Brotacelul Plimbaret
Home Regiuni Geografice Județe Orașe Statistici Călătorii Contact
  Tipareste pagina curenta

 

Prezentarea orașului Drobeta-Turnu Severin

Județ: Mehedinți Site-uri utile:
Primaria Drobeta-Turnu Severin
Regiunea geografică: Oltenia
Populație: 92 617 loc (locul 22)
Recensământ: 2002
Suprafață: - km2 (locul - )
Densitate: 1 901 loc/km2 (locul 16)
Altitudine: - m. (locul - )
Atestare documentară: - (locul - )
Latitudine: 44 grade 37' 55"
Longitudine: 22 grade 39' 22"
Localități: Dudașu Schelei, Gura Văii, Schela Cladovei
Primar: Gherghe Constantin
 
Drobeta-Turnu Severin este reședința și cel mai mare oraș al județului Mehedinți, Oltenia, port la Dunăre. La recensământul din anul 2002 avea o populație de 104.035 locuitori. Este așezat în partea vestică a Olteniei. Coordonatele sale sunt: 22 grade 33' longitudine estica și 44 grade 38' latitudine nordică. Orașul este situat pe malul stâng al Dunării, la ieșirea fluviului din defileu, în depresiunea subcarpatica a Topolniței, pe drumul european 70, la 220 km sud-est de Timișoara, 113 km vest de Craiova și 353 km vest de București.
Severinul este un oras cald si luminos gratie si climatului submediteraneean, cu veri insorite si ierni blande, care ofera conditii pentru dezvoltarea unor vegetatii specifice. Severinul este locul in care cresc migdalul, smochinul, liliacul, teiul si castanul. Arbori exotici: magnolia, nucul caucazian, Gingko biloba - cea mai veche specie de pe glob.

Etimologie Drobeta-Turnu Severin


Numele medieval al cetății Severinului ar putea avea trei origini posibile :
* una latină, asociată numelui împăratului Septimiu Severus;
* una slavă, asociată cuvântului « severnâi » (северен sau северный), tradus prin cuvântul „din nord” sau „nordic”;
* una religioasă, asociată sfântului Severin de Noricum, sfânt protector în Evul Mediu al bisericii latine din incinta cetății medievale când aceasta era utilizată de călugării misionari catolici veniți din regiunea Austriei superioare ("Noricum").

Istoric Drobeta-Turnu Severin


Epoca antică Drobeta-Turnu Severin


Drobeta (Drubeta în limba geților, drub însemnând despicatură, dupa cum arată Dunărea în fața Insulei Șimian).

Castrul Drobeta-Turnu Severin


Vestigiile Castrului roman Drobeta, Podul lui Traian și Turnul lui Sever, se pot vedea și astăzi.

Drobeta a fost prima cetate din piatră ridicată în Dacia (103-105), un castru roman de apărare, inițial fiind construit pentru a adăposti 500 de soldați care asigurau paza podului. Se văd și azi fundațiile (refăcute de Constantin cel Mare) pe o suprafață de 2 hectare, cu cele patru porți laterale, cu locuințe, cazărmi, depozite de arme, străzi și în centrul castrului clădirea pretorului (comandantului) unde a poposit însuși împăratul Traian în iarna anului 105. La vest de castru, pe malul Dunării, se văd ruinele termelor (băilor) romane; s-au găsit în ziduri cărămizi cu ștampila legiunii a V-a Macedonica, semn al datării construcției băilor în același timp cu construcția castrului și a podului.

Podul lui Traian Drobeta-Turnu Severin


A fost construit în numai trei ani (103 - 105) după planurile celebrului arhitect, Apolodor din Damasc, fiind considerat cea mai îndrăzneață lucrare inginerească a antichității romane.Podul a fost ridicat pe 20 de piloni din blocuri de piatră, fiind lung de 1.135 m, lat de 14,55 m și înalt de 18,60 m, la capete având câte un portal monument, ale căror relicve se vad pe ambele maluri ale Dunării. Pentru partea lemnoasă a construcției s-au folosit stejarii de pe 200 de hectare de pădure.

Drobeta, dintr-un punct strategic inițial, devenise un oraș de răscruce a drumurilor pe uscat și pe apă, care duceau la nord și la sud de Dunăre. Devenise primul centru urban din regiune și al treilea din Dacia, după Sarmizegetusa și Apullum. În timpul lui Hadrian (117 - 138) orașul a fost declarat municipiu (în 121), în momentul în care populația atinsese 14.000 de locuitori. În timpul lui Septimiu Sever (193 - 211) a fost ridicat la rangul de colonie (în 193) ceea ce conferea locuitorilor urbei drepturi egale cu cetățenii Romei. O colonie era un oraș prosper, cu temple, bazilici, un teatru, un forum, un port, bresle de mesteșugari. Pe la mijlocul secolului al III-lea, Drobeta se întinsese pe o suprafață de 60 de hectare și avea o populație de aproape 40.000 de locuitori. Împărații romani, chiar și în timpul scindării imperiului, au continuat sa refacă și să întrețină cetățile de la Dunăre.. Ultimul împarat care a mai adus acvilele romane la Dunăre a fost Iustinian (527 - 565), adăugând și el un turn Drobetei.

Epoca medievală Drobeta-Turnu Severin


O dată cu formarea regatului ungar și a voievodatelor valahe, Cetatea Severinului a constituit prilejul unui război purtat de-a lungul mai multor generații între voievozii olteni (Litovoi, Bărbat, apoi Basarab I) și unguri, război încheiat la Posada. Apoi românii vor lupta cu Imperiul Otoman, ce amenințau zona Dunării. În acest context, cetățile de pe malurile fluviului, din zona Porților de Fier și până la Calafat au început să fie refăcute.

În momentul în care ungurii au atacat Oltenia și au cucerit Cetatea Severinului, Andrei al II-lea al Ungariei a organizat Banatul de Severin. Primul ban de Severin, Luca, a fost menționat în 1233. Anul 1233 poate fi luat ca dată de naștere a unei noi cetăți peste ruinele Drobetei, sub numele de Severin (Severinopolis) (ceea ce a stat și la baza Banatului de Severin, Terra Zeurino, Țara Severinului). Numele de Severin a fost preluat în amintirea împăratului Septimiu Sever, cel care ridicase Drobeta la rangul de colonie. Tot în această perioadă este probabil că s-a executat Cetatea Grădețului.

În 1247 regatul ungar i-a adus în țară pe Cavalerii Ioaniți, dându-le reședința la Severin, unde aceștia vor construi cetatea medievală a Severinului (Castrul Zeurini menționat în Diploma Cavalerilor Ioaniți din anul 1247), puternică fortăreață, în incinta căreia a fost construită și o biserică gotică, probabil sediul episcopiei catolice de la Severin, care s-a aflat aici până în anul 1502. Cavalerii se vor retrage în 1259, cetatea rămânând în bătaia tunurilor turcilor, bulgarilor și tătarilor ce voiau să treacă Dunărea, respectiv a ungurilor care atacau Oltenia. Cetatea Severinului era cea mai importantă redută strategică de pe Dunăre, cucerirea ei însemnând un cap de pod în regiune și posibilitatea înaintării spre noi cuceriri. La sfârșitul secolului al XIII-lea regele Ștefan al Ungariei a purtat cinci războaie cu țaratul bulgar pentru apărarea Cetății Severinului.

Voievozii români și-au disputat și ei întâietatea asupra redutabilei cetăți cucerind-o sau revendicând-o în răstimpuri. Pentru ea a murit Litovoi, iar Basarab I l-a umilit pe Carol Robert de Anjou la Posada în 1330. Mircea cel Bătrân a înființat Bănia Severinului, iar în 1406 încheia un tratat de alianță cu Sigismund al Ungariei chiar la Severin. După moartea lui Mircea, Sigismund va elibera Cetatea Severinului ocupată de turci și va face chiar unele concesii mănăstirilor Vodița și Tismana. Apoi Banatul de Severin revine lui Iancu de Hunedoara, care întărește toate cetățile de la Dunăre.

După căderea Constantinopolului în anul 1453, atacurile asupra cetăților dunărene s-au întețit, Bănia mutându-se la Strehaia, ulterior la Craiova, iar populația Severinului migrând către Cerneți, sat la 6 km spre nord, ce va deveni capitala districtului Mehedinți. În 1524, după un atac devastator al turcilor lui Soliman Magnificul, din cetatea Severinului a mai ramas în picioare doar un turn, ceea ce a dus la numirea locului de cătru mehedințeni cu numele de "Turnul lui Sever". În 1936, prof. dr. Al. Bărăcilă a executat săpături la cetate, în urma cărora a reușit să îi reconstituie planul și a recuperat un bogat material arheologic (drugi, fier, aramă, ghiulele de piatră, țeava unui tun de bronz etc.). Cetatea avea formă dreptunghiulară, având două ziduri construite din pietre de râu neprelucrate, lipite cu mortar. În centrul cetății se afla o capelă construită parțial cu materiale luate de la castrul roman Drobeta, ce era înconjurată de morminte. Tot în cetate se mai afla un cuptor-vatră ce deservea un atelier de arme. În incinta interioară, spre nord, se găsea un turn cu trei etaje, de apărare și strajă, spre est un al doilea, mai gros, la unghiul zidului, iar spre sud și Dunăre al treilea. Intrarea în cetate se făcea printr-o poartă boltită, iar de jur împrejurul cetății fusese săpat un șanț adânc.

Timp de aproape 300 de ani trupul cetății a fost rezidit după fiecare bătălii dată aici pentru apărarea Țării Românești, împotriva ungurilor și turcilor. Fosta Drobetă renăscuse (s-au descoperit ulterior chiar și monumente din epoca antică încastrate în zidurile noii cetăți). În această perioadă de trei secole au coexistat două biserici creștine, catolică și ortodoxă.

Epoca modernă Drobeta-Turnu Severin


Pe 10 mai 1866 prințul Carol I debarcă la Severin pentru a prelua ocârmuirea României. Carol I va sprijini inițiativele severinenilor pentru ridicarea unui nou oraș românesc și european. 10 mai devine Ziua naționala a României pentru aproape 100 ani. Harta străzilor din centrul vechi al orașului descrie o coroană, în cinstea acestui evenimet.

În 1841 Severinul a devenit capitală de județ, iar în 1851 a devenit municipiu. Era un orășel cochet, iluminat, cu clădiri frumoase, firme, străzi pavate, parcuri, fântâni. Fiind un principal port la Dunăre, în condițiile libertății comerțului a facilitat pătrunderea capitalului austriac și schimbul de valori materiale necesare dezvoltării economice. Până în 1900 s-au construit șoseaua națională, calea ferată, bulevardele Carol și Elisabeta, Navigația Fluvială Românească, Atelierele CFR, Șantierul Naval (care în 1914 era cel mai mare din țară), Hala Romană, Palatul Municipal, trei biserici și două spitale. În 1883, pe 15 mai, Theodor Costescu înființează Liceul "Traian", care în secolul următor a devenit o școală modernă de prestigiu național.

În 1914 a fost inaugurat Castelul de Apă, monument emblematic pentru severineni, care dă și astazi identitate orașului prin așezarea sa giratorie în axul principal al așezării.

În perioada interbelică, municipiul Turnu Severin, reușise să ajungă în primele optsprezece mari centre urbane ale României. Orașul devenise o metropolă a culturii prin inițiativele Liceului "Traian" și a instituțiilor ce funcționau în saloanele impozante ale Palatului Culturii: biblioteca, muzeul, teatrul, cinematograful, Ansamblul coral "Doina", Societatea "Lumina", Universitatea Liberă, acestea continuând și în timpul regimului comunist. În această ultimă perioadă s-a construit mai puțin în cartierele centrale, arhitectura specifică orașului scăpând astfel de demolare.

Dintre edificiile mai reușite ale acestei perioade se pot aminti: Hotel "Parc", reședința SHN "Porțile de Fier", Palatul Administrativ și blocurile alăturate, Casa Tineretului, magazinul "Decebal", Casa Sindicatelor și fântâna cinetică din fața Palatului Cultural. În 1969 Turnu-Severin a redevenit capitală de județ, iar în 1972 a devenit municipiu, adăugându-i-se la nume și numele antic Drobeta, devenind astfel Drobeta-Turnu Severin

Personalități Drobeta-Turnu Severin


*Alexandru Dima (1905 - 1979), critic și istoric literar.
*Gheorghe Anghel (1904 - 1966), sculptor roman
*I.G. Bibicescu (1848-1924), economist liberal, guvernator al Băncii Naționale a României în 1914-1924
*Gheorghe Țițeica (1873-1939), matematician
*Ștefan Odobleja (1902-1978), parintele ciberneticii generalizate
*Theodor Costescu , inițiatorul și finanțatorul Palatului Culturii și al Liceului Traian.
*Gheorghe Ionescu-Șișești, părintele agronomiei moderne românești (Șișești este satul natal al savantului, nu Sisești, cum eronat apare in multe materiale).
*Gheorghe Țițeica , academician și matematician.
*Ștefan Milcu , academician.
*Șerban Cioculescu, academician.
* Anton Linder (1880–1958), politician social democrat austriac
* Alexander Löhr (1885–1947), Generalmajor al armatei austriece si mai tarziu al Wehrmacht-ului german

Demografie Drobeta-Turnu Severin


 
 
Stema orașului Drobeta-Turnu Severin
Stema orasului Drobeta-Turnu Severin
 
Harta rutieră a orașului Drobeta-Turnu Severin


Hoteluri din Drobeta-Turnu Severin

Vedere din satelit a orașului Drobeta-Turnu Severin


Cazare in Drobeta-Turnu Severin

Contribuie la dezvoltarea paginii localitatii Drobeta-Turnu Severin