Gherla este un municipiu din judeţul Cluj, Transilvania, România. Are o populaţie de 24.083 locuitori (2002).

Date geografice Gherla

Municipiul Gherla este situat în nord-vestul Podişului Transilvaniei, la intersecţia Câmpiei Transilvaniei cu Podişul Someşan, pe malul drept al râului Someşul Mic. Majoritatea oraşului se întinde pe cea de-a doua terasă a Someşului Mic, până sub Dealul Corobăii (denumit şi Dealul Becleanului). La nord Gherla se învecinează cu satele Mintiu Gherlii, Petreşti şi Buneşti, la sud cu Hăşdate, Silivaş, Livada, iar la est cu Fizeşu Gherlii, Bonţ şi Nicula.

Clima este una temperată de deal, cu vânturi orientate pe valea Someşului Mic. Principala apă curgătoare este râul Someşul Mic, acesta izvorând din Munţii Bihorului.

Vegetaţia este formată în majoritate din specii ierboase, cu plante precum pirul, trestia, papura, lintiţa, diverse graminee ş.a. plante. În partea de nord se află Pădurea Morii formată preponderent din stejari, carpeni, aluni, etc. În centrul Gherlei, în parc cresc specii de castani, plopi, tei, stejari, brazi, ulmi, carpeni, pini, molizi, fagi, salcâmi, tisa şi două exemplare de Gingobiloba, considerate monumente ale naturii . Parcul este denumit şi Grădina Elisabeta.

Fauna este formată din specii de iepure, mistreţ, căprioare, viezure, vulpe, lup, şi diverse specii de păsări: vrăbii, stăncuţe, grauri, porumbei, turturele, gaiţe, fazani.

Pe teritoriul acestei localităţi se găsesc izvoare sărate, saramura fiind întrebuinţată din vechi timpuri de către localnici.

Istoric Gherla

Atestare Gherla

Prima atestare documentară a aşezării datează din 6 ianuarie 1291, când a fost menţionată "Gerlahida" ("Podul Gerla", hid = pod). Atestarea apare într-un document emis de regele Andrei al III-lea al Ungariei, act prin care locuitorilor Ocnei Dejului li se confirmă anumite privilegii. Tot aici este specificat şi faptul că aşezarea avea un punct vamal pentru drumurile de uscat. De-a lungul timpului localitatea va apărea menţionată sub mai multe nume:

*1291 - Gherlahida
*1410 - Gherloah (Gerlah)
*1458 - Gerlah
*1578 - Gherlya possesio
*1643 - Gherla oppidum
*1721 - Gherla altfel Szamosujvar
*1726 - Örményváros - Armenopolis
*1830 - Szamos-Ujvár, L.R.C. Armenopolis, Armenierstadt Gyerlá
*din 1922 - Gherla

Odată cu anul 1540 când se ridică cetatea Gherlei, care va purta şi ea mai multe denumiri în timp:

*1540 - Novum castrum Balvanos vocatum
*1542 - Wy Balvanos
*1548 - Arcis Balwanyos
*1553 - Wyvár ("Cetatea Nouă")
*1554 - Arx nostra Wyvár
*1558 - Vivaroz
*1599 - Zemos Ujvár
*1632 - Szamos Ujwár

Pe teritoriul oraşului Gherla s-au descoperit însă urme de viaţă socială şi activitate economică din timpuri mai vechi. În decursul vremurilor pe aceste locuri s-au perindat toate orânduirile sociale cunoscute de istorie şi s-au suprapus diferite civilizaţii, începând cu civilizaţia pietrei şi apoi a bronzului şi fierului.

Oraşul baroc Gherla

Gherla este singurul oraş din România care a fost construit în secolul al XVIII-lea după un plan prestabilit şi a cărui construcţie s-a păstrat până în prezent. Faptul că stilul baroc domină se datorează pătrunderii stilului baroc în Transilvania o data cu fondarea Gherlei de către coloniştii armeni, veniţi din Moldova la iniţiativa şi cu permisiunea Curţii Imperiale de la Viena.
Alte oraşe din Transilvania au suferit de asemenea transformări radicale în secolul al XVIII-lea, fiind marcate profund de stilul baroc, dar în toate aceste cazuri, a fost prezent un fond arhitectural anterior, care a fost doar particularizat sau transformat. În cazul Gherlei, oraşul este nou în întregime, fiind dezvoltat pe terenul ce apartinea cândva cetăţii Gherlei (locul pe care astăzi este situat penitenciarul Gherla) şi lângă care se afla vechiul sat românesc. Oraşul baroc s-a edificat pe un teren agricol, fără a fi condiţionat de nici o altă construcţie premergătoare.

Oraşul armenesc Gherla

Armenii au pătruns în Transilvania după ce la sfârşitul secolului al XVII-lea le-a fost permis de principele Mihai Apafi, care a sperat că îi va putea atrage spre protestantism. După acest moment, Gherla apare în documente ca "Armenopolis". Cel care a adus un plan prestabilit pentru oraşul Gherla a fost episcopul Oxendius Vărzărescu, plan care se presupune că a venit de la Roma.
Elementele care dau valoare zonei de rezervaţie, care coincide cu piaţa centrală, sunt, pe lângă valoarea imobilelor, parcelarea, ritmul, modul de ocupare a terenului, prospectul şi fronturile străzilor.
Datorită expansiunii Imperiului Habsburgic care se sprijinea pe catolicism, în secolul al XVIII-lea, au apărut doua programe noi de arhitectură: biserica şi mănăstirea. Prima biserică ridicată de armeni este Biserica Solomon, aflată pe strada Cloşca. O altă biserică importantă a Gherlei este biserica armeano-catolică Sfânta Treime, a cărei construcţie se vede că face parte dintr-un plan prestabilit pentru zona pieţei centrale. Mănăstirea franciscană, aflată pe strada Bobâlna, a fost construită după o donaţie făcută de primarul Gherlei, Victor Daniel, care a dăruit franciscanilor în anul 1742 lotul pentru construirea unei biserici. În ceea ce priveşte problema clădirilor de interes public, printre cele mai importante se numără primăria veche, situată în Piaţa Libertăţii de astăzi, clădire care a fost demolată în 1893. Noua primărie care funcţionează şi astazi a fost construită în colţul pieţei, în manieră eclectică, edificiul alterând atmosfera barocă a pieţei. O altă cladire reprezentativă a stilului baroc a fost reprezentată de Galeriile Comerciale aşezate în faţa bisericii Sf. Treime, care au fost demolate în 1962 la intervenţia primarului de atunci, fără a exista un plan de sistematizare.

Perioada comunistă Gherla

Singura salvare care a ajutat la conservarea construcţiilor a fost sărăcia cruntă din secolele al XIX-lea şi XX, precum şi intervenţia socialistă care a început destul de târziu. Astfel, „oraşul de pe Someş” şi-a continuat dezvoltarea în afara drumului de tranzit Cluj-Dej datorită aşezării în partea estica a râului. Cele mai multe case construite în acest stil sunt păstrate şi azi, inscripţiile legate de proprietari şi anul construcţiei fiind dispărute în perioada interbelică, când pentru a fi vândute la un preţ cât mai bun, era nevoie ca aceste inscripţii să fie şterse. Până în 1989 existau o serie de planuri de sistematizare al căror principal scop era de a se demola mai mult pentru a se începe construcţia de blocuri. Astfel de demolări au fost începute în zona gării, unde în locul vechilor clădiri au apărut blocurile-dormitor specifice epocii socialiste.

Demografie Gherla

De-a lungul timpului populaţia localităţii a evoluat astfel:

Structura confesională Gherla

Din punct de vedere confesional evoluţia demografică a fost următoarea:

Personalităţi Gherla

*Auxenţiu Vărzărescu (1655–1715), primul episcop armean de Gherla,
*Vartan Esztegar (1843-1886), episcop armeano-catolic,
*Kristóf Szongott (1843-1907), istoric, autorul unei monumentale istorii a oraşului Gherla,
*Grigore Moldovan (1845-1930), etnolog.
*Mihail Şerban (1819-1888), primul director al Preparandiei din Gherla
*Gabanyi Janos (1910-1996), pedagog, om de cultură

Obiective turistice Gherla

*Cetatea Gherla ("Cetatea Martinuzzi")
*Catedrala armeano-catolică Sfânta Treime, construită între 1748-1804 în stil baroc şi neoclasic,
*Biserica şi mănăstirea franciscană, în stil baroc (sec. al XVI-lea),
*Biserica Şimaian, prima biserică armeano-catolică din Gherla, ctitorită de fraţii Şimaian (Salamon),
*Catedrala greco-catolică Intrarea în Biserică a Fecioarei Maria, consacrată în anul 1905 de episcopul Ioan Sabo, care se află înmormântat în această ctitorie a sa. Tot aici se află înmormântat episcopul Vasile Hossu, care a păstorit la Gherla între anii 1912-1916.
*Lacul Ştiucii, aflat în imediata apropiere a oraşului.
*Mănăstirea Nicula