Brotacelul Plimbaret
Home Regiuni Geografice Județe Orașe Statistici Călătorii Contact
  Tipareste pagina curenta

 

Prezentarea orașului Timișoara

Județ: Timiș Site-uri utile:
Primaria Timișoara
Regiunea geografică: Banat
Populație: 319 279 loc (locul 3)
Recensământ: 2002
Suprafață: 130 km2 (locul 58)
Densitate: 2 575 loc/km2 (locul 12)
Altitudine: 89 m. (locul 34)
Atestare documentară: 1175 (locul 10)
Latitudine: 45 grade 44' 58"
Longitudine: 21 grade 13' 38"
Localități:
Primar: Gheorghe Ciuhandu, PNTCD
 
Timișoara (alternativ "Temeschburg" sau "Temeswar", în limba bulgarilor bănățeni "Timišvár". În traducere: „cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică Banat, vestul României. La 1 ianuarie 2008, având 312,4 mii de locuitori era al doilea oraș ca populație din România. Numele localității vine de la râul Timiș, numit de romani în antichitate "Tibisis" sau "Tibiscus".

Geografie Timișoara


Timișoara este situată în sud-estul Câmpiei Panonice (respectiv în sudul Câmpiei de Vest), în zona de divagare a râurilor Timiș și Bega. Apele celor două râuri au format aici un ținut foarte mlăștinos și frecvent inundat. Timișoara însă s-a dezvoltat într-unul din puținele locuri pe unde se puteau trece mlaștinile. Acestea au constituit pentru mult timp o autentică fortificație în jurul cetății, însă au favorizat și o atmosferă umedă și insalubră, precum și proliferarea epidemiilor de ciumă și holeră, care au menținut relativ scăzut numărul de locuitori și au împiedicat semnificativ dezvoltarea cetății. Cu timpul însă rețeaua hidrografică a zonei a fost desecată, îndiguită și deviată. În urma acestor lucrări râul Timiș a încetat să mai străbată orașul. Decisiv pentru îmbunătățirea terenului a fost construirea Canalului Bega începând cu 1728 și desecarea completă a mlaștinilor din împrejurimi. Totuși, terenul de pe raza orașului moștenește o pânza freatică aflată la o adâncime de numai 0,5 - 5 metri, factor care nu permite construirea edificiilor înalte.

Ora locală este în avans cu 1h 25min 8sec față de ora meridianului 0, dar se află în întârziere cu 34min 52sec față de ora oficială a României.

Clima Timișoara


Ca și în cazul întregii Românii, Timișoara deține un climat temperat-continental. Temperatura medie anuală este de 10,4°C (2005), cu influențe climatice ale maselor de aer submediteraneene (mase de aer cald care bat dinspre Marea Adriatică) și oceanice (mase de aer umed care provin dinspre Atlantic).

Istorie Timișoara



Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști fie în 1212, fie în 1266. În 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. În momentul atestării sale acesta făcea parte din comitatul Timiș, o unitate administrativ teritorială a regatului ungar. Teritoriul cunoscut mai târziu ca Banat cu centrul administrativ în „Urbis Morisena” (apoi Cenad), fusese cucerit de către maghiari în jurul anului 1030 și încorporat regatului ungar.

Fiind așezată într-un punct strategic, de unde putea fi controlată o mare parte a Câmpiei Banatului, atât Timișoara cât și funcția de comite de Timiș au devenit din ce în ce mai importante. Timișoara a primit un impuls deosebit în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou, care în urma vizitei sale din 1307 a ordonat construirea aici a unui palat regal. În timpul anarhiei feudale, acesta va muta capitala Ungariei la Timișoara.
Numirea lui Iancu de Hunedoara în funcția de comite de Timiș, în 1440 marchează un capitol aparte din istoria Timișoarei. Iancu de Hunedoara va fi cunoscut în întreaga regiune pentru reputata victorie de la Belgrad asupra otomanilor, fiind considerat în acea vreme apărător al creștinătății. El va transforma orașul într-o tabără militară permanentă și în domiciliul său pentru că se mută aici împreună cu familia. Astfel cetatea va rămâne în posesia Corvineștilor până în 1490.

Un episod deosebit din istoria Timișoarei îl reprezintă asediul cetății de către oastea țăranilor răsculați condusă de Gheorghe Doja. Armatele răsculate, formate din iobagi români și unguri au avut câteva victorii împotriva armatelor nobilimii, dar au fost înfrânte lângă Timișoara de comitele Ioan Zapolya. Se spune că locul unde Doja a suferit o cumplită moarte, fiind pus pe un scaun din fier înroșit și ars de viu este marcat de statuia Sfintei Marii din Piața cu același nume a cartierului Iosefin. Totuși, ultimele ipoteze susțin că torturarea lui Doja a avut loc chiar lângă castel, de unde nobilii au putut urmări macabrul spectacol. Deci este mult mai probabil ca locul execuției să fie undeva în fața Hotelului Central de lângă Muzeul Banatului.

În 1552 o armată otomană de 160.000 de oameni sub comanda lui Ahmed–Pașa atacă și cucerește cetatea,aparată de 2310 militari, transformând-o în capitală de vilayet otoman. Comandantul orașului, Stefan Losonczy, este capturat la 27 iulie 1552, după o rezistență eroică, și decapitat.

In castelul din cetate se va instala un guvernator denumit "vali" sau " beilerbei" (uneori cu rang de pașă sau chiar vizir). Primul valiu sau beilerbei al Timișoarei este numit Kasim pasa, zis Gazi Kasım pașa,fost beilerbei al Budei. Pentru aproape 200 de ani Timișoara se va afla sub dominație otomană, fiind sub control direct al sultanului și având un statut special, ca cel al orașelor Belgrad sau Buda. Cetatea cunoaște importante transformări; bisericile sunt transformate în moschei, numeroși musulmani se stabilesc aici, fortăreața se transformă în baza necesităților strategice otomane. Cu toate acestea ocupația turcească a fost o perioadă de relativă pace, Timișoara fiind folosită de turci mai ales ca punct strategic de plecare pentru campaniile militare la nord-vest.

După repetate tentative, Eugeniu de Savoia cucerește cetatea în 1716, deschizând calea dominației austro-ungare pentru mai mult de 200 de ani. Abia în 1920 Banatul se unește cu România iar în Timișoara se instaurează administrația românească.

cu clădirea Operei, de la balconul căreia Timișoara a fost declarat primul oraș din România liber de comunism
În data de 16 decembrie 1989 la Timișoara s-a declanșat revoluția care avea să ducă la înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu și a regimului comunist din România. Inițial s-a format o mișcare de protest împotriva mutării forțate a pastorului reformat László Tőkés. Atât enoriași cât și trecători s-au adunat în fața parohiei acestuia în semn de protest. La scurt timp însă, protestul s-a transformat într-unul împotriva întregului sistem și s-au scandat pentru prima dată lozinci anticomuniste. Mișcarea a luat rapid amploare și în centrul orașului s-au adunat zeci de mii de revoluționari. Pe 20 decembrie 1989, Timișoara a fost declarată primul oraș din România liber de comunism, în urma unor confruntări sângeroase soldate cu peste 1000 de morți și alte câteva mii de răniți. Aceste evenimente au dus la căderea regimului ceaușist o săptămână mai târziu. Schimbările care au avut loc la nivelul clasei politice au dus la noi proteste din partea timișorenilor, proteste ce au culminat cu redactarea controversatei Proclamații de la Timișoara, în martie 1990. Cerințele timișorenilor se sintetizau în punctul 8 al proclamației, prin care se cerea ca foștii activiști ai PCR să nu mai poată candida la funcții publice în stat. Acest punct însă nu a fost pus niciodată în aplicare.

Premierele Timișoarei Timișoara


* 1718 – atestarea fabricii de bere, cea mai veche de pe teritoriul actual al Romaniei;
* 1728 – începutul canalizării Begăi, cel mai vechi canal navigabil de pe teritoriul actual al Romaniei;
* 1745 – construcția Spitalului Municipal;
* 1760 – primul oraș al monarhiei cu străzile iluminate cu lămpi;
* 1771 – primului ziar care a apărut pe teritoriul actual al României și totodată primul ziar german din sud-estul Europei: „"Temeswarer Nachrichten"”;
* 1823-1826 - Janos Bolyai, servind la garnizoana din Timisoara, lucra la elaborarea geometriei neeuclidiene
* 1854 – primul serviciu telegrafic într-un oraș al României de azi;
* 1855 – primul oraș al monarhiei habsburgice cu străzile iluminate cu gaz;
* 1881 – prima rețea de telefonie de pe teritoriul actual al României;
* 1884 – primul oraș din Europa continentală cu străzile iluminate electric, cu 731 de lămpi;
* 1886 – prima stație de salvare din Ungaria și România;
* 1895 – prima stradă asfaltată de pe teritoriul de azi al României;
* 1897 – primele proiecții cinematografice pe teritoriul actual al țării noastre;
* 1899 – primul tramvai electric într-un oraș din România de azi;
* 1953 – singurul oraș european cu trei teatre de stat în română, maghiară și germană;

Populația Timișoara


La recensământul din 2002 populația stabilă a orașului a fost de 317.660 de locuitori, cu o tendință negativă, iar densitatea populației de 2.622 locuitori/km². Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, la data de 1 ianuarie 2008 orașul avea o populație de 312.400 locuitori și 336.089 locuitori în zona metropolitană, avand cea mai mare crestere din Romania (+2,82% in trei ani). Din totalul populației 85,52% sunt români. Cele mai importante comunități etnice sunt cele maghiare (aprox 7,5%), germane (2,25%) și sârbe. De remarcat este că la Timișoara în ultimii ani, datorită creșterii economice a apărut și o importantă comunitate de oameni de afaceri, care însă nu figurează în statisticile oficiale. Dintre aceștia se remarcă în primul rând italienii, cei mai numeroși investitori străini prezenți aici. Alte două comunități în creștere sunt cea slovacă și ucraineană, care beneficiază și de predare în limba maternă în unele unități de învățământ preuniversitar.

Structura confesională Timișoara


Timișoara este un oraș cu una din cele mai diversificate structuri confesionale din România. Aceasta se datorează în mare parte tradiției multietnice și multiconfesionale a orașului, însă a urmat în secolul al XX-lea o tendință netă în favoarea religiei creștine ortodoxe. În prezent circa 80,6 % din timișoreni se declară ortodocși (marea majoritate ținând de Biserica Ortodoxă Română, iar restul de Biserica Ortodoxă Sârbă) și 10 % romano-catolici (marea majoritate germani și maghiari). Urmează religia penticostală cu 8.408 de adepți (2,6 %), reformată (calvinistă), (2 %, majoritatea maghiari), greco-catolică (uniată) (in marea majoritate români) cu 4.191. Sunt reprezentate și diverse alte comunități mai mici, cum este cea evreiască (mozaică), cu o istorie de circa 450 de ani, astăzi având aproximativ 300 de membri, în cea mai mare parte vârstnici. De asemenea există în oraș un număr mic de credincioși creștini ortodocși greci, armeni, precum și musulmani (arabi și turci). 359 de timișoreni se declară atei.

Structura etnică Timișoara


Politică Timișoara


Primele alegeri libere din Timișoara post-comunistă au avut loc în 1992. Câștigător a fost Viorel Oancea, al Partidului Alianța Civică (PAC), ulterior fuzionat cu PNL. Acesta s-a remarcat prin faptul că a fost primul ofițer care a vorbit mulțimii de revoluționari adunați în Piața Operei. La alegerile din 1996 fotoliul de primar a fost câștigat de Gheorghe Ciuhandu, din partea PNȚCD. Acesta se află în prezent la al treilea mandat, după ce a câștigat și alegerile din 2000 și 2004. Între timp Ciuhandu a preluat conducerea PNȚCD-ului și a candidat în 2004 la funcția de președinte al României. Se remarcă faptul că la nivel de țară Timișoara a devenit un adevărat „bastion” al țărăniștilor și singurul mare oraș condus de țărăniști. Procentul de voturi la nivel de țară al partidului a scăzut continuu în ultimii ani, însă s-a menținut relativ înalt la Timișoara.

În urma alegerilor locale din 2008, din totalul de 27 de consilieri 11 au fost aleși din partea Alianței pentru Timiș (PNȚCD+PNL+FDGR), 8 din partea PD-L, 6 din partea PSD și 2 din partea UDMR (1 pentru reprezentantul etniei maghiare, iar celălalt pentru italieni, bulgari, sârbi și ucraineni, prin rotație, câte un an).

Pentru componența istorică a Consiliului Local Timișoara vezi: Guvernarea locală din Timișoara.

În 2003 au fost înființate „Consiliile Consultative de Cartier” ca „instrumente de participare cetățenească pentru îmbunătățirea procesului decizional în administrația publică locală, în scopul realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii și proiecte de interes public local” (Art.1 HCL 195/2003).

Stema Timișoara


Stema municipiului a suferit cu timpul mai multe schimbări însă a păstrat mare parte din elementele caracterizante. În prezent stema oficială este tăiată în două părți printr-o linie orizontală. Jumătatea superioară este împărțită din nou în două părți egale printr-o linie verticală. Deasupra stau 7 turnuri care simbolizează cele 7 provincii române. În partea din stânga sus, pe fundal roșu, peste valuri naturale un pod de aur cu două deschizături boltite, construit din piatră cioplită (podul lui Traian) din care iese un leu de aur. În dreapta sus, un turn de piatră având cornișe duble (fostul turn de apă al cetății), două ferestre rotunde la etaj, iar la parter o poartă pe care se vede o roată de fier neagră (moara de apă). În partea de sus a turnului se vad la stânga un steag purpuriu cu o cruce argintie, la dreapta steagul tricolor găurit, introdus după 1989, simbol al Revoluției pornite la Timișoara.

În jumătatea de jos, pe câmp albastru, la stânga plutește soarele cu chip uman iar la dreapta semiluna, simbol al trecutului orașului sub stăpânire otomană. Dedesubtul lor se vede Cetatea Timișoara, cu clădirile publice și industriale, înconjurat de citadele iar la poalele cetății curge canalul Bega. La mijlocul stemei se află un scut.

Economie Timișoara


Timișoara s-a afirmat ca puternic centru economic în secolul XVIII, o dată cu instalarea administrației habsburgice. Colonizarea cu germani, diversitatea etnică și religioasă, reconstrucția cetății dar și sistemul legislativ favorabil proprietății private, au determinat formarea unui puternic țesut de meșteșugari și comercianți. Acest țesut de meșteșugari a constituit pentru mai bine de 200 de ani secretul dezvoltării economice de aici. Când Revoluția industrială a început să se manifeste, Timișoara prezenta toate condițiile favorabile pentru adoptarea ei. Rând pe rând au fost introduse cele mai moderne inovații ale vremii. Micile ateliere meșteșugărești au lăsat locul industriei mici și mijlocii. Un al doilea atu important l-a constituit Canalul Bega. Acesta a constituit un avantaj competitiv necesar dezvoltării comerțului, permițând traficul de mărfuri pe apă, legătura pe Dunăre și comerțul atât cu Europa dar și cu restul lumii, prin porturile de la Marea Neagră. În 1857 la Timișoara a ajuns și calea ferată, completând astfel toate premisele necesare dezvoltării economiei industriale moderne. Însă acest model economic specific, dezvoltat în mod organic de-a lungul a aproape 250 de ani, a luat fine în 1948 odată cu naționalizarea, suprimarea proprietății individuale și instaurarea economiei de stat planificate. Timișoara a fost succesiv masiv industrializată, urmărind însă criterii diferite de dezvoltarea precedentă. Au fost creați coloși industriali în diverse domenii, în special în domeniile industriei chimice și mecanice, coloși a căror forță de muncă a fost furnizată prin migrarea masivă a populației rurale din zonă și din restul țării.

După schimbarea regimului comunist, în ciuda declinului unor ramuri economice tradiționale, înlocuite de noi ramuri moderne, sectorul industrial din Timișoara continuă să furnizeze peste 3% din producția industrială națională. Caracteristic economiilor de piață avansate, sectorul serviciilor acoperă un procent tot mai mare din economia timișoreană.

În ultimii ani, Timișoara a cunoscut o creștere economică semnificativă, datorată investițiilor străine, în special în sectoare de înaltă tehnologie. Într-un articol din 2005, revista franceză "L'Expansion" a numit Timișoara "vitrina economică a României", referindu-se la numărul mare de de investiții străine, considerate ca o "a doua revoluție" prin care orașul trece.

Capitalul străin investit la Timișoara provine în special din țări precum Germania, Italia sau Statele Unite. Printre cele mai mari companii stabilite aici se numără producătorul de anvelope Continental, compania americană Solectron (telefonie mobilă, aparatură electronică), Dräxlmaier (componente auto pentru BMW), Linde Gas (gaze tehnice), Procter & Gamble (detergenți), Nestlé (napolitane).

Transport Timișoara


Pe planul infrastructurii de transport Timișoara este un nod feroviar în centrul celei mai dense rețele de căi ferate din România, fapt care permite multiple legături cu localitățile din județ. Acestea permit orașului un important aflux de forță de muncă din toate colțurile județului. Principala gară de călători este Timișoara Nord, construită în 1857. Alte stații, importante pentru transportul local, sunt: Timișoara Est, Timișoara Vest, Timișoara Sud. De la Timișoara există legături internaționale directe spre Belgrad, Budapesta și Viena.

Transportul auto a cunoscut o adevărată explozie după 1990, astfel că în 2003, gradul de motorizare înregistrat la Timișoara era cel mai mare din România, cu 361 de autovehicule la 1.000 de locuitori, în comparație cu doar 315 înregistrate în capitală. Din acest motiv, traficul a devenit una dintre problemele cele mai importante cu care se confruntă orașul, infrastructura existentă nefiind capabilă să suporte valorile ridicate ale traficului. Rețeaua de drumuri din interiorul municipiului are o lungime de 574 km și ocupă o suprafață de 603 de ha.

Transportul public este asigurat de 13 linii de tramvaie, având o lungime totală de 145,8 de km; 22 de linii de autobuz (cu un total de 183,2 de km) și 9 linii de trobeiluz (cu un total de 70,46 de km); 8 companii de taxi.

O importanță deosebită o are transportul aerian. Timișoara dispune de Aeroportul Internațional Traian Vuia, al doilea ca mărime din România. aici fiind amplasata a doua companie aeriana ca merime din Romania Carpatair. Aeroportul avand zeci de legaturi aeriene in intreaga europa.

Cultură Timișoara


Timișoara este un oraș multicultural, influențat de diversele comunități etnice, în special de cea germană, maghiară și sârbă, dar și de cele bulgară, italiană și greacă. Moștenirea culturală și diversitatea ofertei culturale sunt punctele forte ale orașului. Cu cele peste 12 instituții culturale profesioniste, Timișoara este, după București și Iași, al treilea pol cultural din țară din punct de vedere al mărimii și diversității ofertei culturale. O mare tradiție o are teatrul timișorean, care prin cele trei teatre de stat, (în premieră în Europa): Teatrul Național, Teatrul German și Teatrul Maghiar, oferă spectacole în limbile română, germană și maghiară. Cele trei instituții împart aceiași clădire-simbol cu Opera Română.

Filarmonica Banatul întregește paleta de ofertă culturală de cea mai înaltă calitate, păstrând astfel o tradiția orașului care a văzut interpretând pe scenele lui nume mari precum Franz Liszt, Strauss fiul, Brahms, Enescu sau premiera Traviatei lui Verdi la 9 februarie 1855.

Patrimoniul cultural timișorean și bănățean este întregit de Muzeul Banatului, înființat în 1872. Acesta adăpostește cea mai mare colecție de obiecte arheologice din Banat. Instituția are diferite ramuri, printre care un Muzeu de Artă, de Etnografie, Muzeul Satului Bănățean, un Muzeul al Viorilor sau cel al Tehnologiei, Informației și Comunicațiilor. Muzeul mai deține și cea mai mare colecție de păsări și fluturi din Estul Europei. Oferta culturală este întregită de Teatrul de Păpuși (înființat în 1949), Ansamblul Banatul, Biblioteca Județeană (1904), Școala Populară de Artă, Casa de Cultură, dar și numeroase galerii de artă, edituri, fundații și asociații culturale.

Patrimoniul arhitectural Timișoara


Din punct de vedere arhitectonic, orașul moștenește un amplu patrimoniu de monumente istorice(circa 14.500), totodată cel mai mare din țară. De fapt întregul ansamblu de clădiri din centru și cele din cartierele Iosefin și Fabric sunt considerate monumente istorice. Acesta este rezultatul unei tradiții îndelungate de planificare urbanistică modernă, începută încă din secolul al XVIII-lea, o dată cu venirea austriecilor. Centrul orașului, amplasat în vechea Cetate, a fost remodelat, cu piețe și străzi drepte. Construcțiile erau bine aliniate, iar clădirile de la colțurile străzilor trebuiau să aibă elemente arhitecturale în plus. Predominant a fost stilul baroc de influență vieneză, care a adus Timișoarei numele de „Mica Vienă”.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, structura urbanistică a Timișoarei a suferit un proces amplu de modernizare. Fostele bastioane și spațiile militare au fost demolate și înlocuite cu bulevarde și cartiere noi. În 1904, Primăria a înființat postul de arhitect-șef și l-a atribuit tânărului arhitect László Székely. Acesta a adus o contribuție decisivă la remodelarea zonei centrale și la introducerea stilului Art Nouveau, secession și eclectic în peisajul urbanistic al orașului. Stau mărturie palatele din Piața Victoriei, Baia Publică Neptun sau Casa Brück din Piața Unirii. Tot datorită lui s-a conturat și arhitectura industrială, Abatorul comunal sau Uzina de apă fiind numai câteva exemple.

Cartierele Fabric și Iosefin păstrează intactă amprenta diversității etniilor și meșteșugarilor care le-au construit. Se păstrează influența germană, maghiară și sârbă. Clădirile nu depășesc două etaje, sunt viu colorate și foarte bogat ornate. În cartiere precum Mehala, Iosefin sau Freidorf, se păstrează trăsăturile tipice ale satelor tradiționale de șvabi bănățeni: case mari cu front stradal, frumos ornate și cu spații verzi în fața caselor.

Ultimul curent arhitectural care influențează vechiul oraș este cel românesc, introdus o dată cu trecerea Timișoarei sub administrație românească. Cel mai bun exemplu este Catedrala Mitropolitană realizată în arhitectură tradițională românească, în stil moldovenesc. În perioada interbelică se construiesc și noi cartiere de vile în jurul centrului, unde se resimte influența stilului modern interbelic, a stilului brâncovenesc sau chiar francez.

Un farmec aparte este dat de parcurile și spațiile verzi ce se întind de-a lungul canalului Bega și în toate zonele orașului. Din acest motiv Timișoara a căpătat numele de „oraș al parcurilor și al trandafirilor”.

Educație Timișoara


Învățământul preuniversitar Timișoara


Învățământul școlar se desfășoară în 64 de grădinițe, cu 498 de educatoare și 7095 de copii; învățământul primar și gimnazial este organizat în 47 de unități, cu 2401 cadre didactice și 35.186 elevi, învățământul liceal, în 34 de unități, cu 1359 cadre didactice și 17.472 elevi, cel post-liceal în 11 unități, cu 958 cursanți, cel de maiștri în 6 unități cu 267 cursanți. Rețeaua școlară mai cuprinde două școli speciale pentru elevii cu deficiențe, o școală specială pentru ambliopi, un centru de educație specială și un centru pentru învățământ alternativ, prin Școala Waldorf, înființată în anul 1993.
Specificul învățământului preuniversitar timișorean este diversitatea limbilor de predare. Bogata tradiție multietnică a orașului s-a menținut și în mare parte datorită școlilor cu predare în limba germană, maghiară și sârbă, care, împreună cu limba română au o tradiție și o continuitate de aproape 3 secole. În prezent acestor limbi li s-au adăugat în unele unități de învățământ slovaca și ucraineana.

Printre cele mai importante licee și colegii se numără:
* Colegiul Tehnic "Ion Mincu" - singurul liceu de arhitectura din tara
* Liceul Economic F.S.Nitti,
* Liceul Teoretic Jean Louis Calderon,
* Colegiul Bănățean,
* Colegiul Național Constantin Diaconovici Loga,
* Liceul Teoretic Nikolaus Lenau,
* Liceul Grigore Moisil Timișoara,
* Colegiul Național de Artă Ion Vidu,
* Liceul Pedagogic Carmen Sylva, fost Eftimie Murgu,
* Liceul Teoretic Bartók Béla
* Liceul Teoretic "Dositei Obradovici"

Universități Timișoara


Învățământul superior are o tradiție de aproape 100 de ani, odată cu înființarea Politehnicii în 1920. De atunci și până azi Timișoara a devenit cel mai important pol universitar din vestul țării și al treilea ca mărime din țară după București și Iași.

Cele mai importante universități sunt:
* Universitatea de Vest
* Universitatea „Politehnica” din Timișoara
* Universitatea Banatului
* Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș
* Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara
* Universitatea Tibiscus
* Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir
* Universitatea Mihai Eminescu
* Universitatea Ioan Slavici

Turism Timișoara


Timișoara deține cel mai amplu ansamblu de clădiri istorice din România, constituit din ansamblurile urbane ale cartierelor Cetate, Iosefin și Fabric. Arhitectura variată, influențele barocului Vienez și multitudinea de parcuri au adus Timișoarei, așa cum s-a spus mai sus, renumele de „Mica Vienă” și de „Orașul parcurilor”. Câteva obiective turistice importante sunt:

*Piețe
**Piața Unirii
**Piața Victoriei
**Piața Libertății
**Piața Maria (locul de unde a pornit Revoluția română din 1989)
**Piața Traian (centru al cartierului istoric Fabric)
*Lăcașuri de cult
**Catedrala Mitropolitană
**Domul romano-catolic
**Catedrala Millenium
**Biserica episcopală sârbă
**Sinagoga din Cetate
**Sinagoga din Fabric
*Monumente și clădiri
**Castelul Huniade
**Palatul Dicasterial
**Palatul Baroc
**Teatrul Național din Timișoara
**Baia Publică Neptun
**Palatul Lloyd

Personalități marcante Timișoara


cunoscut și sub numele de Contele Mercy
*Iancu de Hunedoara (1387 - 1456), comite de Timiș, a avut reședința în Cetatea Timișoarei, deținută de familia sa până în 1440; a construit Castelul Huniade, cel mai vechi monument istoric din oraș.
*Pavel Chinezul (1432 - 1494), comite de Timiș, conducător al trupelor bănățene, luptător neînvins împotriva turcilor.
*Pelbartus Ladislaus de Temesvar (1430-1504), filosof creștin născut la Timișoara, activează în Budapesta la curtea regelui Matei Corvin.
*Claudius Florimund Mercy (1666 - 1734), guvernator al Banatului, a eliberat Timișoara de ocupația otomană, a reconstruit cetatea după model occidental, a colonizat-o cu șvabi și a transformat-o într-un important centru economic și capitală a Banatului.
*Carol Telbisz (1853 - 1914), primar al Timișoarei pentru aproape 30 de ani, timp în care a modernizat complet orașul.
*Lőrincz Schlauch dr.(1824 - 1903), cardinal romano-catolic din Oradea, a fost înmormântat la capela familiară Shlauch din Timișoara.
*Augustin Pacha (1870 - 1954), primul episcop al diecezei de Timișoara, a apărat drepturile catolicilor din Banat în fața presiunilor naziste, într-o istorică audiență la Hitler; disident anticomunist.
*László Székely (1877 - 1934), primul arhitect-șef al Timișoarei, autorul unui mare număr de clădiri semnificative din istoria orașului.
*Nikolaus Lenau (Franz Nikolaus Niembsch Edler von Strehlenau), (1802-1850) Poet austriac, unul din clasicii poeziei germane și universale, născut lângă Timișoara, în comuna Csatad (Schadat) actualmente Lenauheim.
*Dionisie Linția (1880-1952) a fost unul dintre cei mai de seamă ornitologi români.
*Johnny Weissmüller (1904 - 1984), actor, faimos pentru rolul său de Tarzan.
*Ștefan Kovács (1920 - 1995), antrenor al echipei Ajax Amsterdam,
*Ioan Holender (1935), cântăreț, director al Operei din Viena.
*Iolanda Balaș (1936), dublă campioană olimpică de atletism, contează ca una din cele mai valoroase săritoare la înălțime ale tuturor timpurilor.
*Margarethe Matzenauer (1881 - 1963) Mezzosoprană
*Richard Oschanitzky (1939- 1979), Compozitor, arrangeur, pianist și dirijor. A fost unul din cei mai cunoscuți muzicieni de jazz ai României (vezi: „Jazzfestival Richard Oschanitzky”).
*Traian Vuia(1872 - 1950) Inventator, pionier al construcției de avioane si al aviației mondiale, ulterior in Franța a prezidat Frontul National Român, organizație de rezistență antifascistă,s-a născut în satul Surducu Mic, (azi parte din comuna Traian Vuia) în județul Timiș
*Ana Blandiana (1942), poetă.
*Nicu Covaci (1947), fondatorul legendarei trupei de rock Phoenix
*Mircea Baniciu (1949), membru al formației Phoenix
*László Tőkés (1952), fost paroh al episcopiei reformate, a jucat un rol important în declanșarea Revoluției din 1989
*Herta Müller (1953), scriitoare germană, originară din Nițchidorf, județul Timiș.
*Richard Wagner (scriitor) (1952), s-a născut în comuna Lovrin, județul Timiș.
*Johann Lippet (1951), scriitor german.
*Alexandru Tyroler, primul campion de șah al României.

Cartiere Timișoara


Zona Metropolitana Timișoara


Relații externe Timișoara


Orașe înfrățite Timișoara


Consulate Timișoara


Sport Timișoara


*Fotbal:
** FC Timișoara (club de fotbal, fondat în 1921) echipă care dispune de cel mai mare stadion de club de fotbal din Romania (32000 locuri), fiind depășit doar de Stadionul Lia Manoliu (60000 locuri) și puțin de Stadionul Municipal Medgidia (32700 locuri).
** Ripensia Timișoara (club istoric de fotbal, 1928-1948)
** Chinezul Timișoara (club istoric de fotbal, 1910-1946)
*Baschet
** BCM Timișoara (Elba) (club de baschet, 1960-prezent)
*Arte marțiale
Uniunea Timișoreană de Karate (U.T.K.)
 
 
Stema orașului Timișoara
Stema orasului Timișoara
 
Harta rutieră a orașului Timișoara


Hoteluri din Timișoara

Vedere din satelit a orașului Timișoara


Cazare in Timișoara

Contribuie la dezvoltarea paginii localitatii Timișoara