Brotacelul Plimbaret
Home Regiuni Geografice Județe Orașe Statistici Călătorii Contact
  Tipareste pagina curenta

 

Prezentarea orașului București

Județ: Ilfov Site-uri utile:
Primaria București
Regiunea geografică: Muntenia
Populație: 1 883 425 loc (locul 1)
Recensământ: 2007
Suprafață: 228 km2 (locul 16)
Densitate: 8 510 loc/km2 (locul 1)
Altitudine: 60-90 m. (locul 27)
Atestare documentară: 1459 (locul 129)
Latitudine: 44 grade 26' 07"
Longitudine: 26 grade 06' 10"
Localități:
Primar: Sorin Oprescu, independent, din 2008
 
București este capitala României și, în același timp, cel mai mare oraș, centru industrial și comercial al țării. Populația de peste două milioane de locuitori face ca Bucureștiul să fie a șasea capitală după mărime din Uniunea Europeană.

Prima mențiune a localității apare în 1459. În 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mass-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare.

Geografie București


Așezare geografică București


Acest Oraș se află în sud-estul țării, între Ploiești la nord și Giurgiu la sud. Orașul se află în Câmpia Vlăsiei, care face parte din Câmpia Română. La est se afla Bărăganul, în partea de vest Câmpia Găvanu Burdea, iar la sud este delimitat de Campia Burnazului.

Apele, flora și fauna București


Bucureștiul se află situat pe malurile râului Dâmbovița, ce se varsă în Argeș, afluent al Dunării. Mai multe lacuri se întind de-a lungul râului Colentina, în perimetrul orașului, precum Lacul Floreasca, Lacul Tei sau Lacul Colentina, iar în centrul orașului există un lac, în Parcul Cișmigiu. Acest lac, fostă baltă în vechiul oraș medieval, este înconjurat de Grădina Cișmigiu, inaugurată în 1847 după planurile arhitectului german Carl F. W. Meyer. Pe lângă Cișmigiu, există un numar de parcuri mari: Parcul Herăstrău (cu Muzeul Satului) și Grădina Botanică (cea mai mare din România și care cuprinde peste 10.000 de specii de plante, inclusiv exotice), Parcul Tineretului, Parcul Alexandru Ioan Cuza (cunoscut și ca Parcul Titan, sau Parcul IOR) și multe parcuri mai mici, precum și spații verzi amenajate de primăriile de sector.

Clima București


Clima în capitală este specifică României, respectiv temperat-continentală. Sunt specifice patru anotimpuri, iarnă, primăvară, vară și toamnă. Iernile în București sunt destul de blânde cu puține zăpezi și temperaturi ridicate, în timp ce în ultimii ani verile sunt foarte calde, chiar caniculare (cu temperaturi foarte ridicate de pâna la 45 de grade la umbră) și cu puține precipitații. Aceasta face ca diferențele de temperatură iarnă - vară să fie de pâna la 60 de grade.

Repere geografice București


Distanțele dintre București și alte orașe din România pe cale rutieră și feroviară București


Distanțele pe cale rutieră fața de principalele orașe din Europa București


*Amsterdam, Olanda (2398 km N)
*Atena (Athens), Grecia (1106 km S)
*Barcelona, Spania (2597 km V)
*Belgrad (Beograd), Serbia (619 km V)
*Berlin, Germania (1646 km NV)
*Bern, Elveția (1893 km V)
*Bruxelles, Belgia (2136 km V)
*Budapesta (Budapest), Ungaria (788 km V)
*Chișinău, Republica Moldova (436 km NE)
*Copenhaga (Kobenhavn), Danemarca (2231 km N)
*Frankfurt (Frankfurt am Main), Germania (1744 km V)
*Kiev (Kyiv), Ucraina (888 km N)
*Istanbul, Turcia (681 km S)
*Londra (London), Marea Britanie (2502 km NV)
*Madrid, Spania (3189 km V)
*Marsilia (Marseille), Franta (2141 km V)
*Milano, Italia (1642 km V)
*Moscova (Moscow), Federația Rusă (1758 km N)
*Paris, Franța (2295 km V)
*Roma, Italia (1898 km SV)
*Sofia, Bulgaria (373 km S)
*Stockholm, Suedia (2846 km N)
*Viena (Wien), Austria (1022 km V)
*Varșovia (Warsaw), Polonia (1240 km N)

Istorie București


Legenda spune că București a fost fondat de un oier pe nume Bucur. Conform altei variante mai probabile, București a fost întemeiat de către Mircea cel Bătrân la sfârșit de secol XIV.

Pe malurile Masacrului și ale Colentinei este atestată cultura paleolitică și neolitică. Până în 1800 î. Hr. apar anumite dovezi ale unor comunități în zonele Dudești, Lacul Tei și Bucureștii-Noi de astăzi. Săpăturile arheologice arată trecerea acestei zone printr-un proces de dezvoltare din epoca bronzului și până în anul 100 î. Hr., în timpul căruia zonele Herăstrău, Radu Vodă, Lacul Tei, Pantelimon, dealul Mihai Vodă, Popești-Leordeni și Popești-Novaci sunt populate de indo-europeni (mai precis geto-daci). Primele locuințe după retragerea aureliană din 273 d. Hr. sunt atestate în secolele III - XIII, până în Evul Mediu.

Așezarea este atestată documentar la 20 septembrie 1459 într-un act emis de Vlad Țepeș, domn al Țării Românești, prin care se întărește o moșie unor boieri. Cetatea Dâmboviței, cum mai apare în primii ani orașul, avea rol strategic, urmând să supravegheze drumul ce mergea de la Târgșor la Giurgiu, în ultima așezare aflându-se o garnizoană otomană. În scurt timp, Bucureștiul se afirmă, fiind ales la 14 octombrie 1465 de către Radu cel Frumos ca reședință domnească. În anii 1558 - 1559, la Curtea Veche este construită Biserica Domnească, ctitorie a domnului Mircea Ciobanul, aceasta rămânând până astăzi cel mai vechi lăcaș de cult din oraș păstrat în forma sa inițială.

În 1659, sub domnia lui Gheorghe Ghica, Bucureștiul devine capitala Țării Românești, moment în care se trece la modernizarea acestuia. Apar primele drumuri pavate cu piatră de râu (1661), se înființează prima instituție de învățământ superior, "Academia Domnească" (1694) și este construit Palatul Mogoșoaiei (Constantin Brâncoveanu, 1702), edificiu în care astăzi se află "Muzeul de Artă Feudală Brâncovenească". În 1704, ia ființă la inițiativa spătarului Mihai Cantacuzino Spitalul Colțea, care a fost avariat ulterior într-un incendiu și un cutremur și reconstruit în 1888. În scurt timp, Bucureștii se dezvoltă din punct de vedere economic; se remarcă creșterea numărului meșteșugarilor, ce formau mai multe bresle (ale croitorilor, cizmarilor, cavafilor, cojocarilor, pânzarilor, șalvaragiilor, zăbunarilor ș.a). Odată cu acestea continuă modernizarea orașului. Sunt create primele manufacturi, cișmele publice, iar populația se mărește continuu prin aducerea de locuitori din întreaga Muntenie (catagrafiaul din 1798 indică 30.030 de locuitori, în timp ce cea din 1831 număra 10.000 de case și 60.587 de locuitori).

Încet-încet apar o serie de instituții de interes (Teatrul Național, Grădina Cișmigiu, Cimitirul Șerban Vodă, Societatea Academică din București, Societatea Filarmonică din București, Universitatea din București, Gara de Nord, Grand Hotel du Boulevard, Ziarul Universul, cafenele, restaurante, Grădina Botanică din București, Ateneul Român, Banca Națională, cinematografe) și inovații în materie de tehnologie și cultură (iluminatul cu petrol lampant, prima linie de tramvai, iluminatul electric, primele linii telefonice).

Municipiul București a fost până la instaurarea regimului comunist în România reședința județului Ilfov (interbelic). În aceea perioadă era denumit "Micul Paris" datorită asemănării cu capitala franceză, dar care și-a pierdut farmecul în perioada comunismului. În ultimul timp, dezvoltarea imobiliara a stârnit ingrijorare cu privire la soarta cladirilor de interes istoric din oraș, în special la cele din centrul istoric.

Tratate semnate București


* 28 mai 1812 - la sfârșitul Războiului Ruso-Turc, Principatul Moldovei pierde partea sa răsăriteană, Basarabia
* 3 martie 1886 - la sfârșitul războiului între Serbia și Bulgaria
* 10 august 1913 - la sfârșitul celui de-al Doilea Război Balcanic
* 4 august 1916 - tratatul de alianță între România și Antanta (Franța, Anglia, Rusia și Italia)
* 6 mai 1918 - tratatul între România și Puterile Centrale, care nu a fost niciodată ratificat

Populație București


Evoluția demografică București


Structura etnică și confesională București


În anul 1930:
* Structura etnică era următoarea: 639.040 (dintre care 77,47% români, 10,93% evrei, 3,76% maghiari, 2,22% germani ș.a.)
* Structura confesională: 486.193 ortodocși (76,08%), 76.480 mozaici (11,96%), 36.414 romano-catolici (5,69%), 12.203 lutherani (1,90%), 12.882 greco-catolici (2,01%), reformați (1,14%) ș.a.

În anul 2002, structura confesională era: 1.850.414 ortodocși (96,05%), 23.450 romano-catolici (1,21%), 9.488 musulmani (0,49%), 7.558 greco-catolici (0,39%), 5.452 penticostali, 4.381 adventiști ș.a.

Comunități minoritare București


Comunitatea țigănească București


Cea mai numeroasă comunitate minoritară in București la recensământul din 2002 a fost comunitatea țigănească (27.322 persoane, 1.4% din populație). În cursul anilor '90 mulți țigani au emigrat în Occident. La recensământul din 1992 au fost numărați 32.984 țigani.

Comunitatea evreiască București


Cea mai numeroasă comunitate minoritară din București era odinioară cea evreiască. În 1930 trăiau în București 69.885 de evrei, reprezentând 10,93% din populația orașului. Evenimentele celui de-al doilea război mondial și apoi emigrarea în Israel au dus la scăderea masivă a populației evreiești din București. Pe locul cartierului evreiesc se află astăzi complexul comercial Unirea și zona adiacentă. În București funcționează în continuare un teatru evreiesc de stat. Continuă să existe mai multe sinagogi și cimitire evreiești (unul dintre cimitirele evreiești este sefard). În 1992 au fost numărați 3.883 evrei, iar în 2002 2.473 evrei.

Comunitatea maghiară București


Conform datelor recensământului din 1930, în acel an trăiau în București 24.052 maghiari, reprezentând 3,76% din populația municipiului. Era vorba îndeosebi de secui din județul Trei Scaune (azi Covasna).

Comparativ, în anul 1992 trăiau 8.585 maghiari, reprezentând 0,36% din totalul populației orașului, iar în 2002 5.834 maghiari (0,3%). În București funcționează Liceul Teoretic Ady Endre cu limba de predare maghiară. Casa Petőfi e centrul cultural al comunității, unde funcționează și biblioteca. În București apare cotidianul național Új Magyar Szó, iar lunar este editat și ziarul comunității: Bukaresti Közlöny. Biserica Reformată (calvină) din București oferă liturghii în limba maghiară. Una dintre cele mai proeminente bucureștence de origine maghiară este cântăreața Eva Kiss.

Comunitatea germană București


Comunitatea germană datează încă din secolul XVIII, fiind compusă preponderent din negustori sași. Din acest secol datează și prima mențiune a unei biserici luterane din lemn. În preajma Primului Război Mondial proporția germanilor atingea 8%, fiind vorba nu numai de sași, ci și de prusieni și austrieci. În București funcționează Colegiul Goethe (fostul "Liceu Teoretic Hermann Oberth") cu limba de predare germană. De asemenea continuă să existe biserica luterană (evanghelică) cu limba de liturghie germană. La recensântul din 1977 populația germană era alcătuită din aproape 8.000 persoane. În 1992 au fost numărați 4.391 germani, iar în 2002 doar 2.358 germani. Demunirea străzii Lipscani provine de la negustorii din Lipsca.

Comunitatea armeană București


O comunitate cu vechi tradiții culturale și economice în București este cea armeană. În anul 1930 trăiau în București 4.748 de armeni, reprezentând 0,74% din populația municipiului. La recensământul din 1992 au fost numărați 909, iar în 2002 doar 815 armeni în Bucureși. Locuri precum strada armenească amintesc de prezența armenilor în oraș. Există o biserică și un cimitir armenesc în București.

Comunitatea greacă București


O altă comunitate cu vechi tradiții în București este cea grecească. În 1930 trăiau în București 4.293 de greci, reprezentând 0,67% din totalul populației orașului.

Comunitatea bulgară București


Prezența unei populații bulgărești are o vechime de mai multe secole, fiind prezentă încă din sec. XVII-lea, când niște călugării franciscani bulgari ridicaseră în pe locul actualei biserici Bărăția din București o biserică din lemn. Totuși, majoritatea bulgarilor din București sunt ortodocși, fiind reuniți în Biserica ortodoxă bulgarească "Sf. prooroc Ilie". Motivele pentru care bulgarii au sosit în București sunt diverse: fie politice (se refugiau din cale orpeliștii otomane înainte de 1878), fie socio-ecomonice (pentru a avea un trai mai bun - mai ales în prima jumătate a sec. XX). Autoritățile comuniste au închis Liceul bulgăresc, însă în toamna anului 1999, la Bucuresti a fost redeschisă, in paralel cu Liceul român din Sofia, vechea Școala bulgară cu 3 clase și un număr de 84 de elevi, cu predare în limba bulgară. Unele cartiere din București continuă să aibă o populație numeroasă de bulgari: Giulești-Sârbi, Dudești-Cioplea (în bună parte catolici). Bulgari trăiesc și în cartiere din unele sate aflate în preajma Capitalei (în Brănești, Bragadiru, Glina, Dobroești, Pantelimon, Chiajna, Roșu sau bulgari catolici pavlicheni în Popești-Leordeni).

Economie București


Bucureștiul este cel mai mare centru economic al României. Acesta realizeaza anual aproximativ 19% din Produsul Intern Brut al României și împreuna cu Ilfov 21%. În București se regăseste cea mai mare parte dintre ramurile economice specifice României excluzand agricultura.
Începand cu domeniul serviciilor și terminând cu construcțile. Întreprinderile constructoare de mașini (utilaj greu, utilaj siderurgic, petrolier, mașini și utilaje agricole, locomotive, vagoane, avioane și elicoptere, autobuze). Industrie electrotehnică, electronică, mecanică fină, optică. Întreprinderi chimice, de materiale de construcție, de prelucrare a lemnului. Bucureștiul este un important nod feroviar, rutier și aerian.

Transportul in Bucuresti București


Bucureștiul deține cea mai mare rețea de transport din România. În București există două tipuri de transport public, respectiv cel de suprafață și cel de metrou. Transportul de suprafață se desfașoară cu tramvaie, autobuze și troleibuze. Deasemenea în capitală mai sunt amenajate și numeroase piste pentru biciclisti.

Transportul de suprafața București


În anul 2007 erau funcționale 23 linii de tramvai, 119 linii de autobuz (din care una expres către Aeroportul Otopeni) și 19 linii de troleibuz operate de RATB. Cu aceste mijloace de transport călătoresc zilnic aproximativ 2,3 milioane de călători. Un dezavantaj al acestor tipuri de transport este acela de aglomerare în special dimineața și seara.

Există și un transport bine dezvoltat cu microbuze care asigură legătura dintre oraș și localitățile din jur ele fiind o alternativă la transportul public.

La începutul anului 2008 existau 9500 taximetre autorizate în București.

Metroul București


Rețeaua de metrou are o lungime de 62 de kilometri și este alcătuită din patru linii denumite și magistrale, prima dintre acestea (magistrala M1) fiind inaugurată în anul 1979. Metroul devine un mod de transport din ce în ce mai solicitat deoarece asigură un transport rapid și eficient dar și datorita aglomerației din ce în ce mai ridicate de la suprafață.

Transportul rutier București


Bucureștiul este cel mai important nod de comunicații rutier din România. De la București pleacă următoarele drumuri naționale și autostrăzi :

- DN1, București - Brașov - Sibiu - Cluj Napoca - Oradea, fiind la momentul actual cel mai important drum din România;

- DN2, București - Buzău - Focșani - Bacău- Roman - Suceava

- DN3, București - Constanța

- DN4, Bucuresti - Oltenița

- DN5, București - Giurgiu

- DN6, București - Alexandria - Craiova - Caransebeș - Timișoara - Cenad

- DN7, București - Titu - Pitești - Râmnicu Vâlcea - Sibiu - Deva - Arad - Nădlac și mai departe către Ungaria

- Autostrada A1, București - Pitești, drumul european continuând mai departe către Craiova, Timișoara și granița cu Serbia

- Autostrada A2 sau "Autostrada Soarelui" București - Constanța finalizată doar pe porțiunea București - Cernavodă

Aceste drumuri și autostrăzi fac parte din axele europene E60, E70, E81 și E85.

Alte drumuri naționale care pornesc din capitală sunt : DN1A, București - Ploiești - Vălenii de Munte - Brașov, DN71, București - Târgoviște - Sinaia.

Transportul feroviar București


Din București pornesc cele mai importante căi feroviare denumite și magistrale feroviare în număr de 5, respectiv :

- Magistrala CFR 300, București - Ploiești - Sinaia - Brașov - Sighișoara - Teiuș - Cluj Napoca - Oradea

- Magistrala CFR 500, București - Ploiești - Buzău - Focșani - Mărășești - Adjud - Bacău - Roman - Pașcani - Suceava - Verești

- Magistrala CFR 700, București - Făurei - Brăila - Galați

- Magistrala CFR 800, Bucuresti - Ciulnița - Fetești - Medgidia - Constanța - Mangalia

- Magistrala CFR 900, București - Videle - Roșiori de Vede - Craiova - Filiași - Drobeta Turnu Severin- Caransebeș - Timișoara - Jimbolia

Alte linii sunt 901 București - Pitești - Slatina - Craiova, 902 București - Giurgiu și mai departe către Bulgaria și 801 București - Oltenița.

Cea mai importanta gară a României dar și a Bucureștiului este Gara de Nord.

Transportul aerian București


În București sunt în prezent două aeroporturi funcționale.

Aeroportul Otopeni (Henri Coandă) este principala poartă aeriană a capitalei dar și a țări. De aici pleacă și sosesc zilnic curse către Arad, Bacău, Baia Mare, Cluj Napoca, Constanța, Iași, Satu Mare, Suceava, Târgu Mureș, Timișoara dar și spre Chișinău precum și numeroase alte aeroporturi din Europa, America de Nord, Asia și Africa. În anul 2007 s-a înregistrat un volum al traficului de pasageri de aproximativ 5 milioane.

La Aeroportul Aurel Vlaicu se concentrează mai ales companie aeriană low-cost care au curse atât în țara dar și în alte țari europene.

Administrație București


Bucureștiul are un statut special în țară, fiind singurul oraș care nu aparține nici unui județ. Totuși, populația sa este mai numeroasă decât a oricărui județ.

Primăria administrează orașul și este condusă de un Primar General (actualmente Sorin Oprescu). Orașul are o suprafață totală de 228 km², pe care se întind 6 sectoare administrative, fiecare conduse de o primărie proprie. Sectoarele sunt dispuse radial (și numerotate în sensul acelor de ceasornic) astfel încât fiecare să aibă în administrație o parte a centrului Bucureștiului. Primăria Generală este responsabilă cu utilitățile (apa, transportul, bulevardele principale), iar Primăriile sectoarelor au responsabilitatea contactului dintre cetățeni și consiliile locale, străzile secundare, parcuri, școli și serviciile de salubrizare.

Sectoarele împreună cu populația și cartierele aflate în administrație (în 2007) București


* Sectorul 1 avea în luna iulie 2007 un număr de 228.629 locuitori și include : Aviatorilor, Aviației, Băneasa, Bucureștii Noi, Dămăroaia, Domenii, Dorobanți, Gara de Nord, Grivița, Victoriei, Floreasca, Pajura, Pipera, Primăverii
* Sectorul 2 avea în luna iulie 2007 un numar de 359.107 locuitori și include : Pantelimon, Colentina, Iancului, Tei, Fundeni
* Sectorul 3 avea în luna iulie 2007 un numar de 394.812 locuitori și include : Vitan, Dudești, Titan, Balta Albă, Centru Civic
* Sectorul 4 avea în luna iulie 2007 un numar de 301.720 locuitori și include : Berceni, Olteniței, Văcărești, Timpuri Noi, Tineretului
* Sectorul 5 avea în luna iulie 2007 un numar de 287.480 locuitori și include : Rahova, Ferentari, Cotroceni
* Sectorul 6 avea în luna iulie 2007 un numar de 360.638 locuitori și include : Drumul Taberei, Ghencea, Militari, Crângași, Giulești

Lista primarilor de sectoare aleși în 2008 București


Lista cu numele primarilor de sectoare aleși în 2008:

* Sectorul 1: Chiliman Andrei Ioan
* Sectorul 2: Neculai Onțanu
* Sectorul 3: Negoiță Liviu Gheorghe
* Sectorul 4: Cristian Popescu-Piedone
* Sectorul 5: Daniel Marian Vanghelie
* Sectorul 6: Cristian Constantin Poteraș

Zona metropolitană București


Zona metropolitană București (pe scurt "ZMB") cuprinde actualmente aproximativ 2,2 milioane de locuitori. Conform proiectelor Primăriei București, ZMB urmează să fie mărită astfel încât să cuprindă 94 de unități administrativ - teritoriale, întinse pe circa 5.000 Km2.

Steme și steaguri București


Instituții, monumente și obiective turistice București


" în Piața Victoriei|thumb|280px
În București își au sediul Parlamentul (Palatul Parlamentului sau Casa Poporului), Guvernul și Președinția României. De asemenea, își au sediul numeroase instituții de cultură, precum sunt: Academia Română (fondată în 1866), peste 60 de institute de cercetare, Universitatea, Institutul Politehnic, Institutul de Medicină, alte numeroase institute de învățământ superior, mari biblioteci (Biblioteca Academiei, fondată în 1867, circa 8 milioane volume; Biblioteca Națională, fondată în 1955, 7 milioane volume; Biblioteca Centrală Universitară, fondată în 1896, 2 milioane volume, incendiată în timpul Revoluției din 1989), ș.a.m.d.

Parcurile mai importante din oraș sunt Parcul Herăstrău (187 ha), Parcul Cișmigiu (13 ha), inaugurat în anul 1860, Parcul Tineretului (200 ha) și Parcul Carol (36 ha), inugurat în 1906.

Arhitectură București


Substanța medievală a Bucureștiului a fost de-a lungul timpului grav afectată de distrugeri și incendii. Orașul a pierdut în mod tragic o serie de monumente, mai ales biserici, și în decursul campaniei de "urbanism" inițiate în secolul trecut de Nicolae Ceaușescu.
Din nucleul orașului medieval de pe malurile Dâmboviței s-au păstrat vestigiile Curții Vechi (sec. XV - XVI) cu Biserica Domnească "Buna Vestire", care datează probabil din vremea lui Mircea Ciobanul (1545-1554). Biserica are un plan triconc, naosul ei este evidențiat printr-o turlă. Fațada trădează unele influențe moldovenești, dar zidăria formată din asize de cărămidă alternând cu porțiuni acoperite de mortar, imitând piatra fățuită, aparține deja formelor tipice arhitecturii Țării Românești. Portalul vestic cu decoruri în stil baroc brâncovenesc a fost așezat mai târziu, în 1715, în timpul scurtei domnii a lui Ștefan Cantacuzino. În proscomidie s-au păstrat picturi murale din vremea edificării și din 1714/15, restul bisericii adăpostește picturi murale ale artiștilor academiști Constantin Lecca și Mișu Popp, din 1852. Turla a fost înlocuită în 1914.

Mănăstirea Radu Vodă ("Sfânta Troiță") a fost ridicată pe vremea lui Alexandru II Mircea (1568-1577), dar a fost distrusă deja în 1595 de Sinan Pașa, pentru a fi în secolul al XVII-lea reconstruită și fortificată de către Radu Mihnea (1613-1620) și Alexandru Coconul (1623-1627). Atât elementele tradiționale (planul triconc, turla pe naos), cât și pronaosul supralărgit, încununat de trei turle, sunt influențate de formele bisericii mănăstirii din Curtea de Argeș. Decorul fațadelor este format din două registre de arcaturi din ciubuce, despărțite de un brâu median. Din ansamblul Mănăstirii Mihai Vodă, ctitoria marelui domnitor (1589-1591), s-a păstrat doar biserica de plan triconc tip Vodița II, care reprezintă prin pastoforiile supralărgite, cele două turle pe proscomidie și pe diaconicon și prin împodobirea fațadelor de cărămidă cu două registre de arcade oarbe o capodoperă a arhitecturii muntenești. Construcția a fost, împreună cu turnul-clopotniță din secolele XVI-XVIII, translată din fosta incintă monastică în 1986. Clădirea mănăstirii, care adăpostise până atunci Arhivele Statului, a fost distrusă. Din secolul al XVI-lea datează și biserica mănăstirii Mărcuța (1586-1587), o ctitorie pe plan triconc cu turlă pe naos a marelui vistier Dan. În 1733 biserica a fost reînnoită și împodobită cu picturi murale, din 1945 până în 1957 ea a fost restaurată. Alte importante mărturii ale secolului al XVI-lea, Biserica Alba-Postăvari și biserica Spirea Veche, au fost distruse în primăvara lui 1984.

În epoca lui Matei Basarab a fost rezidită Mănăstirea Plumbuita (1647) după modelul ctitoriei lui Radu cel Mare de la Dealu, pentru a comemora victoria din 1632 împotriva turcilor. Din Casa Domnească construită atunci s-a păstrat doar o latură interioară a curții. Biserica de plan triconc fusese ridicată pe vremea lui Mihnea al II-lea Turcitul (1577-1583, 1585-1591), dar suferise în 1595 mari distrugeri. Biserica Patriarhiei cu hramul "Sf. Dimitrie cel Nou", ridicată sub domnia lui Constantin Șerban Basarab (1654-1658), dezvoltă modelul dat de biserica episcopală din Curtea de Argeș, folosind proporții mai masive, mai ales în cazul unui monumental pridvor vestic. Interiorul bisericii a căpătat în secolul al XIX-lea un caracter unitar, prin înlăturarea zidului care despărțea pronaosul de naos și prin împodobirea cu un ansamblu de pictură murală în 1830. Deasupra ușii spre pronaos s-au păstrat imaginile ctitorilor din 1669. După mutarea mitropoliei de la Târgoviște la București în 1668, ea a devenit Catedralã Mitropolitanã, și în 1925, după ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de patriarhie, Catedrala Patriarhală. În apropierea acestei biserici se află ansamblul reședinței mitropolitane, dispus în pantă pe "Dealul Viilor". În incinta acestui complex s-au păstrat unele construcții din 1698, aparținând fostei mănăstiri, printre care se numără poarta principală a edificiului, un paraclis cu galerie și treptele care duc spre portal. Acestea au fost reînnoite în 1723. Mănăstirea Cotroceni din 1679 a fost complet demolată în 1985. Ea adăpostea mormântul lui Șerban Cantacuzino, biserica ei se distingea prin proporțiile armonioase și printr-o tâmplă bogat ornamentată. Tot o ctitorie a domnitorului Șerban Cantacuzino este și Biserica Doamnei (1683), care conține un ansamblu de pictură murală executat de zugravii Constantinos și Ioan.

Unul din monumentele importante ale stilului brâncovenesc este biserica Mănăstirii Antim (1713-1715), o ctitorie a mitropolitului Antim Ivireanu. Perioada clasică a stilului este reprezentată aici de o ornamentică bogată, caracterizată de motive florale, de un pridvor monumental purtat de coloane și de un fronton semicircular care denotă influența barocului italian. Notabile sunt de asemenea porticele mănăstirii, cu coloane de piatră în torsadă, și bucătăriile ei cu bolți etajate pe trompe. Aripile de nord și de est ale edificiului monastic au fost demolate în 1984. În epoca brâncovenească este întemeiat de spătarul Mihail Cantacuzino și Spitalul Colțea (1702), prima instituție spitalicească din Țara Românească. Alte monumente ale stilului brâncovenesc clasic sunt: Biserica Fundenii Doamnei (1699), Palatul Mogoșoaia (1702) și Biserica Colțea (1695-1702), din ansamblul căreia s-a păstrat paraclisul din 1701-1702, ancadramentul cu decor dens al ușii spre pronaos precum și canaturile din lemn ale acestei uși. Picturile din paraclis aparțin lui Gheorghe Tătărescu. O fază târzie a stilului brâncovenesc era reprezentată de Mănăstirea Văcărești (1716-1722), o ctitorie a lui Nicolae Mavrocordat distrusă în ultimii ani ai dictaturii comuniste. Lăcașul monastic avea o ornamentică deosebit de bogată și era considerat drept o sinteză a arhitecturii sacrale tradițional românești. Alte monumente ale acestei epoci sunt Biserica Krețulescu (1722) și Biserica Stavropoleos (1724-1730), cu un pridvor bogat ornamentat. Așa-numita "Biserică a lui Bucur Ciobanul", Biserica Bolniței Mănăstirii Radu Vodă, este, în pofida numelui care sugerează o ctitorie legendară, tot o construcție grațioasă din secolul al XVIII-lea. Din vremea lui Constantin Brâncoveanu datează și viitoarea Cale a Victoriei, stradă numită inițial Podul Mogoșoaiei, deoarece făcea legătura între reședința domnească de la poalele dealului Mitropoliei și palatul de la Mogoșoaia.

Secolele XVIII și XIX constituie pentru arhitectura Bucureștiului perioada unei mari înfloriri. După o perioadă de tranziție, reprezentată prin bisericile Sf. Elefterie (1743), Olari (1758) continuă parțial formele tradiționale ale epocii brâncovenești, apar primele edificii construite în stil neoclasic (Palatul Ghica-Tei, 1822) sau neogotic (Casa Suțu din 1830, Biserica Sf. Spiridon Nou din 1852-1858). Din punct de vedere urbanistic Bucureștiul a cunoscut sub domnitorii fanarioți, deci până în 1821, și o puternică influență orientală, evidentă mai ales în amenajarea piețelor după modelul constantinopolitan, a așa-numitelor maidane, și în arhitectura caselor particulare și a celebrelor hanuri. Reprezentativ pentru aceste influențe este Hanul lui Manuc, construit în 1808 de către un negustor armean. Influența Parisului, a metropolei europene îndrăgite de români, și a școlii franceze de arhitectură devine hotărâtoare odată cu desăvârșirea Palatului Știrbey de către arhitectul francez Michel Sanjouand, în 1835. Lui Sanjouand i se datorează și planul paraclisului Palatului Știrbey cu un pridvor susținut de coloane dorice, precum și primele încercări de a dirija evoluția orașului conform unui plan urbanistic. Caracterul neoclasicist al palatului Știrbey este respectat și de modificările efectuate în 1881, după proiectul arhitectului austriac J. Hartman. Acestor modificări li se datorează fațada împodobită de cariatide și aripile laterale supraînălțate.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea planul orașului căpătă treptat, și datorită proiectelor urbanistice inițiate de Sanjouand, un caracter reprezentativ prin formarea unui centru circular, trasarea unor magistrale largi, ridicarea de edificii monumentale pentru instituțiile din administrație și cultură, precum și prin amenajarea unor areale întinse ca parcuri. Astfel, parcul central al Bucureștiului, Cișmigiul, ia ființă la mijlocul secolului, după proiectele arhitectului peisagist german Wilhelm Meyer. Acesta va contribui și la continuarea Șoselei Kisseleff, care prelungea Calea Victoriei spre nord încă din 1832. Din păcate, noile curente în arhitectură au dus și la demolarea unor biserici, mănăstiri și hanuri medievale, precum și la impunerea cu orice preț a canonului francez în restaurare și reconstrucție. Clădirile "micului Paris" au schimbat aspectul vechiului oraș, din care s-au păstrat mai ales spațiile subterane greu de recuperat datorită impunerii unei noi structuri urbanistice. Numeroși arhitecți francezi, printre care nu s-a numărat nici unul de prim rang, au contribuit la impunerea neoclasicismului, apoi a romantismului și a eclectismului de școală franceză. Astfel, Palatul Băncii Naționale (corpul vechi) este o operă din 1883-85 a arhitecților Cassien Bernard și Albert Galleron. După planurile lui Paul Gottereau s-a construit Casa de Economii și Consemnațiuni de pe Calea Victoriei, cu o alură de catedrală eclectistă purtând o cupolă centrală de sticlă și metal, care îi conferă transparență. Același Gottereau a proiectat și clădirea Fundațiilor Regale, astăzi unul dintre corpurile Bibliotecii Centrale Universitare. Ion Mincu a fost inițial un promotor al școlii franceze de arhitectură, datorită anilor de studii petrecuți la Paris. Palatul Curții Supreme de Justiție, o operă din această perioadă a lui A. Ballu la care a colaborat Mincu, a devenit azi, după o perioadă îndelungată de renovare, sediul Curții de Apel București și a Judecătoriei Sectorului 5. Remarcabile mai sunt Catedrala Sfântul Iosif, construită de Friedrich Schmidt (1873 - 1884) în stil neogotic, și Ateneul Român, conceput de Constantin Baicoianu și Albert Galleron, construit între 1885 și 1888, a cărui perspectivă dinspre Calea Victoriei este dominată de o cupolă barocă și de un monumental portic de ordin ionic. Ateneul este o clădire caracteristică pentru stilul eclectic al capitalei, bazat pe structuri clasiciste, așa cum a fost el cultivat în Franța.

Acest stil a prevalat și în arhitectura de la începutul secolului XX în București, în pofida diverselor curente secesioniste ale vremii. Astfel, fostul Palat al Poștelor, azi Muzeul Național de Istorie a României, construit în anul 1900 după planurile arhitectului Alexandru Săvulescu (1847-1902), are un pridvor masiv de ordin pseudodoric, un parament cu rustica și diverse elemente decorative datorate în parte renașterii, în parte clasicismului. Un concept asemănător a stat la baza fostului Palat al Parlamentului (1907), azi Palatul Patriarhiei, după planurile lui Dimitrie Maimarolu (1859-1926). Clădirea Primăriei Municipiului București, ridicată între anii 1906 și 1910 de Petre Antonescu, ilustrează anumite tendințe retrospective ale începutului de secol, care vizau o renaștere a tradițiilor naționale în arhitectură, mai ales a stilului brâncovenesc. Idealul unei școli de arhitectură neoromânească se face remarcat și în opera lui Ion Mincu, de pildă în „Bufetul de la Șosea” de pe Șoseaua Kisseleff, din 1892. Tradiția arhitecturală moldovenească l-a inspirat pe arhitectul Nicolae Ghica-Budești, de exemplu în "Muzeul de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială", azi Muzeul Țăranului Român, construit în etape între anii 1912 și 1939. Stilul neoromânesc nu a putut însă depăși canonul francez, reprezentat în primele decenii ale secolului de Palatul Regal al arhitectului Nicolae Nenciulescu (1932-1937), azi Muzeul Național de Artă al României, o construcție alcătuită dintr-un corp central și două aripi laterale care expunea un nu tocmai riguros neoclasicism, și de Arcul de Triumf, o operă a arhitectului Petre Antonescu (1922 și 1935/36). În anii '30 își fac apariția primele modernisme ale secolului; astfel, cu Palatul Telefoanelor se ridică pe Calea Victoriei un mic Zgârie-nori de tip american.

În anii '50 ai secolului XX au fost ridicate în centru unele clădiri reprezentative ale noii puteri, de exemplu Casa Scânteii (1956) sau Opera Română (1953). Opera, deși după un proiect stalinist, expune elementele de eclectism tipice pentru sfârșitul secolului al XIX-lea. De asemenea, în primul deceniu al dictaturii comuniste suprafața orașului s-a mărit în mod semnificativ prin construcția de noi cartiere de locuințe, care aveau parțial caracterul de oraș-satelit: Balta Albă, Drumul Taberei, Floreasca, Jiul-Pajura, Berenci, Calea Griviței. În primii ani ai lui Ceaușescu arhitectura s-a putut elibera în mare măsură de canonul staliist. Între 1968 și 1970 a fost edificat Hotelul Intercontinental, până în 2004 cea mai înaltă construcție-turn din România, și tot în 1970 a fost terminată noua clădire a Teatrului Național, a cărei modernism a fost ulterior denaturat, la ordinul lui Ceaușescu, prin fațade cu arcade. Epoca lui Nicolae Ceaușescu a adus cu sine schimbări grave în structura urbanistică a capitalei. Construirea unui nou palat prezidențial și a Bulevardului Victoriei Socialismului s-a făcut cu prețul distrugerii vechilor cartiere Uranus, Izvor, Rahova și Antim. Foarte contestată în noul ansamblu este Casa Poporului a arhitectei Anca Petrescu, azi sediu al Parlamentului României. Lucrările la acest edificiu megaloman, care se întinde pe o suprafață de 350 000 m², au început în anul 1984. Construcției i se impută lipsa de unitate stilistică și proporțiile care ignoră modelul clasicist după care se orientează de fapt.

Lăcașe de cult și monumente dispărute București


*Biserica Sf. Nicolae-Sârbi, începutul secolului al XVI-lea, demolată în 1985.
*Biserica Crângași (1564) și cimitirul adiacent, distruse în 1986.
*Biserica Alba-Postăvari (1568), cu picturi murale de Anton Serafim, demolată în martie 1984.
*Biserica Sf. Nicolae-Jitniță (1590) din Calea Văcărești, demolată în iulie 1986.
*Clădirea Mănăstirii Mihai Vodă, 1591, demolată în 1984.
*Biserica Spirea Veche, secolul al XVI-lea, reînnoită în secolul al XVIII-lea, demolată în aprilie 1984.
*Biserica Enei (1611), avariată de o macara în timpul lucrărilor de reconstrucție după cutremurul din 1977 și demolată în primăvara aceluiași an. Acest lăcaș de cult cu un ansamblu important de pictură murală a fost prima victimă a demolărilor regimului ceaușist.
*Biserica Sf. Vineri-Hereasca din secolul al XVII-lea, demolată în iunie 1987, doar la câțiva ani după renovare. Biserica era împodobită cu picturi de Dumitru Belizarie.
*Biserica Sf. Spiridon-Vechi din secolul al XVII-lea, demolată în iulie 1987. În timpul demolării a fost furată icoana dăruită bisericii de către Patriarhul Silvestru al Antiohiei la 1748.
*Mănăstirea Cotroceni din 1679, cu biserica din 1598, demolată în 1985.
*Biserica Olteni, ctitorită în 1696, demolată în iunie 1987. În 1821, în timpul luptelor dintre eteriști și otomani, biserica servise arnăuților drept loc de rezistență și fusese avariată de bombardamente. Între 1863 și 1865 biserica fusese restaurată în stil neogotic. Picturile murale executate de Gheorghe Tattarescu au fost parțial distruse, parțial furate în timpul demolării.
*Aripile de nord și de est ale Mănăstirii Antim (1713-1715), demolate în 1984.
*Mănăstirea Văcărești (1716-1722), cea mai însemnată mănăstire din București, demolată între 1984 și 1987. Dintr-o suprafață de cca 2.500 m² de frescă datând din timpul edificării au putut fi salvați de către prof. Dan Mohanu și studenții săi de la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" doar cca 140 m². Pictura murală care împodobea paraclisul locului de închinare a voievodului a fost aproape complet distrusă, cu excepția unor fragmente cu icoane sau scene biblice care au fost probabil furate de muncitorii șantierului de demolare.
*Biserica Bradu Staicu, 1726, restaurată în 1875 de arhitectul Al. Freiwald, demolată în octombrie 1987. Odată cu biserica a dispărut pilonul mesei altarului, considerat a fi mai vechi decât biserica.
*Biserica Mănăstirii Pantelimon, 1750, demolată în 1986.
*Casa boierească a lui Dinicu Golescu (1777-1830), devenită ulterior reședință domnească și completată sub Carol I, între 1882 și 1885, cu un corp proiectat de către Paul Gottereau, a fost distrusă în 1927 de un incendiu și înlocuită cu Palatul Regal, ridicat între 1932 și 1937.
*Biserica Izvor, 1785, demolată în 1984.
*Biserica Sf. Troiță-Izvor, 1804, descrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea în nuvela "Hagi-Tudose", demolată în octombrie 1987. Odată cu demolarea au dispărut numeroase obiecte de cult.
*Teatrul Național, ridicat între 1846 și 1852 după planurile arhitectului Joseph Heft, demolat după avariile suferite din cauza bombelor germane din august 1944.
*Clădirile de la sfârșitul secolului al XIX-lea de pe Calea Mogoșoaiei.
*Două corpuri de clădire și capela Institutului Medico-Legal "Prof. Mina Minovici" din 1892, demolate în 1985. Capela din incinta instituției fusese o operă a arhitectului Paul Petricu. Mare parte din inventarul ei s-a pierdut în timpul demolării: lambriurile și stranele din stejar sculptat, mozaicul de deasupra intrării, pictura din absida altarului și vitraliile executate în Franța la începutul secolului al XX-lea.
*Vilele și blocurile ridicate în perioada interbelică pe Splaiul Independenței, demolate între 1984 și 1987.
*Biserica Gherghiceanu, 1939, demolată în 1984.
*Biserica Crângași 2, 1943, demolată în 1982.
*Biserica Mărgeanului, 1946, demolată în 1981.
*Biserica Doamna Oltea, 1947, demolată în 1986.

Vechi hanuri București


Prin arhitectura și mărimea lor, hanurile bucureștene reprezentau o atracție pentru călătorii care vizitau Bucureștii. Câteva din hanurile remarcabile prin arhitectura lor:
*Hanul Constantin Vodă
*Hanul Manuc
*Hanul cu Tei
*Hanul Bazaca
*Hanul Galben

Universități București


* Universitatea Politehnica București
* Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir
* Academia de Studii Economice
* Școala Națională de Studii Politice și Administrative
* Universitatea din București
* Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București
* Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București
* Universitatea Hyperion
* Universitatea Româno-Americană
* Universitatea Tehnică de Construcții din București
* Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
* Universitatea Spiru Haret
* Universitatea Nicolae Titulescu

Gări București


* București Nord Gr. A (Gara de Nord)
* București Nord Gr. B (Gara Basarab)
* Gara Băneasa
* Gara Cotroceni
* Gara Dealul Spirii
* Gara Filaret
* Gara Herăstrău
* Gara Obor (Gara de Est)
* Gara Progresu
* Gara Cățelul
* Gara Basarab h.
* Gara de Vest
* Gara Bucureștii Noi
* Gara de Sud C
* Gara Triaj hc.

Echipe sportive București


Fotbal București


* FC Steaua
* FC Dinamo
* FC Rapid
* Progresul București
* Juventus București

Rugby București


* RC Dinamo
* RC Steaua

* RC Aurel Vlaicu
* RC Olimpia

Baschet București


* Dinamo Gealan
* Rapid

Handbal București


* Steaua HC
* Dinamo Baumit

Fotbal American București


* Bucharest Warriors

Karate București


* C.S. Italo
* C.S. Dinamo

Taekwondo WTF București


* C.S. Bushido Taekwondo

Orașe înfrățite București


 
 
Stema orașului București
Stema orasului București
 
Amplasarea orașului București în cadrul României
Amplasarea orasului București in cadrul Romaniei
 
Harta rutieră a orașului București


Hoteluri din București

Vedere din satelit a orașului București


Cazare in București

Contribuie la dezvoltarea paginii localitatii București