Răcari este un oraș în județul Dâmbovița, Muntenia, România, oraș cunoscut până în 1911 sub numele de Podul Bărbierului. A fost declarat oraș prin Legea nr. 543 din 25 noiembrie 2004.

Așezare geografică Răcari

Orașul Răcari se află situat în partea de S-E a județului Dâmbovița. Orașul este așezat în Câmpia Titu la o altitudine de 140 m față de nivelul marii,fiind brăzdată de cursurile râurilor Colentina și Ilfov.
Se învecineza cu:
*Nord:com.Bilciurești și com.Cojasca
*Sud:com.Tărtășești, com.Ciocănești, com.Slobozia Moară și com.Lungulețu
*Est:com.Butimanu
*Vest:com.Conțești și com.Cornățelu

Istoric Răcari

Ca unitate administrativ-teritorială, orașul Răcari a fost atestat prin anul 1725, printr-o cruce ridicată de starostele bărbierilor din București, fiind cunoscută sub primul nume de comuna Podul Bărbierului, datorită podului peste pârâul Ilfovăț, ridicat de același bărbier pe drumul ce lega Bucureștiul de Câmpulung. Crucea a fost ulterior mutată în curtea moșierului Gh. Meitanii la inceputul secolului al XX-lea. Pe cruce se arată că a fost ridicată de Ștefan Vătaful de bărbieri și de alți meșteri de refetul său. De atunci, punctul a început să se numească Podul Bărbierului și drumul între Târgoviște și București a început să fie scurtat pe aici.

Din punct de vedere istoric, trecutul orașului Răcari a preocupat mulți oameni vrednici de laudă, care au lăsat în urmă studii și documente prețioase. Cea mai importantă lucrare în acest sens este o monografie a satului Răcari, editată în 1939 în Târgoviște la Tipografia și Legătoria de cărți „Viitorul”, sub semnătura magistratului Nicolae M. Popescu-Răcăreanu, sub titlul "„Moșnenii Răcăreni-Ot Boanga”". În această monografie se vorbește despre un ins care și-a așezat aici locuința și că acesta s-a numit Ghimpatul. Așezarea a fost la început pe malul drept al pârâului Colentina, așa cum reiese din actul de împărțeală din data de 6 februarie 1756.

La dezvoltarea satului contribuie și faptul că satul Răcari se află la jumătatea drumului dintre București și Târgoviște, situație ce a impus dezvoltarea comerțului în jurul locurilor de han în cele din urmă ajungând a fi un apreciat centru comercial.

În 1865, satul a luat denumirea oficială de Podul Bărbierului, denumire ce durează până în 1911, când localitatea ia denumirea de "Răcari", denumire ce se păstrează și astăzi.

În Ghergani este înmormântat, împreună cu familia sa, Ion D. Ghica, fost Bei de Samos, și un mare scriitor, care a construit în anul 1872 o stație de cale ferată, apoi Școala generală, cladirea Judecătoriei Plasa Ghergani și multe alte obiective social-culturale.

Economie Răcari

Orașul Răcari este o localitate a cărei economie nu are o ramură preponderentă și există un echilibru între producția agricolă și cea industrială.Principalele ramuri industriale sunt:metalurgie,prelucrare a lemnului,confecții și textile.
Deasemena funcționează un număr de aproximativ 150 de agenți economici în diferite domenii de activitate.

Demografie Răcari

La Recensământul din 2002 populația orașului era de 6.892 de locuitori din care:

*Români:6.741 (98%)
*Rromi:147 (1,9%)
*Germani:3 (0,1%)

Din punct de vedere confesional 98,5% sunt ortodocși (6.801 persoane), 1% sunt penticostali (70 persoane) iar 0,5% alte religii (12 persoane).

Personalități Răcari

*Ion Ghica (1816-1897)-om politic, prim-ministru al României,diplomat.

• Fieni
• Găești
• Moreni
• Pucioasa
• Răcari
• Târgoviște
• Titu