Prezentarea orașului Turnu Măgurele
Turnu Măgurele este un municipiu situat în sudul României, în județul Teleorman, aproape de confluența râului Olt cu Dunărea.
Geografie Turnu Măgurele
Flora și fauna Turnu Măgurele
Flora din zona este caracteristică zonei stepice si de silvostepă.
Padurile sunt putine, iar arborii predominanti sunt cei de esenta moale, cum ar fi sălciile din luncă sau plopii albi.
Printre plantele sălbatice ale zonei se numără păpădia, pirul, pelinul, măzărichea, coada șoricelului, mușețelul, toporașii, vioreaua, volbura, urzica, pătlagina, etc. Mai pot fi întâlniți frasinii, exemplare de stejar, salcâm, soc, castan sălbatic, răchită, etc.
Există și vegetație cultivată cum ar fi: plantațiile de viță de vie și grădinile de zarzavat.
Fauna din această zonă este adaptată condițiilor de vegetație existentă. Abundă mamiferele rozătoare: popândăul, hârciogul, iepurele, ariciul, cârtița. Mai apar și alte animale sălbatice cum ar fi: porcul mistreț, vulpea și, în ultimii ani, căprioara.
Din grupa păsărilor se află stăncuța, cucuveaua, prepelița, ciocanitoarea pestriță, rândunica, vrabia, cioara, ciocârlia, etc.
Reptilele sunt reprezentate de: șopârla cenușie, gușterul și șarpele de casă.
În apele Dunării, Oltului și a celorlalte pâraie trăiesc pești diferiți: crapul, bibanul, știuca, linul, șalăul, somnul, scrumbia, etc.
Fauna este completată de o mare varietate de insecte.
Zona de la digul de protecție la fluviul Dunărea pe o adâncime interioară până la vatra localităților este folosit pentru cultivarea de cereale și pentru grădini de legume și zarzavaturi. Există păduri particulare intercalate între păduri ale statului.
Istoric Turnu Măgurele
Turnu Măgurele face parte din categoria orașelor noi, dar așezarea ca atare este mult mai veche. Din perioada târzie a epocii bronzului datează marele tezaur descoperit la Turnu Măgurele în anul 1880, compus dintr-un fel de cilindri, în număr de 10, lungi de 5 cm, având un diametru de 54-56 cm și împodobiți cu nervuri transversale dintr-un fragment de țeavă de aur, precum și din 433 inele mici de cinci mărimi. Inelele serveau ca monedă in schimburile comerciale ce se făceau in regiune.
După războaiele daco-romane din anii 101-106 d.Hr., încheiate cu victoria armatelor romane conduse de împăratul Traian și care a avut drept consecință cucerirea Daciei, zona actualului oraș nu a intrat în componența noii provincii create. Împăratul Traian a fortificat granița de est a Daciei pe linia Oltului, construind cunoscuta "Limes alutanus", format din castre și cetăți de o parte si de alta a râului Olt, de la Dunăre (din zona Islazului de astăzi) până în munții Boița. }
Turnu este amintit între anii 1393-1394 prin cetatea cu același nume ridicată de către Mircea cel Bătrân la confluența fluviului Dunărea cu Oltul (numită așa după forma cetății). La anul 1417 cetatea Turnu a intrat sub stăpânire turcească și a fost transformată împreună cu o zonă de securitate (stabilită în adâncime cu o rază de 15 km de la cetate) în raiaua Turnu. În urma războiului ruso-turc din 1828-1829 (prin tratatul de pace de la Adrianopole din 1829) s-a stabilit ca raiaua Turnu să fie părăsită de către turci și restituită Țării Românești.
Înființarea oficială a orașului Turnu, actualul Turnu Măgurele (s-a numit astfel spre a se deosebi de Drobeta Turnu Severin și Turnu Roșu) s-a hotărât la data de 27 februarie 1836 pe timpul domnitorului Alexandru Ghica.
Turnu Măgurele are în componența administrativă și cele două cartiere vechi ale așezării, Măgurele și Odaia, precum și noul cartier, Taberei (cunoscut popular sub denumirea de "„Catanga”", pentru că ridicarea acestui cartier a început în anii 1960 când în Africa, mai precis in provincia Katanga din Zair, era in toi un conflict armat deosebit de sălbatic).
Demografie Turnu Măgurele
Turism Turnu Măgurele
Unul dintre obiectivele turistice din oraș este impunătoarea catedrală ortodoxă „Sfântul Haralambie”. Planul acestui edificiu de cult, plan întocmit de catre arhitectul francez Andre Lecomte de Noüy, a împrumutat multe motive arhitehtonice și de mobilier de la biserica episcopală a mănăstirii Curtea de Argeș. Construcția a fost executată de inginerul Dimitrie Maimarolu, cel care a ridicat în București clădirea Palatului Mitropoliei și cea a Cercului Militar. Clădirea în roșu a fost ridicată între anii 1900-1902 din cărămidă. Stilul arhitectonic al construcției este combinat, recunoscându-se și influența de la Curtea de Argeș. Turlele din față sunt în stil baroc, iar în rest se vede influența bizantină. Întregul acoperiș este făcut din tablă de aramă, iar pictura interioară, executată in ulei pe gled de ghips, bine finisat, a fost realizată de Eugen Voinescu, director la Școala de Belle-arte din București și de italianul Girolamo Romeo. Mobilierul, din stejar masiv, dens, fără noduri și foarte uscat, a fost executat artistic la atelierul de tâmplărie Ilie Mateescu din Turnu Măgurele. Vitraliile, mari si frumoase, au fost făcute tot in România. Încă de la construcție, biserica a avut instalații de calorifer în sistem roman, cu aer cald, cu energie termică obținută prin sobe încălzite cu lemne. În prezent are montată o centrală termică folosind drept combustibil gazul metan. Printre obiectele valoroase pot fi amintite un candelabru cu șapte luminii, confecționat din aliaj de argint, icoane încărcate cu argint de la vechea biserică, precum și altele mai noi, provenite din donații particulare.
Se remarcă armonia între toate piesele: de la mozaic la pictură, sculptura în lemn, în zinc și bronz ori în piatră și chiar ornamentațiile exterioare de la streașină si de la turle. Cu excepția turlei mari, care s-a prăbușit, restul bisericii a rezistat foarte bine cutremurului de la 4 martie 1977. Între anii 1985-1991, turla mare a catedralei a fost refăcută complet și întreaga construcție a trecut printr-un amplu proces de consolidare.
Ruinele cetății medievale Turnu se află în partea de sud a municipiului Turnu Măgurele la o distanță de 4 km de oraș și la 1 km de confluența fluviului Dunărea cu Oltul. Cetatea Turnu a jucat un rol de seamă în sistemul defensiv al Țării Românești, mai ales în vremea domniei lui Mircea cel Bătrân, în cadrul conflictelor cu Imperiul Otoman, de la sud de Dunăre. La sfârșitul domniei lui Mircea, cetatea a intrat sub stăpânire otomană, fiind transformata mai târziu în raia turcească. Deși se afla pe pământul Tării Românești, făcea parte din sangeacul Nicopolelui fiind un niyabet. Prin tratatul de pace de la Adrianopole din anul 1829 se stabilea, între altele, ca raiaua Turnu să fie părăsită de către turci si restituită Țării Românești. Cetatea Turnu a fost dărâmată, arsă, iar teritoriul fostei raiale a fost incorporat Tării Românești.
Parcul central din oraș (denumit "Grădina Publică"), având o suprafață de 2 hectare, a fost înființat în anul 1876 de un grup de specialiști din București, după un parc asemănător existent în Viena. Pot fi admirați unii arbori exotici, cum ar fi sophora japonica, ce înflorește în luna august, o specie de castan numit aesculum hipcastnum, arbori de Thuya, tufe de paeonia arborea cu flori roz-pal, precum și de mahonia aquifolium cu flori galbene și frunze permanente.
Tribunalul – Palatul de Justiție - a fost construit în anul 1893, după model francez. Edificiul este utilizabil si astăzi, aici funcționând o secție a Tribunalului Județean Teleorman.
Clubul copiilor, amplasată în fața gării CFR, a servit, până în anul 1945, ca sediu al Camerei agricole (în perioada interbelică, prețul național la cereale se stabilea în această clădire). Clădirea este construita în stilul bizantin cu rotonde, coloane si incrustații.
În apropierea orașului, se află plaje la malurile Dunării și al Oltului, precum și locuri prielnice pentru practicarea pescuitului sportiv de agrement.
Transporturi Turnu Măgurele
Transportul naval Turnu Măgurele
În locul în care se află astăzi portul a fost punct de trecere și totodată de tranzacții comerciale din vechi timpuri.
În anul 1910, portul Turnu Măgurele era considerat ca al patrulea port românesc la Dunăre.
Cheiul de piatră al portului a fost construit în anul 1906, iar clădirea navigației fluviale (pe care muncitorii o numeau “marchiza”) în anii 1910. În anii 1930 a fost construit pentru acele timpuri un impozant siloz pentru grânele ce se În anul 1892 a fost realizată construcția căii ferate între oraș și port.
Până în anul 1960, activitatea portuară la Turnu Măgurele a fost puțin semnificativă. Odată cu construirea Combinatului de îngrășăminte chimice, portul a cunoscut o spectaculoasă renaștere, fiind astăzi dotat cu instalații moderne de încărcare-descărcare si cu o clădire ce adăpostește gara fluvială. Astăzi, portul Turnu Măgurele, aflat la 5 km de oraș este al patrulea port fluvial al României privind capacitatea de tranzit.
La Turnu Măgurele există și un punct de trecere a frontierei între România și Bulgaria, trecerea către portul Nicopole de pe malul bulgăresc făcându-se cu bacul.
Transportul rutier Turnu Măgurele
Rețeaua de transport rutieră din zonă cuprinde:
#Drumuri naționale
## DN52, Turnu Măgurele – Crângu – Alexandria, 50 km.
## DN51A, Turnu Măgurele – Suhaia – Zimnicea, 60 km.
## DN52A, Turnu Măgurele – Lița – Slobozia Mândra, 30 km.
## DN54, Turnu Măgurele – Islaz – Corabia, 33 km.
## DN65A, Turnu Măgurele – Putineiu – Roșiorii de Vede, 45 km.
#Drumuri comunale
## DC39, Segarcea Vale – Segarcea Deal, 5 km.
Caile rutiere menționate mai sus sunt asfaltate, au fundație de piatră și șanțuri pe ambele părți.
Orașul Turnu Măgurele este legat prin căi feroviare de restul României prin intermediul unei căi ferate Turnu Măgurele Port – Turnu Măgurele – Salcia – Roșiori Nord, de 55 km. În stația Roșiori Nord se face legătura cu magistrala CFR 900, București Nord - Timișoara.
Calea ferata Turnu Măgurele - Roșiori Nord este simplă, cu ecartament normal. Stația de cale ferată Turnu Măgurele are 7 linii de garare, iar stația Turnu Măgurele Port are 5 linii de garare.
Monumente Turnu Măgurele
Monumentele Independenței sunt două monumente din Turnu Măgurele care comemorează Războiul de independență al României din 1877-1878. Primul monument este amplasat la intrarea în parcul central al orașului. Este un monument realizat în anul 1985, în semicerc pe al cărui soclu, în partea centrală se înfățișează un grup statuar compus din trei soldați din cele trei arme: dorobanți, marină și grăniceri. În dreapta și în stânga grupului statuar se situează un soclu cu basoreliefuri din bronz care reprezintă victoria armatei române la Plevna.
Al doilea monument este amplasat în centrul municipiului și este cunoscut ca "Statuia Dorobanțului". Este o creație a sculptorului italian Raffaello Romanelli, în anul 1907, reprezintă un dorobanț cu căciula puțin dată pe spate. Pe soclul monumentului se află două basoreliefuri, ilustrând scene de luptă și un vultur cu aripile desfăcute purtând în gheare un “hrisov” cu numele eroilor teleormăneni din războiul de independență. De o parte și de alta a monumentului se află două tunuri turcești capturate de ostași români la Plevna. În amintirea caporalului Tudorică Nicolae, căzut eroic in luptele din acest război, ostașul monumentului poartă numele popular “La Tudorică Dorobanțu’”.
Statuia lui Mircea cel Bătrân este o statuie din bronz realizată de sculptorul bucureștean Oscar Han. Monumentul a fost ridicat in anul 1968 și amintește peste timp de “cel care a refăcut si întărit cetatea Turnu drept pavăza in fata înaintării otomane”.
Bustul Generalului David Praporgescu a fost ridicat pentru cinstirea generalului David Praporgescu, fiu de țărani, născut în Turnu Măgurele, căzut pe front în primul război mondial, în luptele de pe Olt, în zona crestelor Carpaților, la 30 septembrie 1916. Bustul este realizat de sculptorul Gheorghe Iliescu-Călinesti.
Tradiții Turnu Măgurele
* Sărbătoarea “Zerezeanu” (Ziua Sf. Trifon Nebunul) se celebrează în data de 1 februarie și constă în sfințirea viței-de-vie pentru rodnicie, să nu fie bătută de grindină și mană și pentru ca proprietarii să nu devină săraci. Mai este cunoscută și ca "Gurbanul Viilor", când bărbații pornesc la vie, taie corzile de viță din care-și fac cununi și cingători și dezgroapă sticla de vin îngropată încă din toamnă. În jurul focului aprins la cap de vie începe petrecerea câmpenească, se sare peste foc, se joacă si petrecăreții se stropesc cu vin.
* Sărbătoarea tradițională Drăgaica este celebrată cu mult fast în zona municipiului Turnu Măgurele. Sărbătoare simbolizează, în desfășurarea ei, începerea secerișului, în luna iunie.
Personalități Turnu Măgurele
* Prozatoarea Hortensia Papadat-Bengescu (1876-1955) a locuit în Turnu Măgurele între anii 1898-1905.
* Zaharia Stancu (1902-1974) a activat în orașul Turnu Măgurele ca poet, prozator, publicist si traducător.
* Haricleea Hartulari-Darclée (1860-1939) s-a născut la Turnu Măgurele și s-a afirmat pe scenele teatrelor lirice românești și internaționale.
* David Praporgescu (1856-1916), născut la Turnu Măgurele, general al armatei române, căzut pe front în luptele de la Olt, pe crestele Carpatilor la 30 septembrie 1916.
* Florea Tenescu, general al armatei române, născut la 1 aprilie 1884 la Turnu Măgurele, la 1 februarie 1939, a fost numit șef al Marelui Stat Major al Armatei.
* Gherase Dendrino (1901-1964), născut la Turnu Măgurele, compozitor, dirijor, animator al muzicii ușoare românești.
* Dimitrie Stelaru (1917-1971), scriitor
* Mihail Dan (1911-1976), profesor universitar, autor a mai multor scrieri de istorie europeană, s-a născut la Turnu Măgurele.
