Vicovu de Sus este un oraş în judeţul Suceava, Bucovina, România. A fost declarat oraş în anul 2003.

Geografie Vicovu de Sus

Oraşul Vicovu de Sus este situat în partea de nord a judeţului Suceava, în depresiunea Rădăuţi şi este străbătut de râul Suceava, care desparte oraşul în două (Vicovu de sus, aflat pe malul stâng şi Bivolărie pe malul drept a râului). În partea de nord oraşul este mărginit de frontiera de stat dintre România şi Ucraina, la sud de Obcina Mare, la sud-est de comuna Vicovu de Jos, la nord-est de comuna Bilca, în partea de vest oraşul este delimitat de comuna Straja şi în partea de sud-vest de râul Suceava, ce trasează linia administrativă dintre oraş şi comuna Putna.

Coordonatele geografice ale oraşului sunt latitudine nordica 47°93'33" şi longitudine estică 25°68'33".

In partea de sud a Vicovului se indinde Obcina Mare cu Varful Magura Mica avand atitudinea de 837 m. Dealurile Magurei, locul perfect de a te recreia si admira splendoarea depresiunii Radautului, pe timp de iarna partiile de ski si sanius din Bivolare fiind bucuria copiilor.

Istoric Vicovu de Sus

Valea Sucevei a fost locuită încă din epoca străveche. S-au descoperit însă unelte paleolitice pe raza comunei Straja, iar din epoca neolitică zona comunei Voitinel este circumscrisă vastului spaţiu al culturii Stacervo-Cris. În perioada geto-dacică, spaţiul de nord al Moldovei este locuit de tribul costobocilor, care şi-au extins autoritatea în zona de Nord a Moldovei, întemeind un regat care cuprindea Bucovina şi Maramureşul.

Începuturile epocii medievale demonstrează o continuitate a locuirii zonei Rădăuţilor. Din perioada secolului X s-a descoperit la Rădăuţi, într-un context arheologic bizantin, o monedă încadrată cronologic între 998 şi 1028. Legăturile cu regatului maghiar sunt atestate de emisiunile monetare aparţinând regilor arpadieni şi descoperite în zona Cernăuţilor. În aceeaşi perioadă sunt scoase la iveală şi monede germane din secolul al XIII-lea.

Satul Vicov a fost întemeiat înainte de descălecatul lui Dragoş şi al lui Bogdan I, avându-şi vatra pe valea pârâului Sicova, de la care şi-a luat numele. Ulterior, satul a fost împărţit de către urmaşii unuia dintre stăpânii săi în două părţi, fiecare parte devenind sat distinct: Vicovul de Jos şi Vicovul de Sus. Vicovul de Jos a fost cumpărat de către Alexandru cel Bun şi dăruit Mitropoliei Moldovei. În schimb, satul Vicovul de Sus (care cuprindea teritoriul actual al oraşului Vicovu de Sus şi al comunei Bilca) era întărit familiei Babici, cu toate hotarele sale, după cum au stăpânit din veac. Cel mai de seamă reprezentant al acestei familii a fost Stan Babici, membru în sfatul domnesc al lui Alexandru cel Bun şi al fiului său, Iliaş. Pe teritoriul satului Laura a fost una dintre cele mai însemnate mănăstiri de la începutul Evului Mediu din Moldova. Aici şi-au avut metania episcopul Leontie de la Rădăuţi şi Daniil Sihastru, ambii sanctificaţi mai târziu de Biserica Ortodoxă. Însuşi cătunul Laura, aflat în partea de vest a localităţii, îşi are numele de la această "Lavra" monahală. În pădurile de la nordul satului Vicovu de Sus au fost descoperite unelte de piatră, arme din bronz şi fragmente de zale din Evul Mediu.

Pe teritoriul Vicovului de Sus se afla Vama cea Mică a Sucevei, deoarece pe aici treceau negustorii care cumpărau vite din Siret pentru a le duce în Transilvania şi Maramureş.

La 15 septembrie 1466, imediat după începerea construcţiei mănăstirii Putna, Ştefan cel Mare cumpăra satul Vicovu de Sus de la Stan Babici şi de la fraţii săi şi îl dăruieşte lăcaşului său. De fapt, satul Vicovu de Sus este primul sat dăruit Putnei de către marele domn al Moldovei. Ulterior, Ştefan cel Mare a obţinut prin schimb sau prin cumpărături şi celelalte sate aflate mai jos de Vicovu de Sus: Vicovu de Jos, Voitinel, Maneuţi (aflat între Vicovul de Jos şi Gălăneşti), Balosineşti (pe teritoriul de astăzi al Gălăneştilor), Tarnauca (astăzi Frătăuţii Noi), Frătăuţii Vechi şi Macicateşti şi le dăruieşte Putnei.

Aflaţi în subordinea mănăstirii Putna, vicovenii erau posluşnici ai călugărilor, fiind scutiţi de dări pentru că păzeau potecile care duceau în Transilvania de hoţi şi oştile plecate după pradă. Punctul de pază al potecilor era în cătunul Caraula din satul Straja, aflat la vest de satul Vicovul de Sus. De fapt, actualul sat Straja a fost format din vicovenii care făceau de strajă drumului care ducea în Transilvania.

În anul 1622, tătarii care căutau să jefuiască mănăstirea Putna sunt opriţi de vicoveni, aşa încât călugării sunt feriţi de primejdie, iar domnul Moldovei ajungea să spună că hoardele păgâne au prădat toată Moldova până la Vicove. Pentru că erau soldaţi de nădejde, în secolul al XVIII-lea domnii Moldovei erau păziţi de oameni tineri cu sâneaţă (puşcă) aduşi din Vicove şi din Berhomete.
În timp de pace vicovenii făceau comerţ cu boi în oraşul Bistriţa, fiind amintit un negustor Vasile Gicovanul (secolul al XVI-lea).

Din pricina dărilor către domnii fanarioţi, satul s-a pustiit de câteva ori, dar călugării şi domnia l-au repopulat cu o parte dintre oamenii fugiţi, dar şi cu alţii aduşi din Transilvania. Această grijă de a menţine satele Vicovul de Sus şi de Jos era dată de faptul că oamenii de aici „erau de treabă mănăstirii Putna şi de pază hotarelor Moldovei dinspre Ardeal”.

Ca atare, în satele Vicovul de Sus şi de Jos, Bilca, Voitinel, Horodnic, Frătăuţi, Rădăuţi, Suceviţa, Marginea, Volovăţ şi Horodnic au venit numeroşi locuitori din zona Năsăudului, ceea ce a făcut ca în cadrul graiului moldovenesc, în această regiune, să se individualizeze un subgrai distinct, cunoscut sub numele de „graiul mărginean”, care împleteşte în chip armonios vorba din Năsăud cu cea din Bucovina.

Până la desfiinţarea judeţelor de către autorităţile comuniste a făcut parte din judeţul Rădăuţi),

Populaţia oraşului Vicovu de Sus

Populaţia oraşului este de peste 14.150 locuitori, majoritar de etnie română şi de religie ortodoxă. Populaţia cartierului: Vicovu de Sus (format din Vicovu de Sus - Est, Vicovu de Sus - Centru, Plai şi Laura) este de 11.166 locuitori şi Bivolărie 2.959 locuitori.

Vicovu de Sus este al şaptelea oraş ca mărime din judeţ, după Suceava (115.183 locuitori), Fălticeni (31.605 locuitori), Rădăuţi (27.759 locuitori), Câmpulung Moldovenesc (20.726 locuitori), Vatra Dornei (17.668 locuitori) şi Gura Humorului (15.900 locuitori). Alte oraşe importante ale judeţului sunt Siret (9.985 locuitori) şi Solca (4.599 locuitori).

Administraţie Vicovu de Sus

Oraşul este condus de primarul Gheorghe Schipor şi de un Consiliu Local. Administrativ, oraşul este împărţit în două cartiere: Vicovu de Sus (format din Vicovu de Sus - Est, Vicovu de Sus - Centru, Plai şi Laura) care reprezintă 70% din suprafaţa oraşului şi Bivolărie (format din vatra satului Bivolarie şi cătunul Poderei) 30%.

Localitatea deţine 1.200 mp de spaţii verzi amenajate şi peisaje naturale de la poalele Obcinelor Mari de o frumuseţe aparte.
În oraşul Vicovu de Sus există statuia lui Ion Nistor şi un monument al eroilor din cele două războaie mondiale, străjuit de două tunuri.

Coduri Postale Oraş Vicovu de Sus:
* Cod Postal Vicovu de Sus - Centru, Est, Plai şi Laura: 727610
* Cod Postal Vicovu de Sus - Bivolărie: 727611

Economia Vicovu de Sus

Pactul Ribbentrop-Molotov a tăiat Vicovul în două: oamenii au rămas în România, pământurile le-au trecut la ruşi. Când ministrul de Externe al celui de-al Treilea Reich, Joachim von Ribbentrop, şi omologul său sovietic Vyaceslav Molotov au bătut palma pe 23 august 1939, destinul oamenilor din Vicovu de Sus a fost pecetluit. Armata rusă a ocupat în iunie 1940 Bucovina de Nord şi Basarabia, iar noua graniţă a României a fost trasată prin bătătura lor. În România au rămas oamenii şi casele lor, la ruşi au rămas pământul şi pădurea. Două decenii mai târziu, tot la ei s-a oprit şi graniţa colectivizării. Vicovu de Sus a fost ultimul sat din Bucovina forţat să intre în sistemul cooperatist.

Vicovu de Sus a cunoscut un ritm de creştere economică în ultimul timp în care s-au dezvoltat numeroase IMM-uri având ca activitate de bază industria uşoară (producerea de încălţăminte) şi prelucrarea lemnului. În prezent în oraşul Vicovu de Sus îşi desfăşoară activitatea peste 144 de societăţii comerciale, din care 51 de societăţii comerciale în Bivolarie, aducând prosperitate locuitorilor zonei.

Industria de încălţăminte practic a urbanizat Vicovul de Sus. Oraşul Vicovu de Sus este una din cele mai dezvoltate localităti din Bucovina. Proiecte pentru urbanizarea localităţii au existat şi înainte şi după 1989, în prezent îndeplinind indicatorii minimali statuaţi de legea 351/2001. Apa potabilă este captată şi direcţionată către 40 de cişmele stradale, se lucrează la canalizare şi la racordarea la reţeaua naţională de gaz metan. Totodată, oraşul are staţie de clorinare şi telefonie fixă digitală.

Transport Vicovu de Sus

Cale ferată Vicovu de Sus

Calea ferată Suceava-Putna/Nisipitu trece prin Bivolărie şi sunt două staţii CFR (Vicovu de Sus, aflată la 59 km de staţia Suceava Nord şi Bivolărie, la 62 km de staţia Suceava Nord).

Rutele de tren din/spre Vicovu de Sus:
*Iaşi - Vicovu de Sus - "Bivolarie - Putna
*Putna - Bivolarie - Vicovu de Sus - Iasi
*Suceava - Vicovu de Sus - Bivolarie - Putna
*Putna - Bivolarie - Vicovu de Sus - Suceava
*Suceava - Vicovu de Sus - Bivolarie - Nisipitu
*Nisipitu - Bivolarie - Vicovu de Sus - Suceava
*Suceava - Vicovu de Sus - Bivolarie - Gura Putnei
*Gura Putnei - Bivolarie - Vicovu de Sus - Suceava
*Dornesti - Vicovu de Sus - Bivolarie - Gura Putnei
*Gura Putnei - Bivolarie - Vicovu de Sus - Dornesti

Rutier Vicovu de Sus

Prin Bivolărie trece Şoseaua Naţională Rădăuţi-Putna (19 km de Rădăuţi şi 8 până în Putna), iar prin Vicovu de Sus trece Şoseaua Naţională Rădăuţi-Cernăuţi (Bucovina) sau Ulma (22 km de Rădăuţi şi 30 km până în Ulma şi 55 km până la Cernăuţi).

Rute Maxi-taxi din/spre Vicovu de Sus:
*Radauti - Vicovu De Sus (Est, Centru) - Punct Trecere Frontiera Vicovu de Sus
*Punct Trecere Frontiera Vicovu de Sus - Vicovu De Sus (Centru, Est) - Radauti
*Radauti - Vicovu de Sus (Bivolarie) - Putna
*Putna - Vicovu de Sus (Bivolarie) - Radauti
*Radauti - Vicovu De Sus (Est, Centru, Laura) - Straja
*Straja - Vicovu De Sus (Laura, Centru, Est) - Radauti
*Radauti - Vicovu De Sus (Est, Centru, Laura) - Ulma
*Ulma - Vicovu De Sus (Laura, Centru, Est) - Radauti
*Radauti - Vicovu De Sus (Est, Centru, Laura) - Valea Brodinei
*Valea Brodinei - Vicovu De Sus (Laura, Centru, Est) - Radauti
*Punct Trecere Frontiera Vicovu de Sus - Cernauti
*Cernauti - Punct Trecere Frontiera Vicovu de Sus

Educaţie Vicovu de Sus

Relatările privind începuturile învăţământului din comuna Vicovu de Sus aparţin învăţătorului Ion Moldovean. Acesta ne relatează modul în care a luat naştere prima şcoala primară în centrul comunei în anul 1852. Şcoala a fost înfiinţată cu sprijinul preotului Vladimir Vasilovici, a primarului şi a dascălului bisericesc în casa particulară a zidarului Ion Roman. Şcoala purta denumirea de „Trivial Schule” având ca prim învăţător pe Ion Talpariu. În anul 1855 şcoala este mutată în casa morarului Karl Postatny. Între anii 1856 - 1857 şcoala funcţionează în casa pădurarului Brazza. În anul 1856, sub îndrumarea preotului Mihai Pitey, s-a început construcţia localului de şcoală pe un teren în suprafaţă de 22 de prăjini, teren cumpărat de la dascălul bisericii Constantin Nistor.

O a doua şcoală, înfiinţată pe lângă şcoala din centru, o va reprezenta şcoala primară din estul comunei. În 1899 funcţiona o filială a şcolii din centru în casa particulară a lui George Komarnitchi. Şcoala a mai funcţionat şi în casa particulară a gospodarului Vasile Dabaca. În anul 1908 se începe construirea unui local de şcoală cu 4 clase, şcoală care va fi inaugurată la 12 decembrie 1908 sub denumirea de „Jubileum Schule”. Denumirea se datorează aniversării a 60 de ani împliniţi de împăratul Austro-Ungariei Frantz Iosef. În anul 1966 şcoala se va mări prin adăugarea a încă două săli de clasă.

În jurul anului 1900 a luat fiinţă prima şcoală din satul Laura într-o casă particulară aparţinând gospodarului Negru Gheorghe. Acesta va dona terenul pe care se va construi între 1912 - 1913 un local de şcoală, dat în folosinţă în anul 1922.

În legătură cu şcoala din satul Bivolarie există menţiuni potrivit cărora între anii 1922 - 1925 se înfiinţează o şcoală primară într-o clădire a fostei herghelii de stat austriece. Şcoala avea patru săli la care se adaugă locuinţa directorului. Între anii 1959 - 1960 se amenajează o şcoală într-o clădire aparţinând fostei fabrici de cherestea, fabrică aflată lângă gara CFR Bivolarie. După anul 1966 se construieşte actualul local al şcolii Bivolarie.

În 1959 se înfiinţează şcoala cu clasele I - VIII din satul Plai, şcoală care funcţionează într-o casă particulară având trei săli de clasă plus locuinţa directorului.
Între 1959 - 1960 se înfiinţează şi o şcoală cu trei săli de clasă în zona Laura - Straja.

Începând cu anul 1964 se trece la construirea Liceului „Ion Nistor” Vicovu de Sus(site), clădire la care se adaugă în 1976 clădirea şcolii generale cu 8 săli de clasă. În anul 1979 se va adăuga localul III al Grupului Şcolar.

În anul 1997 se va ridica o nouă şcoală cu clasele I - VIII în satul Plai. În anul 2003 Şcoala Specială Bivolarie devine Grup Şcolar Bivolărie - Vicovu de Sus - deficienţi.

Religie Vicovu de Sus

Religia predominantă este ortodoxia, aproximativ 11.700 ortodocşi, 2.750 penticostali, 400 baptişi şi 300 alte religii.
Biserici: Biserica Ortodoxă Vicovu de Sus - Centru (1806), Biserica Ortodoxă Vicovu de Sus - Est, Biserica Ortodoxă Bivolarie (1861), Biserica Ortodoxă Laura, Capela Ortodoxă Bivolarie şi Capela Ortodoxă Vicovu de Sus - Est.

Ortodoxia în Vicovu de Sus Vicovu de Sus

Sfântul Daniil Sihastru a fost sfetnicul şi duhovnicul lui Ştefan cel Mare

La începutul veacului al XV-lea, un tânăr de 16 ani, Dumitru, provenit dintr-o familie de oameni simpli de pe domeniul Mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuţi, alegea această cale şi, doar după două generaţii, reuşea să schimbe faţa Ţării Moldovei împreună cu ucenicii săi, viitorii Mitropoliţi Grigorie Roşca şi Teofan I, Cuvioşii egumeni Misail şi Efrem, Cuviosul Ioan caligraful ş.a., toţi cu metania la Mănăstirea Voroneţ. O impresionantă salbă de biserici şi mănăstiri apărea în nordul Moldovei la îndemnul acestei pleiade de sfinţi şi al altora, care au rămas până în prezent cele mai preţioase nestemate ale artei şi spiritualităţii româneşti, unele intrate în patrimoniul universal. Tânărul Dumitru, tuns în monahism la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuţi, primea numele de David, avându-l ca dascăl pe Sfântul ierarh Leontie şi remarcându-se de mic pentru capacitatea sa de a învăţa cărţile sfinte cu o uşurinţă ieşită din comun sau de a vindeca bolnavii, de a cunoaşte cugetele ascunse şi tainele viitoare. După ce mai petrece câtva timp şi la Mănăstirea Sfântul Laurenţiu din Vicovu de Sus, este atras de viaţa de pustnic. Se face schimonah sub numele de Daniil, vieţuind în rugăciune peste 20 de ani într-o chilie săpată în piatră pe valea pârâului Putna. Din "Patericul românesc" aflăm că Daniil Sihastru l-a cunoscut pe marele Ştefan încă din anul 1452, acesta primind de la el dezlegare de păcate şi binecuvântare, dar şi proorocirea că în curând va fi domn al Moldovei. După ce proorocirea s-a împlinit, Daniil Sihastru "i-a fost marelui domn cel dintâi sfetnic, duhovnic şi rugător către Dumnezeu(...). Astfel, ascultându-l, Ştefan cel Mare a apărat cu multă vitejie Biserica lui Hristos şi Ţara Moldovei după căderea Bizanţului, aproape o jumătate de secol, câştigând 47 de războaie şi înălţând 48 de biserici. În felul acesta Cuviosul Daniil Sihastru s-a dovedit un mare apărător al Ortodoxiei româneşti şi ctitor duhovnicesc al mănăstirilor înălţate la îndemnul său". După înalţarea Mănăstirii Putna, tot la îndemnul său, Daniil Sihastru se retrage în codrii seculari din jurul Mănăstirii Voroneţ, unde mai petrece 20 de ani de singurătate şi penitenţă pentru obştea Moldovei, într-o chilie situată deasupra stâncii Şoimul. În pădurile dese din munţii Voroneţului, Rarăului şi Stânişoarei trăiau în acea perioadă alţi 50 de sihaştri, cu toţii ucenici ai lui Daniil Sihastru. În 1477 îl roagă fierbinte pe voievodul său protector să nu-l pună Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, aşa cum stăruiau clerul şi ierarhii ţării, dar în 1488, după înălţarea bisericii închinate Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, se supune hotărârii obştei Mănăstirii Voroneţ de a deveni egumen al sfântului lăcaş. Aşadar, la peste 80 de ani, acest încă prea puţin cunoscut ascet şi cărturar al Moldovei, revenea în rândul comunităţii monahale, continuându-şi opera spirituală până la moartea sa, în 1496, moaştele sale odihnind şi astăzi în pronaosul bisericii.

Sănătate Vicovu de Sus

Spitalul Vicovu de Sus a fost înfiinţat în perioada interbelică (în jurul anului 1920) de către istoricul Ion Nistor. În anul 1980 spitalul a fost desfiinţat de către regimul comunist, în vechea clădire desfăşurându-şi activitatea Dispensarul Sanitar Vicovu de Sus - Centru. Din 2003 vechiul spital a devenit Centru de sănătate medico-social „Ion Nistor” pentru întreaga zonă. În oraşul Vicovu de Sus îşi desfăşoară activitatea patru Dispensare Sanitare (Bivolărie, Vicovu de Sus-Centru, Vicovu de Sus-Est şi Laura), trei Cabinete de Stomatologie (Bivolărie, Laura şi Vicovu de Sus-Est), două Puncte Farmaceutice (Bivolărie şi Vicovu de Sus-Centru).

Cultura Vicovu de Sus

Cel mai de seamă fiu al satului este istoricul Ion Nistor (1876-1962), socotit de către Nicolae Iorga cel mai mare istoric al Bucovinei. Ion Nistor a fost unul dintre fruntaşii Bucovinei care au hotărât unirea acestei provincii cu România la 15/27 martie 1918. A fost profesor la Universitatea din Cernăuţi, iar în perioada interbelică a deţinut portofoliul de ministru al sănătăţii. Pentru aceste lucruri a fost închis la Sighet de către comunişti.

Ion Nistor: istoric şi militant unionist bucovinean, membru al comitetului de organizare a Adunării Naţionale de la Cernăuţi care a hotărât unirea cu România, în cadrul căruia a redactat Actul Unirii. Profesor la Universităţile din Viena şi Cernăuţi, rector al Universităţii din Cernăuţi, profesor universitar la Bucureşti, membru al Academiei Române (1911), director al Bibliotecii Academiei Române, fruntaş al Partidului Naţional Liberal, fost ministru de stat, reprezentând Bucovina, apoi, succesiv, ministru al Lucrărilor Publice, al Muncii şi, în final, al Cultelor şi Artelor.

Cunoscuta solistă de muzică populară Sofia Vicoveanca a copilărit in zona Vicovului caruia ii poarta numele. Conturată parcă din doinele, baladele şi cântecele de joc pe care le interpretează, Sofia Vicoveanca face cunoscute lumii intregi tradiţiile din zona Bucovinei. Cântece din discografia sa: “Bucovină mândră floare”, “Asta-i joc din Bucovina”, “Asta-i hora mare”, “Arde foc sub opincuţe”, “Am trăit bine cu jocul”, “Supărarea, bat-o, Doamne!”, “Lume, lume trecătoare”, “Bătrâneţea când te bate”, “Săracă vecina mea”, “M-am sfădit rău cu bădiţa”, “Am avut un pui pe lume”.

Punctul Vamal Vicovu de Sus

Prin Vicovul de Sus trece vechiul drum imperial construit de Maria Tereza, care lega Transilvania de Cernăuţi şi Galiţia. În prezent, din pricina ruperii de către sovietici a Nordului Bucovinei din trupul României, importanţa acestei rute a fost diminuată. Totuşi, aici a fost înfiinţat un punct vamal.
Totodată, vechea Unitate Militară a Vicovului din perioada comunistă a devenit Sectorul Poliţiei de Frontieră Vicov.
Funcţionează în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Vicov, în regim de trecere simplificată cu specific rutier şi pietonal, asigurând respectarea prevederilor tratatelor, acordurilor, convenţiilor şi protocoalelor de frontieră încheiate cu Republica Ucraina şi a celor internaţionale la care România este parte, cu privire la tranzitul persoanelor şi mărfurilor peste frontiera cu Ucraina.