Brotacelul Plimbaret
Home Regiuni Geografice Județe Orașe Statistici Călătorii Contact
  Tipareste pagina curenta

 

Prezentarea orașului Roșiorii de Vede

Județ: Teleorman Site-uri utile:
Primaria Roșiorii de Vede
Regiunea geografică: Muntenia
Populație: 27 416 loc (locul 70)
Recensământ: 2006
Suprafață: 153 km2 (locul 36)
Densitate: - loc/km2 (locul - )
Altitudine: 32 m. (locul 10)
Atestare documentară: 1385-1402 (locul 100)
Latitudine: 44 grade 06' 41"
Longitudine: 24 grade 59' 39"
Localități:
Primar: Ion Nuțu, PNL
 
Roșiorii de Vede sau "Russenart" este un municipiu situat în inima Câmpiei Române, în județul Teleorman, Muntenia, România. Este una din cele mai vechi așezări urbane din țară. A fost reședința județului Teleorman, mai bine de 400 de ani, iar mai târziu capitala regiunii Teleorman.

Istorie Roșiorii de Vede


Despre originea numelui orașului Rușii de Vede.
1. - Mai întâi a fost Cetatea Cerven"...
Înainte de întemeierea celui de-al doilea țarat vlaho-bulgar, cetatea Cerven (Roșu) – situată pe o stâncă uriașă de pe râul Lomul Negru, la aprox. 30 km. sud de Giurgiu, în actuala Bulgarie - a fost centrul uneia dintre „împărățiile” valahe, aflate în vâltoarea multor prefaceri statale și a migrațiilor; într-o permanentă dispută, inegală însă, cu imperialii bizantinii. Orașul avea, pe la 1200, peste zece mii de locuitori, fiind cea mai mare așezare dintre Dunăre și Balcani. Numele său provine de la conducătorul cetății - Împăratul Roșu (Cerven în slavă). Acesta, pentru a sfida Țarigradul, se purta in mantie roșie; roșul - purpura - fiind însemnul puterii împăratului bizantin. După răscoala Asăneștilor împotriva imperialilor (1186), Ioan Asan I (unul dintre cei trei frați vlahi conducători ai răscoalei) se va căsători cu "Măria", fiica ultimului împărat de la Cerven, iar cetatea va intra în componența noului țarat. Numele Măriei mai este redat în unele scrieri slavone prin Moria. Ioan Asan și toți cei care îi vor urma la domnie, în Tîrnovo, până la sfârșitul împărăției vlaho-bulgare, vor purta nu doar cizme și tunică de culoare roșie, asemenea împăraților romei, ci mantia roșie a tatălui Măriei, împăratul de la Cerven, după cum se poate vedea și în Evangheliarul țarului Ioan Alexandru, ginerele lui Basarab I, urmașul lui Negru Împărat, de la Argeș (miazănoapte). Într-o scriere apocrifă slavă, din secolul al 11-lea, - „Povestire despre proorocul Isaia”- se spune că această vestită cetate a tracilor ar fi fost rezidită de către împăratul Ghega, poreclit Otdelean (cel cu țară aparte, în traducere), iar Sinodiconul lui Borilă face pomenire de trei mitropoliți ai Cervenului. Din 1965, de când se sapă organizat la cetatea "Împăratului Roșu", a început să prindă contur o adevărată capitală valahă uitată: ruinele a două mitropolii, a 15 biserici, a zeci de palate, străzi și fortificații nesfârșite. În 1388, Cervenul este cucerit de către turci, prin incendiere, după cum grăiește cronica lui Mehmed Neșri. Lipsită de apă, cetatea de pe stâncă va arde asemenea unei uriașe torțe, zile și nopți la rând, sub privirile pline de resemnare ale sutelor de călugări din sihăstria ctitorită odinioară de Roșu Împărat în „ craterul” de la Ivanovo, din apropiere. Mulți dintre locuitorii orașului însă, de foarte mulți ani, porniseră în bejanie, temându-se de continua amenințare otomană ( Cervenul mai fusese incendiat în două rânduri, la scurte intervale). În special negustorii și meșteșugarii vor căuta locuri mai sigure. După unele izvoare, o parte din aceștia se vor așeza lângă vechea cetate Sexaginta Prista, denumind noua așezare Ruși( sosiți din cetatea lui Roșu), astăzi Ruse; alții vor merge mai departe, la nord de Dunăre, stabilindu-se într-un mic târg de pe râul Vedea care, în scurtă vreme, va cunoaște o ascensiune rapidă și va prelua numele lor - Rușii de Vede.

2.Pe hărțile lui Ptolemeu orașul traco-dacic era cunoscut și înscris sub denumirea latină, de Pirum, adică Târgul Perelor. Odată cu trecerea primelor valuri migratoare de bulgari pe aceste meleaguri (din care o parte aveau să se stabilească și în acest ținut și să fie asimilate de populația locală), aceștia vor fi tradus și utilizat în limba lor denumirea de Pirum Târgul Perelor, rezultând cuvântul Krușe sau Kruși. Ulterior, pentru că acest cuvânt era mai greu de pronunțat de populația locală, în mare parte romanizată, cu care bulgarii intraseră în legătură, va fi pierdut prima consoana „K”, rămânând Ruși. Prima mențiune documentară clară a orașului este făcută însă în anul 1385, când doi cunoscuți pelegrini germani "Peter Sparnau" și "Urlich von Tennstadt", în drumul de întoarcere de la Ierusalim, vor face un popas la Russenart, și vor scrie despre acest oraș în jurnalul lor de călătorie. Traducând pluralul de la „Ruși” în limba germană, rezulta cuvântul Russen, la care pelegrinii germani au adăugat sufixul „art”, reprezentând primele litere ale cetătii fortificației Arcinna sau Artina de pe Limes Transalutanus (Valul lui Traian), menită a apăra orașul ce se dezvoltase între dealul de la apus (parte a limesului) și „Apa Vânătă” Vedea. Pentru că este prima mențiune documentară, și prin urmare primul izvor de lumină și întelepciune din istoria scrisă a acestui oraș străvechi, RUSSENART
este denumirea care ar trebui să fie oficializată și folosită de acum înainte, atâta vreme cât „Roșiorii de Vede” nu reprezintă decât un nume arbitrar, fără rezonanță deosebită și fără vreo semnificație istorică sau culturală majoră, fiind legat doar de un episod temporal și nedefinitoriu, acela al existenței cavalerilor de Roșiori din armata lui Mihai Viteazu. Oficializarea și utilizarea denumirii de RUSSENART, ar reprezenta totodată o recunoaștere incontestabilă a continuității populației tracice, daco-romane și ulterior a celei românești, din cele mai îndepărtate vremuri și până azi, în acest ținut, și o confirmare a faptului că la 1385, multe orașe din Muntenia existau totuși, nu erau deloc sălbatice și înapoiate, de vreme ce puteau găzdui călători străini, ci din contră, erau dezvoltate și cunoscute țărilor apusene, unul dintre acestea fiind chiar RUSSENARTUL. Ele au constituit veacuri la rând puternice focare de cultură și educație, pentru poporul român în formare și credem că interesul și respectul pentru dezvoltarea și afirmarea lor trebuie să primeze, ca un semn de respect pentru istoria și cultura acestei țări. Din jurnalul de călătorie al pelegrinilor germani menționați mai sus, mai tragem concluzia că Russeenartul se afla pe un drum comercial foarte cunoscut și foarte important încă din acele vremuri, ce lega Cetatea Ierusalimului, și probabil lumea arabă, de țările centrale și apusene ale Europei, de vreme ce aceștia au ales această cale de întoarcere mai sigură și trecând prin orașe al căror nume era deja un reper de civilizație, la dimensiunile lumii de atunci. Evenimentul petrecut în anul 1385 este doar o reconfirmare a faptului dovedit de numeroase izvoare istorice din antichitate, care plasează Pinumul traco-dacic, respectiv Russenartul medieval, adică municipiul Roșiori din zilele noastre, la intersecția unor străvechi și importante drumuri comerciale, unele construite în perioada romană. Orașul s-a dezvoltat sute de ani ca centru administrativ, meșteșugăresc, comercial, religios, cultural și judecătoresc, dar și ca o garnizoană militară puternică de apărare, în calea tot mai frecventelor invazii otomane ce amenințau spațiul românesc în formare.
A doua mențiune documentară este la 1394, odată cu împărțire administrativă a țării, realizată în vremea domniei lui Mircea cel Bătrân, când devine reședința județului Teleorman, statut de care orașul se va bucura mai bine de 400 de ani. În acest răstimp, Russenartul (sau „Rușii de Vede”, cum i se mai spunea în secolele trecute) este participant activ la toate marile evenimente din istoria frământată a poporului român.

Cronologie Roșiorii de Vede


* Orașul se află așezat peste fundațiile unui castru roman care făcea parte din Limes Transalutanus (sec.III.en).
* Prima atestare scrisă se află în intinerariul pelerinilor germani Peter Spornau și Ulrich von Tennstöndt din 1385 “De la Sistor am mers la Russenart” (Rusii de Vede).
* Cea dintâi mențiune într-un izvor intern, se găsește în hrisovul dat de Neagoe Basarab mănăstirii Cutlumuz de la Athos (1512-1513). Sunt menționate asezările "Sârbii" și "Rușii".
* Prima consemnare a numelui complet sub forma “Rușii de Vede” se află în actul emis de Radu de la Afumați la 18 mai 1526.
* În sec. XVI devine căpitănie pentru corpul călărașilor.

Era deja reședință județului Teleorman.
Cezar Bolliac afirmă că Mihai Viteazul a dăruit moșia Rușii de Vede călărașilor săi de acolo.

* În 1689 este găzduit la Rușii de Vede, Constantin Vodă Brîncoveanu aflat în conflict cu generalul imperial Heissller.
* În sec. XVIII orașul este consemnat în hărțile europene ca reședintă județeană ("Harta d'Hongrie de la Transilvanie de 6 de L'isbe"-20 mai 1717). Harta franceză din 1743 intitulată le "Royanme de Hangrie", harta lui Rizzi Zanani, "Principati de Moldavia e Valachia" din 1782 sub forma Rusa.
* În sec. XVIII a fost închinată mănăstirii Sf. Spiridon Nou din București de către Alexandru Scarlat Ghica, ctitorul acestei mănăstiri.
Au fost emise acte de închinare la 2 iunie 1768 și 15 ianuarie 1769.
În urma acestei măsuri abuzive va începe o lungă luptă a roșiorenilor contra egumenilor mănăstirii care va dura până în 1864.
* Județul Teleorman beneficia încă din sec.XVIII de un oraș Ruși și două târguri: Zimnicea și Mavrodin. Toate trei erau pe moșii închinate sau boerești. Deci nu era nici un centru urban liber.
* În 1819 județul Teleorman avea 10 (zece) plăși împărțite în trei categorii.
** plăși “ce se socotiră în mai bună stare”: Vedea, Mijlocul de Sus, Mijlocul de Jos, Târgul și Teleormanul;
** Cotmeana, Mărginea de Sus și Mărginea de Jos ;
** “cu totul năpăstuite”: Teleormanul de Sus și Teleormanul de Mijloc
* În anul 1821 orașul Rușii de Vede era transformat de Tudor Vladimirescu în punct de supraveghere a mișcării turcilor la Dunăre.
Este ocupat definitiv și incendiat de turci.
* Prin tratatul de pace de la Adrianopol din 1829 s-a îndepărtat monopolul turcesc asupra comerțului și s-au amplificat legăturile pe Dunare.
Ca urmare a crescut rolul orașelor porturi.
Pentru curmarea epidemiilor s-au inființat carantine pe Dunare în județul Teleorman la Zimnicea.
* În 1831 Rușii de Vede era singurul oraș al județului.
Aici se practicau 20 de meserii în care lucrau 193 de persoane.În oraș iși desfășurau activitatea 42 bacari,17 cojocari,17 cismari,15 căldărari,14 boiangii, etc.
* Pe exercițiul financiar 1833-1834, Rușii de Vede înscrie la venituri cifra de 13.298,72 lei, în timp ce Zimnicea asigură 8553 lei, iar Mavrodinul 5584,48 lei.
* În 1834 iulie 1, inființarea orașului Alexandria pe moșia Bacaeanca
* În 1835 orașul Rușii de Vede, avea 669 gospodării, fiind al optelea oraș al Tării Romanești.
* Județul Teleorman avea în 1835 un număr de 230 așezări, cele mai mari fiind Mogoșoaia (224 gospodării), Belitori (215), Gavanesti (178) etc.
Locuitorii din Măgurele fac repetate cereri de Divan pentru a li se permite înființarea unui oraș liber în cadrul județului Olt din care făceau parte.
* În 1835 este elaborat “Proiectul pentru mutarea orașului Slatina la Turnu în județul Olt”, aprobat de Sfatul Administrativ Extraordinar din 18 decembrie 1835.
* 1836 iulie, este trimis Domnitorului un protest din partea locuitorilor Slatinei, semnat de peste 120 de persoane.
* 1837 19 martie, este intocmită “Dela pentru mutarea tahturilor (instituțiilor județene) acârmuirilor Teleorman la Zimnicea și Olt la Turnu”.
Hotărârea este luată prin decizia Departamentului Treburilor din 1454 și respectiv 1455 (cea pentru Teleorman).
* 1837 aprilie – mutarea provizorie a capitalei județului Teleorman la Zimnicea.
* 1838 reordonarea localitaților țării prin care județul Teleorman pierde 55 sate și dobândește 12 localități de la Olt, printre care și noul oraș liber Turnu.
Tot în 1838 se elaborează “Proiectul pentru găzduirea reședinței Teleormanului la slobodul oraș Turnu”. Este aprobat de domnitorul Alexandru Ghica la 17 iulie 1838.
Locuitorii orașului Turnu proveneau din 13 localități: Magurele 68, Flamînda 19, Odae 13, Caracal 6, București 5, Alexandria 2, Ruși 1, etc.
* 1840 aprilie 28 “Dela atingătoare da hrisovul domnesc al orașului Alexandria din județul Teleorman” în care se explica modul în care a fost alcătuit începând din 1834, noul oraș liber.
* La jumătatea sec.XIX județul Teleorman avea 2 orașe libere (Turnu și Alexandria) un oraș pe moșia mânăstirească (Rușii de Vede) și 1 târg (Zimnicea) pe moșie boierească.
A dispărut târgul Mavrodin.
Capitalele județului Teleorman au fost în timp:
* Rușii de Vede (sec.XIV –1837)
* Zimnicea (1837-1838)
* Turnu (1838-1948)
* Alexandria (1968 - prezent)

Geografie Roșiorii de Vede


Străvechiul Russenart a luat ființă în inima Câmpiei Române și în centrul Teleormanului istoric, între coline domoale și pâlcuri rămase din vestita Pădure Nebună (a Deleormanului), ce a dat numele acestui ținut. O așezare urbană campestră, dar cu împrejurimi incredibil de pitorești și cu tradiții seculare, ce dau farmec, lumină și o anumită intimitate acestor locuri, de intensă trăire spirituală. Russenartul multicentenar sau municipiul Roșiorii de Vede (așa cum este denumit oficial în zilele noastre) s-a dezvoltat pe malul drept al râului Vedea și este străbătut de pârâul Bratcov în partea sa de sud și de vest. La mai puțin de 50 Km de oraș, întâlnim apele Oltului și Dunării. Municipiul Roșiorii de Vede se află totodată la 1oo km de București, la 100 Km de Craiova și tot la 100 Km de Pitești și Târgoviște, la câte 80 Km de Giurgiu și Slatina, și este singurul centru polarizator de importanță națională al județului Teleorman. Este legat în mod direct, prin șosele moderne și magistrale feroviare, de mai toate marile orașe din jumătatea de sud a țării, dar și din Ardeal și Banat, printre care: București, Craiova, Turnu Severin, Lugoj, Timișoara, Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Târgu Jiu, Deva, Cluj, Alba Iulia, Slatina, Giurgiu sau Pitești, dar și de orașe mai mici, cum ar fi Alexandria (actuala reședintă a județului stabilită de regimul comunist), Turnu Măgurele, Zimnicea, Caracal, Dragănești-Olt, Videle sau Costești. Are toate condițiile pentru a deveni unul din cele mai puternice centre urbane,economice și culturale din Muntenia, în eventualitatea ca dezvoltarea viitoare a acestei părti a țării va fi gândită pe criterii de adevăr istoric, cultural, social, dar și de eficiență economică.

Municipiul Roșiori se găsește la întretăierea paralelei de 44*07’ latitudine nordică cu meridianul de 25* longitudine estică și se mărginește la vest cu comuna Măldăieni, la sud cu comunele Peretu și Troianu, la est cu comuna Vedea și comuna Drăgăneștii de Vede, iar la nord cu comuna Scrioaștea, așezări de care este legat economic, cultural, tradițional și social și care, în viitorii ani, ar putea fi incluse în teritoriul municipiului.

Municipiul de azi s-a dezvoltat într-un loc de important trafic comercial datorat trecerii pe aici, încă din cele mai vechi timpuri, a unor importante drumuri, ca “drumul lui Traian” și “drumul oii”. Aceste căi de comunicație legau Ardealul de Dunăre și se intersectau aici cu alte drumuri paralele cu fluvial – drumurile “țintei” și “olacului”, motiv pentru care localitatea a fost cunoscută, încă de la prima sa atestare documentară, sub forma de târg.

Relieful teritoriului pe care îl ocupa municipiul Roșiorii de Vede, după harta hipsometrică a Atlasului geograpfic, este caracteristic parții de vest-centrală a Câmpiei Române despărțită aici, de valea râului Vedea, în două compartimente: Găvanul Burdea – la răsărit și Câmpia Boian – la apus.

În zona Roșiorii de Vede, pe malul drept al râului care completează numele orașului, relieful se încadrează în caracteristicile Câmpiei Boian. Terenul este neted, cu o înclinare generală de la nord-vest spre sud-est, aproape imperceptibilă în oraș, localitatea fiind desfasurată ca o fâșie îngustă, perpendicular pe direcția generală de inclinare a solului.

Câmpia din jurul orașului este fragmentată de văile râurilor Vedea, Bratcov și Urlui. Intravăile sunt înguste, având lățimea de numai 300-1000 m între Vedea și Bratcov, sau 2-2.5 km între Bratcov și Urlui.

Cea mai mare parte a caselor din oraș sunt așezate în lunca înaltă a râului Vedea, la altitudinea absolută de 82.5 m, dar circa 1/7 din locuințe și cea mai mare parte a întreprinderilor industriale s-au ridicat pe vechea terasă vestică a râului, pîna la altitudinea de 99 m atingând nivelul câmpiei care domina orașul.

Din punct de vedere geologic, teritoriul orașului se suprapune pe unitatea din fața Carpaților, denumită Platforma Moesica. La suprafață întâlnim depozite cuaternare formate din aluviuni constituite din maluri, nisipuri și pietrișuri ce corespund holocenului. Urmeaza apoi, spre adâncime, depozite ale unui regim marnos (marne cu intercalații nisipoase, argile, nisipuri și pietrișuri) care s-au depus într-un regim lacustru din pleistocenul mijlociu. Aceste structuri se suprapun stratelor de Fratești – formațiune întâlnită pe întreg teritoriul județului Teleorman. Ele sunt cosntituite în partea superioară din nisipuri fine, iar la bază din piet.

Împrejurimi:La aproximativ 25 km nord de orașul Roșiorii de Vede, în satul Plopi, comuna Beuca, se află cel mai bătrîn stejar din România, mărturie vie a "Pădurii Nebune" de odinioară.

Demografie Roșiorii de Vede


Personalități Roșiorii de Vede


Personalități care s-au născut ori au trăit în Roșiorii de Vede și în satele din împrejurimile acestui vechi oraș:

Radu Grămăticu, Popa Dobrotă din Urluieni, Alexandru Depărățeanu, Marin Preda, Gala Galaction, Zaharia Stancu, Petre Bellu, Alexandru Bădăuță, Ioan Ianolide, Dan Berindei, Floarea Calotă.
 
Căutare oraș în Teleorman:

 
 
Stema orașului Roșiorii de Vede
Stema orasului Roșiorii de Vede
 
Poziția orașului Roșiorii de Vede în cadrul județului Teleorman
Pozitia orasului Roșiorii de Vede in cadrul judetului Teleorman
 
Harta rutieră a orașului Roșiorii de Vede


Hoteluri din Roșiorii de Vede

Vedere din satelit a orașului Roșiorii de Vede


Cazare in Roșiorii de Vede

Contribuie la dezvoltarea paginii localitatii Roșiorii de Vede