Govora-sat din comuna Mihăești, orașul Ocnele Mari, Goranu și Râureni din municipiul Râmnicu Vâlcea, Scundu, Ștefănești". Iar "epoca de fier" este semnalată prin aceleași săpături la "Căzănești, Costești, Ocnele Mari, Bârsești, Valea lui Stan.

Fortărețele dacice de la Ocnița, Grădiștea și Tetoiu au format un sistem defensiv ingenios în partea sud-estică a reședinței regilor daci, Sarmizegetusa Regia, din munții Orăștiei.

La Ocnele Mari, săpăturile arheologice efectuate în locul unde a existat cetatea dacică Buridava", cetate menționată de istoricul grec "Ptolemeu" în scrisurile sale, au scos la iveală bucăți de ceramică cu inscripțiile REB și BUR și o vază pe care scrie "Basileo Thiamarcos Epoiei". Acesta din urmă fiind numele unui rege local contemporan cu împăratul roman "Octavian Augustus".

Anul 87 î.Hr. este anul când armatele romane trimise să cucerească Dacia suferă o înfrângere amară, conducătorul lor Cornelius Fuscus fiind ucis în luptă. Această luptă se dă pe teritoriul județului undeva în "Loviștea".

Istoricul român Vasile Pârvan confirmă existența, pe meleagurile vâlcene, a unui număr de fortificații pe râul Olt, cunoscute sub denumirea de "Limens Alutanus", construite în perioada 106-271 d.hr. a dominației romane a Daciei. Acestea, de la nord la sud sunt: "Pons Vetus" (Câineni), "Proaetorius" (Racovița), "Arutela" (Călimănești|Bivolari), "Castra Romana" (Sâmbotin), "Buridava romană" (Stolniceni), "Pons Aluti" (Ioneștii Govorii) și "Rusidava" (Drăgășani).

Aceste numeroase vestigii istorice atestă continuitatea poporului român. Acestea și faptul că după retragerea romană din 271, cu toată influiența nefastă a năvălirilor popoarelor migratoare, pe teritoriul acestui județ s-a semnalat comunități puternice daco-romane la Costești, Goranu, Inătești, Ioneștii Govorii și Lăcusteni.

Aici,pe teritoriul județului între 9-12 noiembrie 1330 la Posada, localizată în Țara Loviștei la Perișani, oștenii lui Basarab I obțin o mare victorie împotriva lui Carol Robert de Anjou regele Ungariei, victorie ce semnează "nașterea Țării Românești", prin câștigarea "independenței" acestui vechi ținut față de o putere străină.

"Vâlcea" este atestat documentar ca "județ" la 8 ianuarie 1392 printr -un act emis de Mircea cel Bătrân, fiind "primul județ atestat documentar" din România.

Radu cel Mare la 1504 înființează la Râmnicu Vâlcea "oraș domnesc", "Episcopia Râmnicului - Noul Severin", fapt remarcat și de "Paul de Alep" care notează că în pereglinările sale găsește aici o "reședință episcopală".

Vechi documente istorice, aflate în custodia arhivei Academiei Române și specificațiilor din "Condica Episcopiei Râmnicului", Mihai Viteazul, domnul "primei uniri a românilor" din toate provinciile, s-a născut la Drăgoești. Iar la Proieni pe malul drept al Oltului,își serbează nunta cu "Doamna Stanca" într-o veche biserică ortodoxă.

O serie de mănăstiri și așezări monahale amintesc de Mircea cel Bătrân (Mănăstirea Cozia), Constantin Brâncoveanu, domnul erudit care împreună cu Antim Ivireanul au înființat la 1705 "prima tipografie în limbă română" (Mănăstirea Hurezu), Radu cel Mare și Matei Basarab(Mănăstirea Govora). De asemeni biserica "Buna Vestire" din municipiul Râmnicu Vâlcea, din fosta cetate a lui Mircea cel Bătrân, este ctitorită de domnitorul Mircea Ciobanul (1545 -1552, 1553 - 1554, 1558 -1559 ).

Unice în întregul pesaj al "arhitecturii medivale românești" sunt cele două "cule" (case boierești), prima construită la 1516 de "Nan Paharnicul" și a doua la 1812 de Gheorghe Măldărescu, în comuna Măldărești. Astăzi fac parte din "Muzeul de artă medievală Măldărești".

Pe Valea Topologului la 1828 "Iancu Bălcescu", fratele revoluționarului pașoptist Nicolae Bălcescu, ridică conacul care dăinuie peste veacuri, azi fiind "Muzeul Nicolae Bălcescu", cu o arhitectonică deosebită.

Între anii 1717 - 1722 se construiește sectorul de drum pe "Valea Oltului" dintre Cozia și Câineni, cunoscut ca "Via Carolina" sub conducerea inginerului austriac "Frantz Schwantz", drum care a avut ca suport vechiul drum roman cu aceeași denumire.

Pe meleagurile vâlcene vatră cu bogate tradiții istorice și culturale, documentele atestă "existența școlilor" încă din secolele XIV-XV.

La Mănăstirea Cozia funcționa încă din anul 1415 o "școală mănăstirească", atestată documentar la 28 martie 1415. Atestarea ei se face și prin hristoavele domnești din 18 martie 1419, 16 iulie 1436, 17 aprilie 1448. Primul dascăl a fost părintele "Sofronie" starețul mănăstirii. Logofătul "Filos", logofăt a lui Mircea cel Bătrân, compune "versuri și imnuri religioase" desfășurând aici la Cozia o activitate prodigioasă. Demn de remarcat este că logofătul Filos este considerat "primul poet român". La 1649 "Mardarie Cozianul" pentru interesul școlii alcătuiește "Lexiconul slavo-românesc". Despre funcționarea școlii pomenește la 12 mai 1772 "Arhimandritul Ghenadie" care a venit la Cozia "din mică copilărie, unde am învățat și carte". Nu departe de mănăstirea Cozia la "Jiblea" (azi cartier al orașului Călimănești) este semnalată în secolul al XVIII-lea o "școală sătească" condusă de "Barbu", fost elev al Coziei.

De existența "școlii de la Mănăstirea Govora" mărturii documentare sunt din timpul lui Radu cel Mare, datate 3 mai 1502. La 9 august 1636, "Teofan al Ierusalimului" menționa ca la Govora funcționează o "școală pentru deprinderea meșteșugului tipografic". Este de menționat activitatea cărturarului "Melinte Macedoneanul" cu bogate cunoștințe "de elinește și slavonește" care în timpul lui Matei Basarab pune bazele unei tipografii.

O însemnare pe un manuscris din secolul al XVII-lea de către "Constantin Grămatic" (din satul Corbeasa), spune "Să se știe că am șezut la Mănăstirea Bistrița ca să-nvățăm carte", atestează că la acest așezământ monahal funcționa o școală. Aici cărturari vestiți ca "Mihail Moxa", "Teofil" - viitor episcop de Vâlcea, "Ștefan" -viitor mitropolit al Țării Românești, "Ioachim Bărbătescu" au transcris au redactat numeroase hristoave și cărți. La Bistrița marele istoric al neamului Nicolae Iorga menționează că Neagoe Basarab domn al Țării Românești "în tinerețea lui capătă cunoștințe de limbă și literatură".

Prin județul Vâlcea la 2 martie 1821 trece în drumul său către București cu armata sa de panduri Tudor Vladimirescu. A poposit pe pridvorul "școlii sătești din Benești" pe Olteț înființată la 1750 de "dascălul grec Hristodor". Această școală la 1838 se va transforma în "școală preparandă", adică școală care pregătea învățători rurali pentru satele "plasei Oltețu".

Tot din Beneștii pe Olteț fiind cărturarul Petrache Poenaru obține la Paris în anul 1827 brevetul de inventator a ceace se numește "condei portăreț fără sfârșit" ( stiloul de azi). Dar, el cărturarul, "omul de taină" al marelui revoluționar "Tudor Vladimirescu" se remarcă prin faptul că este creatorul "steagului național românesc", steag purtat pentru prima oară de pandurii acestuia. Este de asemeni cel care editează "primul ziar românesc "Foaie de propagandă" ziarul armatei de panduri a lui Tudor Vladimirescu, " organizatotul învățământului național românesc", fondatorul "colegiilor naționale" din București și Craiova, este membru al Academiei Române din anul 1870.

Trecerea primului domnitor al Țării Românești și al Moldovei unite la 24 ianuarie 1859,Ioan Cuza Vodă, este marcată de o fântână în stânca "masivului Căpățânii", lângă "Pârâul Poștei", la circa 2 km nord de Mănăstirea Cozia.

Pe la mănăstirea Cozia trece în drumul său spre București dinspre Ardeal poetul nostru național Mihai Eminescu. Revoltat de faptul că autoritățile transformase ctitoria marelui voievod, Mircea cel Bătrân, în închisoare scrie în ziarul "Timpul" din 12 septembrie 1882: "Cozia,unde e înmormântat Mircea I, cel mai mare domn al Țării Românești, acela sub care țara cuprindea amândouă malurile Dunării până-n mare, Cozia, unde e îmormântată familia lui Mihai Vodă Viteazul, un monument istoric aproape egal în vechime cu țara, ce-a devenit ? Pușcărie ?"

"...cu un cal cu aproape patru picioare, cari deși avea în aparență patru picioare întregi bietul cal, în realitate cu unul se servea de mare nevoie" îl găsim în cabrioleta proprie străbătând județul pe marele dramaturg Ion Luca Caragiale, revizor școlar pe la 1882.

Iată ce spunea Alexandru Vlahuță la început de secol XX trecând prin județul Vâlcea: "Vâlcea e o livadă încântătoare, cu văi străbătute de ape limpezi, cu pajiști înflorite pe sub poalele codrilor, cu sate vesele, pe marginea râurilor, cu drumuri albe și netede..."

Populația Vâlcea


Prin "Muzeul satului Vâlcean" Vâlcea


Economie Vâlcea


 
 
Harta județului Vâlcea
Harta judetului Vâlcea
 
Hoteluri din Vâlcea

Contribuie la dezvoltarea paginii judetului Vâlcea

Cazare in Vâlcea