Prezentarea orașului Râmnicu Sărat
Râmnicu Sărat este un municipiu din județul Buzău, Muntenia, România. Are o populație de 38.805 locuitori (2002).
Geografie Râmnicu Sărat
Relieful, substratul geologic și resursele subsolului Râmnicu Sărat
În ceea ce privește evoluția paleogeografică a zonei analizate, trebuie precizat de la început că avem de a face atât cu regiuni de orogen (segmentul montan periferic și aria subcarpatică) și regiuni de platformă (sectorul nord-estic al platformei valahe).
În conformitate cu structurile geologice majore, formațiunile litologice ce sunt prezente în substratul acestei zone s-au format de-a lungul erelor geologice, încă din precambrian și continuă și astăzi, însă de o mai mare importanță pentu studiul nostru o au ultimele faze ale orogenezei alpine, care au creat structurile ce sunt încă prezente la zi și influențează activitățile umane.
După mișcarile atice și rhodanice miocene, se definitivează stilul tectonic al unității de flis, iar pe platforma se depun pachete de argile și greșii cu grosimi din ce în ce mai mari spre contactul cu orogenul. De o importanță aparte sunt depozitele de natură fluviu-lacustră depuse la sfârșitul românianului cu grosimi de 50 m numite în literatură de specialitate pietrișuri de Candești.
Ultimele mișcari ale orogenezei alpine fază valahă definitivează arhitectura orogenului cutând și unitățile pericarpatice. În același timp, datorită înaltării acestor ultime morfostructuri dar și datorită climei, reteaua hidrografică depune în zonă marginală depozite încrucișate, nestratificate de diferite dimensiuni, formând piemontul, ce ulterior a fost fragmentat de reteaua hidrografică secundară formând culmile prelungi de astăzi și finalizându-se, pe fondul schimbărilor climatice, a micșorării energiei de relief si a fragmentării acestor piemonturi, s-a format glacisul Râmnicului. În paralel ultimele secvente de sedimentare depun în spațiul platformei, în aria de subsidența pietrișuri de Fratești nisipuri și pachete de less de circa 30 de m grosime.
In pleistocenul superior suntexondate si ultimele teritorii, in bazinul inferior al raului Ramnicu Sarat, iar in holocen a continuat, natorita neotectonicii, subsidenta din zona de varsate a acestui rau in Siret, fenomen aflat in desfasurare si astazi.
Mai trebuie mentionat si faptul ca o parte din regiunea de studiu(jumatatea vestica) face parte din “regiunea seismica vrancea”- cea ma i activa regiune a tarii din acest punct de vedere. Seismicitatea este datorata “jocului” a patru microplaci se interfereaza in dreptul Curburii Carpatilor. Acestea sunt: palca Moesica-ce avanseaza spre nord, subducanduse sub Carpatii Meridionali; microplaca Panonica ce avanseaza spre est; placa Est-Europeana ce patrunde sub Carpatii Orientali si microplaca Marii Negre, mult mai activa, ce patrunde sub Curbura Carpatilor, fiind iminsa la randul ei de o placa tectonica foarte activa, si anume cea Arabica.
In concordanta cu istoria lor geologica, substratul ariei studiate este de natura sedimentara si ca urmare resursele subsolului, mai slab reprezentate, sunt constituite din:hidrocarburi, sare, materiale de constructie si izvoare minerale, toate de natura sedimentara.
Hidrocarburile constau in petrolul prins in depozitele sarmatiene de la Bisoca, la contactul carpoato-subcarpatic si gazele naturale ezploate, in depozite de aceiasi varsta, la Ghergheasa si Rosioru la limita exterioara a Campiei Ramnicului. In cantitati reduse dar de calitati asemanatoare rezervelor din depresiunea Comanesti, apar strate de carbine brun, in Valea Neagra si Valea Ramnei
Alte prospectiuni geologice si lucari de foraj, efecuate pentru a depista noi reserve de petrol, au evidentiat, prezenta zacamintelor de sare, la diferite adancimi, la Bisoca, reserve care ar putea fi valorificate in viitor. Alte resurse de sare se mai gasesc, tot in aria mai inalta a Subcarpatilor, la Valea Sarii si Lunca.
Mai pot fi mentionate si gipsurile, neexploatabile din punct de vedere economic, localizate difuz in tot perimetrul Subcarpatic, dar si chihlimbarul, ca o prelungire a ariei buzoiene, descoperit in depozite Oligocene, in bazinul paraului Martin (la Capatana Zimbrului, Carambu-Soimaria, Piatra Penei, Groapa cu Paltini, etc.) si la Neculele.
Se mai exploateaza, ca materiale de constructie, gresie de Kliwa, local, in depresiunile submontane, pentru constructia locuintelor si a cailor de acces, nisipuri si pietrisuri, exploatate prin balastierele de la Dedulesti, Topliceni si Ramnicelu, si argile, pentru caramida in sud-vestul orasului Ramnicu Sarat si in majoritatea localitatilor , pentru costructii casnice. Tot la Ramnicu Sarat se valorifica nisipuri cuartoase.
Alte resurse cu valoare economica sunt izvoarele minerale, cu mineralizare clorosodica, de origine vadoasa, la Dealu Sarii-Jitia si Valea Sarii-Sarulesti, sulfuroase la Sarile-Jitia sau cu mineralizari complexe la Balta Alba.
Reflectand aceleasi trasaturi ale geologiei si evolutiei paleogeografice, relieful zonei este foarte complex, fiind reprezentat de principalele forme de relief, in diferite proportii.
Pentru a prezenta principalele trasaturi ale reliefului trebuie mai intai sa mentionam ca zona de lucru are o dispunere nord vest - sud est, inscriindu-se in bazinul hidrografca al raului Ramnicu Sarat si zona adiacenta acestuia.
Dupa criteriul altimetric vom incepeprezentareacuariamontana, reprezentatade sectorul sudic al Muntilor Vrancei si anume Muntele Furu. Aceasta arie montana se impune ca o prelungire spre nord-vest a structurilor din culmea Ivanetu(Muntii Buzaului) si este alcatuita din gresii calcaroase cu intercalatii de marne si sisturi argiloase, pe care se dezvolta alunecarideteren.Gresiile se detaseaza sub forma unor martori tectonici si de eroziune piramidali, care se insiruie la contactul cu Subcarpatii, facand impenetrabil accesul catre cealalta partea ariei montane. Acesta este motivul pentru care asezarile din aria Subcarpatica adiacenta nu au dezvoltat relatii cu orase din Depresiunea Brasovului, mult mai apropiate decat proximele orase de la contatctul cu Campia Ramnicului. Tot in aceasta zona se mai pot mentiona inclinari ale versantilor de 25-35º, adancire puternica a vailor, cu 200-350m fata de zonele inconjuratoare si pastrarea suprafetelor de nivelare. Maximul altimetric se inregistreaza in varful Furu Mare (1415m).
De o mai mare si cu mai mare suprafata o are aria aferenta Subcarpatilor Vrancei. Dealurile subcarpatice sunt dominate la vest de un povarnis abrupt a carui altitudine relativa este de 250-380m. Cu toate ca acest povarnis urmareste partial linia de dislocatie majora ce separa flisul cretacic-paleogen de miocenul subcarpatic(linia mediomarginala), intre valea Narujei si cumpana de ape Ramnic-Slanic, el e rezultatul proceselor de modelare subaeriana, marcand fruntea, in retragere a cuverturii de depozite de flis. Acest proces este probat de o serie de martori ai flisului ramasi in aria miocena(ex. Pietrele Fetei). Spre est de acest abrupt urmeaza o arie cu caracter depresionar numita Intre Ramnice(sau Bisoca-Neculele). Caracterul depresionar este pus in relatie cu altitudinile de 1100-1300m ale zonei montane dar si cu dealurile vestice ce domina depresiune la 830-9880m altitudine absoluta. Privind in amanunt, depresiunea are un caracter foarte neregulat datorita prezentei in axul depresiunii, a unui sir de maguri inalte de pana la 800m (despartite de dealurile vestice de catre Ramnicel) si a prezentei unor culmi perpendiculare pe povarnisul montan, ce se leaga de magurile axiale prin sei. Ca urmare, plafonul interfluviilor coboara brusc de la racordarea cu povarnisul muntilor pana in dreptul seilor din vestul magurilor, se ridica brusc in dreptul magurilor, pentru a cobori din nou in valea Ramnicelului. Spre est, depresiunea este inchisa de dealurie Gurbaneasa(293m) si Rosu(941m), la nord Piscul lui Andrei-Varful Gurbanesei iar la sud de Muntele Ulmusoru si Culmea Dealul Sindrilei-Dealul Bisoca-Dealurile de la Lacul Limpede. Depresiunea comunica totusi spre sud-est, prin "poarta" vaii Ramnicului, lata de 1km, si spre nord-est, cu bazinul Motnaului, printr-o serie de sei, situate la 730-760m, ce despart Culmea Gurbaneasa de Dealul Rosu.
Tot in depresiune, mai trebuie amintita, Valea Ramnicului, ce traverseaza depresiunea pe o directie oblica, pe 11km si care si-a creat aici 10 nivele de terasa, cu o mai buna reprezentare a celor de-a opta si a noua (160-170m, respectiv 190-220m). De asemeni, datorita bogatelor aflorimente de sare si brecia sarii, pe versanti s-au format diferite forme de carst (pesteri, avenuri, la Sarea Rosie).
La vest de acest uluc depresionar se desfasoara un aliniament deluros mai inalt, care a primit in literatura de specialitate mai multe denumiri(culmea colinara interna, subcarpatii interni, etc), si cosinerand ca denumirea "dealurile inalte vestice"(utilizata de H. Grumazesc, 1973) este cea mai cuprinzatoare. Acest aliniament se desfasoara sub forma a doua sectoare delimitate de raul Ramnic, ambele caracterizate printr-un nod orografic(Dealul Garbova,978m, in nord si Muntele Ulmusoru, 942, la sud de Valea Ramnicului), pozitionat median, format pe un sinclinal suspendat, pe gresii si marne. In cazul ambelor sectoare nodul orografic este legat spre vest, prin sei, de aliniamente deluroase mai scunde, grefate tot pe sinclinale suspendate(dealul Gurbaneasa-923m, Cordun, Bisoca-Sindrila-969m). La est de axul median al acestor dealuri, se desfasoara in mod simetric, un sir de dealuri formate de aceasta data pe flancul vestic, redresat pana aproape de verticala, al monoclinului Odobesti(Dealul Rosu-941m, culmeaVaii Rele-855m). Datorita adancirii retelei hidrografice secundare, din aceste dealuri, orientate nord vest-sud est, pornesc culmi secundare cu directie aproximativ perpendiculare.
Ansamblul subcarpatic este completat spre est, de dealurile sud estice, o regiune cu interfluvii prelungi, orientate in general pe directia nord vest – sud est si mai rar nord sud, a caror altidudine absoluta variaza intre 400 –700 m. plafonul interfluviilor inclina treptat de la nord vest catre sud est, fiind dominatla vest cu 120 - 220 m de culmile dealurilor inalte vestice, iar la est de o serie de martori de eroziune distantatiintre ei la 6 – 8 km. Acesta este usor valurit, fiind mai coborat in lungul celor 3 axe principale de drenaj (Ramna, Ramnic si Calnau) si catre est trece in suprafata usor inclinata a glacisului.
Trasatura principala a reliefului acestei regiuni este data de 3 culmi prelungi, culmi ce leaga dealurile inalte vestice de glacis si care constituie in acelasi timp principalele cumpene de ape (Carpenul – Capatana intre Ramna si Ramnic, Poieni – Piatra Alba intre Ramnic si Calnau si Dealu Sarilor Blajani intre Calnau si Slanic).
Formele de amanunt sunt dispuse in 4 nivele: vestic(560 – 735 m), central (415 – 586 m), estic (405 – 510 m) si al martorilor de eroziune (520 – 637 m). Acestea sunt determinate atat de unghiul de inclinare al stratelor, ce scade de la verticala in vest pana la 10o la contactul cu glacisul, dar si de rocile constitutiva, mai tari in vest (alternante de gresii, magnuri calcare, marne si nisipuri) si mai moi in est(alternante de argile, marne nisipoase, nisipuri argiloase, pietrisuri etc.).
Martorii de eroziune (Piatra Alba 637m, Capatana 591m) iau forma unor cueste cu povarnisul vestic taiat in capetele de strate iar cel estic corespunde unei suprafete substructurale. Acestia sunt acoperiti, la partea superioara, cu pietrisuri si bolovanisuri, iar versantii vestici sunt presarati cu mici polite structurale si afectati de puternice alunecari de teren si de torentialitate.
Vaile din regiune se deosebesc in functie de importanta si de pozitia obarsiilor. Cele mai importante sunt vaile principalilor colectori. Raul Ramnicu Sarat si-a creat, in functie de directia de curgere fata de inclinarea stratelor, mai multe sectoare alternante de curs transversal si longitudinal si de asemeni a dezvoltat in aceasta arie un numar de 13 nivele de terase. In sectorul Poiana Cristei – Dumitresti – Buda, prin eroziune laterala si retragerea versantilor, a creat un inceput de uluc depresionar, cu mare importanta in concentrarea unor localitati si a activitatilor economice. Celelalte rauri colectoare si-au creat cate 11 nivele de terase si in functie de raportul cu inclinarea stratelor Ramna si-a format 3 sectoare, iar Calnaul unul longitudinal si unul transversal.
Cea mai joasa si mai putin fragmentata unitate de relief se desfasoara la est de aliniamentul Sapoca – Livada – Faraoanele, apartinand campiei Ramnicului si intr-o mica masura campiei Siretului inferior. Aceasta este grefata pe depozite din ce in ce mai fine, de la pietrisuri de Candesti, la contactul subcarpatic, la nisip si argile in zonele mai joase. In treapta de glacis pe argilele si nisipurilele ce imbraca forma unor conuri de dejectie, s-au depus pachete de loess, care se subtiaza pe masura scaderii altimetriei, de la 20 – 40 m pana la 6 – 10 m.
Din punctul de vedere al geneze, altimetriei si formelor de relief, Campia Ramnicului a fost divizata de catre geomorfologi in:
- campia de glacis (glacisul Ramnicului) – sectorul mai inalt, mai fragmentat de catre reteaua hidrografica alohtona, alcatuit din campuri asimetrice despartite de vaile raurilor. Este cosiderata o treapta de tranzitie, de interferenta intre dealurile subcarpatice si campie.
- Campia piemontana joasa ( Piemontul Ramnicului) – aproape nefragmentat cu campuri intinse, cvasiorizontale, strabatute de vaile inguste ale raurilor care isi pierd terasele sub cuvertura groasa sedimentara.
Regionarea geomorfologica subimparte aceste unitati in subunitati cu caracteristici proprii, insa tinand cont ca lucrarea de fata aprtine geografiei umane, consider ca aceste amanunte pot fi omise.
Ultimul sector de campie care mai poarta relatii apropiate cu orasul Ramnicu Sarat, apartine sectorului mai inalt al Campiei Siretului Inferior (campiei de subsidenta), aria care inca mai prezinta loess-uri sau depozite loessoide.
Clima Râmnicu Sărat
Specificul climei acestei regiuni este dat de pozitia regiunii in proximitatea curburii Carpatilor si a orogenului nord Dobrogean, dispozitia in trepte a reliefului si de principalii centri barici care actioneaza peste Sud – estul Europei.
Pozitia in proximitatea celor doua obstacole orgrafice determina pe de o parte canalizarea maselor de aer rece, polar sau arctic, generate de anticiclonii est-european si scandinav(si devierea acestora coform efectului Coanda, Nicolaie Ion-Bordei,1988) si producerea unor vanturi cu directie predominanta nordica(21.2 %) sau nord-estica(15.9%) la Ramnicu Sarat si pe de alta parte generarea efectelor foehnale la coborarea maselor de aer cu circulatie vestica pe versantul extern al curburii carpatice.
Aceste efecte de foehn se concretizeaza in radiatia solara cu 2.5 kcal / cm2 /an mai mare decat in zonele neafectate (120 kcal / cm2/an in aria subcarpatica, 121 – 122 kcal / cm2/an la Ramnicu Sarat si peste 125 kcal / cm2/an in extremitatea estica), temperaturi medii anuale cu 0.5oC mai mari, nebulozitate mai mica cu 0.5 zecimi, umezeala velativa mai mica cu 2%, precipitati usor diminuate si fenomene de iarna mai putin frecvente si mai putin intense.
Pentru a putea evidentia carcaterele climatice induse de diferitele forme de relief pe care se suprapune aria studiata, vom analiza comparativ principalele elemente climatice cu efecte asupra activitatilor umane din zona.
Astfel, temperatura medie anuala a aerului variaza intre 4 – 6oC in aria montana, 6-8 oC in aria deluroasa inalta, 8-9 oC in depresiunile submontane si dealurile sud-estice, 9-10 oC in zona de glacis si in unele arii expuse favorabil (suprafata Piemontana de sub dealul Hârboca si culoarul Văii Râmnicului aval de localitatea Buda). Prin vestul orasului Râmnicu Sărat trece izoterma de 10 oC (la Ramnicu Sarat 10,3 oC), urmand ca pana la extremitatea estica temperatura sa tinda spre 11 oC, fara a atinge insa aceasta valoare. Pe sezoane, temperatura sufera modificari asemanatoare. Iarna, in ianuarie, temperatura creste de la -4 - -6oC in aria montana, -3 oC in depresiunile submontane, unde apar inversiuni cu frecventa redusa, -2 - -3 oC in aria centrala, -1 - -2 oC in dealurile marginale apoi scade sensibil, datorita acvectiilor nordice ce nu mai intampina obstacole pana la sub -3 oC (-2.8 oC la Ramnicu Sarat). Vara, temperatura este mai ridicata decat in alte zone cu conditii similare, datorita vanturilor catabatice si a patrunderii unor mase de aer cald din sud (14-16 oC in zona montana, 19-21 oC in subcarpati, 21-23 oC la campie, 22.1 oC in Ramnicu Sarat).
Continentalismul climei se poate masura atat prin amplitudinile termice ce cresc de la sub 20 oC in zonele inalte, pana la peste 25 oC in campie (24.9 oC la Ramnicu Sarat), si prin temperaturile extreme. La Ramnicu Sarat, situat in partea centrala a Campiei Râmnicului, minima absoluta s-a inregistrat la 11 ianuarie 1941 si anume –26.2 oC iar maxima la 20iulie 1987 inregistrandu-se 41.0 oC, sub influenta unei invazii de aer cald tropical.
Si precipitatiile zonei studiate sunt foarte mult influentate de factorii locali precum prezenta curburii carpatice, etajarea si rugozitatea reliefului, dar si de prezenta unor invazii de aer continental sau tropical si a regenerarii unor cicloni mediteraneeni retrograzi. In aceste conditii precipitatiile cresc de la 450 mm in partea estica, 523 mm in Ramnicu Sarat si ajungand la peste 700 mm in aria montana. Peste 60% din cantitatea de precipitatii cade in sezonul cald, iar plecipitatiile solide, iarna, sunt prezente in medie 21 de zile la Ramnicu Sarat, numarul lor crescand cu altitudinea.
Vânturile, determinate de prezenta Anticiclonului Siberian (Dorsala Voiekov) au o directie predominant nordica si nord-estica. Viteza medie a acestora este cuprinsa intre 3 – 4 m/s cu un maxim in febroarie-martie si minim in septembrie. Vanturile au viteze si frecvente mai mari in zona de campie de-a lungul culoarelor si pe versantii estici expusi circulatiei foehnale. Calmul atmosferic favorizat de fragmentarea accentuata a reliefului variaza intre 10 si 30%, cu ponderi mai mari in depresiuni. La Ramnicu Sarat calmul detine o pondere de 32.3%.
Astfel, temperaturile mai ridicate, durata de stralucire a soarelui (2220ore in campie) coraborate cu expozitia favorabila, a asigurat acestei zone locuire veche si intensa si o valorificare a resurselor solice diversa in special viticultura si pomicultura.
Resursele de apă Râmnicu Sărat
In ceea ce priveste resursele de apa, studiul acestora nu poate fi omis chiar intr-un studiu de geografie umana. Apele, fie ele curgatoare sau stagnante, de suprafata sau subterane a fost dintotdeauna primul criteriu care a conditionat prezenta activitatilor umane si infiintarea asezarilor stabile sau temporare.
Deoarece apele de adancime nu au o reprezentare mare in aceasta zona si nu influenteaza viata societatii in aceasta regiune, dintre apele subterane vom face referiri doar la cele freatice. Adancimea la care se gasescte nivelul freatic variaza de la unitatea de relief la alta si chiar in aceeasi unitate de relief. Daca in zona subcarpatica nivelul freatic este la adancimi mai mari pe interfluvii(peste 10m) si mai mici pe vai (2 – 5m), in campie adancimea la care se gasesc apele scade odata cu altitudinea depasind 40m in campia inalta datorita prezentei pietrisurilor de Candesti si ajungand in campia joasa la 10 – 20 m. Punctual in anumite regiuni din campia Siretului inferior nivelul piezometric intersecteaza suprafata topografica provocand mustiri de apa si zone inmlastinite. In ceea ce priveste chimismul, acesta este in general bicarbonatat in aria montana si partial subcarpatica si clorurat in campia joasa si in zonele deluroase in care afloreaza depozite salifere. Mineralizarea este in general scazuta in aria mai inalta (sub 250 mg/l in zona montana, 250 – 500mg/l in subcarpati) si crescand pana la peste 5g/l in estul campiei si in zonele cu depozite salifere. Mai putem mentiona ca la contactul glacisului cu aria subcarpatica apar izolat ape arteziene, fiind alimentate din zona mai inalta.
Rețeaua hidrografică de suprafată apartine in totalitate bazinului hidrografic al Siretului care dreneaza zona prin intermediul a 3 colectori principali: Râmnicul Sărat (cel mai important, se varsa direct in Siret), Câlnăul (dreneaza partea sud-estica si se varsa in Buzău) si Râmna (în nord-est, afluent al Putnei).
Râmnicul Sărat dreneaza cea mai mare parte a ariei studiate (aproximativ 1000 km2, si o lungime de 139.5 km), izvorând din extremitatea vestica de sub varful Furu si vărsându-se în Siret, in afara zonei. Izvoarele lui sunt socotite 3 mici pâraie (Mălușel, Martin, Curcubata) care se unesc la poalele muntelui unde datorită confluentei cu alte pâraie (Furul, Râmnicelul, Moldoveanul, Sărățel, Săritoarea, toate afluenți de stânga), a format o depresiune eroziva numita Intre Ramnice. In aria dealurilor inalte estice a creat un defileu (la cota 410m), datorita cursului sau transversal ce se continua pana in dreptul localitatii Bicestii de Jos. In acest sector primeste un important afluent tot pe stanga, Motnăul (18km lungime si un bazin de 56 km2 ), si unul mai mic pe dreapta Cățăul. Până la iesirea din aria subcarpatica mai strabate inca 2 sectoare, unul longitudinal si unul transversal. Daca in aria deluroasa directia râului a fost prdeominant nord-vest sud-est (in forma de S intors) la contactul glacisului cu Piemontul, direcția sa se schimba brusc spre nord-est datorită subsidenței din câmpia Siretului inferior. In acest sector de curs inferior primeste un alt afluent important tot pe stânga, Coțatcu cu afluentul Slimnicul, avănd un bazin de 300 km2 cu izvoarele in aria deluroasă
In sudul zonei se afla Câlnăul, afluent pe stanga al Buzăului cu o lungime de 54.6 km si un bazin de 191 km2 . Izvoraste din rama sudica a dealurilor vestice si are un curs cvasirectiliniu, aproximativ pe directia meridianului. Principalul afluent este Hârboca, afluent de stânga.
Nordul ariei studiate este drenat de Râmna afluent de dreapta al Putnei cu o directie de curgere asemănătoare cu a Râmnicului.
Rețeaua hidrografica prezinta o alimentatie mixta, pluvionivala, cu o participare a componentei subterane in proportie de 10 – 35% si cu cel mai mare procent al scurgerii primavara (43.9%/Râmnicul Sărat la Tătaru) si cel mai mic in sezonul de vara – toamna si iarna. Acest regim este foarte important pentru locuitorii zonei deoarece debitele mari de primavara amplificate de sectoarele inguste ale albiilor opreste accesul pe culoarele de vale, obligand locuitorii sa utilizeze cai de acces de altitudine.
Debitele raurilor sunt in general mici (1.95m3 /s Ramnicu Sarat, 1 m3/s Calnaul) dar in anumite conditii pot sa ajunga la valori exceptionale (282 m3 /s pe Râmnicul Sarat in noiembrie 1966, 146 m3 /s Câlnăul în octombrie 1972). Debitele minime sunt atinse în general la sfârșitul verii și toamna și duc câteodata la secare. Mai trebuie menționat si debitul solid care are cele mai mari valori din țară în aceasta zona (7.8 kg/m3/s Râmnicul Sărat, 21.8 kg/m3/s Câlnăul). Chimismul este de tip dominant sodic, doar Calnaul remarcandu-se cu ponderea de 38.4% a ionului bicarbonic, însă Râmnicul Sărat are în bazinul superior o pondere de 34% a ionilor de clor si 23.7% ionilor de sodiu si potasiu. De altfel acest rau este unul dintre singurele din tara a carei mineralizare scade din amonte spre aval.
Lacurile aceste regiuni apartini urmatoarelor tipuri genetice:
* lacuri cantonate in escavatii naturale formate pe gresia ce acopera formatiunea salifera: in aria Bisoca (La Grunj) si pe platoul Între Râmnice (Lacul Negru, Lacul Limpede, Lacul Cu Ciucuri respectiv Lacul Vintileasca - cel mai mare).
* limane fluviatile situate pe stânga Buzăului (Balta Alba, Amara, Jirlau)
* lacuri de acumulare antropice, in arii cu exces de umiditate ca Lacul Crângul Ursului, Lacul Puiești, Lacul Voietin, Lacul Bălești si Lacul Vâlcelele.
Invelisul bio-pedologic Râmnicu Sărat
Varietatea reliefului si variabilitatea conditiilor hidroclimatice au impus o diferentiere puternica a formatiunilor vegetale si a tipurilor de sol din acesta regiune.
Aria montana este acoperita de o vegetatie forestiera in care predomina fagul (48.4%) alaturi de brad si chiar molid, iar vegetatia parter e formata din Luzula sylvatica, Soldanella montana, Driopteris filix – mas, etc. Suportul acesteia este alcatuit din cambosoluri. Importanta acestei regiuni este foarte mare pentru localitatile din apropiere, din depresiunile submontane, a caror economie este bazata pe industrializarea lemnului si valorificare pajistilor secundare (obtinute prin defrisarea padurilor si folosite pentru cresterea animalelor).
Zona subcarpatica apartine etajelor padurilor de foioase (de quercinee, fag si amestecuri de diferite foioase). Despaduririle care au afectat acest segment al ariei studiate a dus la inlocuirea vegetatiei primare de pe suprafetele cu pante mai putin accentuate atat cu pajisti secundare cat si cu culturi agricole. Terenurile mai accidentate sau mai slab umanizate in fasii dispuse nord – vest sud – est de paduri de fag, amestec fag – gorun si gorun, la contactul cu campia aparand stejar pedunculat si pajisti stepice. Etajul arbustiv este format din: alun, corn, sanger si specii de paducel. In depresiunile unde afloreaza depozite salifere (chelituri) apare si vegetatie halofila (Festuca pseudorina, Cynadon dactylon), iar in lungul vailor apare vegetatia tipica de lunca. Etajul pedologic corespunde vegetatiei pe care o suporta. In aria mai inalta apar cambisoluri (districambosol) iar in est luvosoluri. Pe interfluviile dintre Calnau si Slanic apar chiar cernisoluri(cernoziomuri). Ca soluri intrazonale amintim pe cele halomorfe de pe depozite salifere aluviosoluri in lunci si regosoluri in ariile cu solificare incompleta.
Vegetatia din campie apartine silvostepei in ariile din vest cu altitudini mai mari de 100m, foarte puternic modificata de agricultura. In acest etaj apar izolat palcuri de stejar pedunculat, amestecuri de stejar brumariu si stejar pufos (la nord de Ramnicu Sarat) iar pe interfluviile dintre Ramnicu Sarat si Focsani se evidentiaza si ulmul.
Arbustii sunt reprezentati de paducel, porumbar, maces, soc, sanger etc. iar etajul ierbaceu polygonatum latifolium, geum urbanum, valeriana officinalis. Datorita acestui tip de vegetatie pe campia inalta a Ramnicului s-au format cernoziomuri cambice sau vertice. Pe molisoluri de tip carbonatic se dezvolta ultima zona de vegetatie si anume stepa, intalnita intre altitudinile de 20 - 100m. Stepa desi foarte puternic modificata de catre activitatile economice se mai pastreaza pe versantii improprii agriculturii sau pe pasunile din apropierea satelor si este reprezentata de asociatii secundare sau derivate din cele initiale cu pelinita (Artemisia austrica), firita (Poa bulbosa) si barboasa iar pe ternuri intelenite specii de pir (Agropyrum sp.) sau ceapa ciorii (Gagea pusilla). Elemente intrazonale apar in lungul principalilor colectori reprezentate de plop (Populus sp.), salcie (salix sp.), Agrostis alba, Trifolium repens, unde s-au format soluri higromorfe, iar pe salsodisolurile formate in estul si in nord-estul orasului Ramnicu Sarat cresc balanica, Sueda maritima, Artemisia marina, saracica (Salicornia europae).
Fauna concorda cu formatiunile de vegetatie si cu etajul altitudinal in care traieste, dar intrucat nu prezinta o importanta economica suficienta si nu influenteaza activitatile umane decat in mica masura(daunatorii), consider ca o pot omite nintr-un astfel de studiu.
Fauna concorda cu tipul de vegetatie in care este prezenta si consta in aria montana de cerb, urs, vulpe, cocosi de munte etc., in cea deluroasa inalta de pasari ca pitigoiul de munte sur, mierla, ciocanitoare etc. si mamifere ca soarecele gulerat, veverita, jderul etc.. In zona subcarpatica joasa sunt prezenti parsul de stejar, caprioara, mistret (amintim si popularile cu mistret din bazinul mijlociu al Ramnicului si cu muflon la Livada). In campie domina rozatoarele mici (popandau, harciog, orbete, cartita, dihor, diferite specii de soareci) dar si iepuri, vulpi si multe specii de pasari. Ihtiofauna este slab reprezentata datorita mineralizarii accentuata a apelor de suprafata putand doar sa mentionam unele populari cu peste in apele din aria mai inalta.
Istorie Râmnicu Sărat
Cea mai veche mențiune documentară despre Râmnicu Sărat descoperită până acum, datează din 8 septembrie 1439. Este vorba despre un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruși și moldoveni, în care se precizează că „liovenii plătesc prima vamă la Râmnicu Sărat, doi florini ungurești de căruță încărcată, apoi dau și celelalte vămi”. Ca oraș apare pentru prima dată atestat în 1574. Fiind situat la hotarul dintre Moldova și Țara Românească, a jucat un rol important în politica antiotomană moldovenească, care avea ca scop stabilirea unui front puternic împotriva atacurilor otomane.
Demografie Râmnicu Sărat
La recensământul din 2002, populația municipiului a fost de 38.828 locuitori:
*Români: 36.998 (95,28 %)
*Romi (Țigani): 1.795 (4,62 %)
*Alții: 0,10%
După religie, majoritatea covârșitoare, de 99,32%, s-au declarat ortodocși.
Economie Râmnicu Sărat
Turism Râmnicu Sărat
Personalități Râmnicu Sărat
*Constantin F. Robescu (1839 - 1920), inginer agronom, membru corespondent al Academiei Române.
*Ștefan Minovici (1867 - 1935), chimist, academician.
*Petre Antonescu (1873 - 1965), arhitect, pedagog, restaurator de monumente istorice și academician, creatorul Arcului de Triumf din București.
*Nicolae Ciupercă (1882 - 1950), politician, general.
*Florica Cristoforeanu (1887 - 1960), cântăreață de operă, operetă și lied.
*Traian Săvulescu (1889 - 1963), biolog și botanist român, fondator al Școlii românești de fitopatologie, membru și președinte al Academiei Române.
*Gheorghe Manea (1904 - 1978), inginer român, membru corespondent al Academiei Române.
*Saul Steinberg (1914 – 1999), desenator și grafician american născut în Râmnicu Sărat, faimos pentru lucrările sale publicate în ziarul american "The New Yorker".
*Costin Murgescu (1919 - 1989), economist, academician.
*Teodor Oroveanu (1920 - 2005), inginer, academician.
*Constantin Doldur (n. 1939), jurist român, judecător la Curtea Constituțională a României (1998-2006).
*Ioan Mușat (n. 1928), amiral, comandant al Marinei Militare Române în perioada 1979-1989.
*Valeriu Sterian (1952 - 2000) cântăreț de muzică folk.
*Adrian Oțoiu (n. 1958),prozator, eseist, traducător.
*Maria Bitang (n. 1962), antrenoare de gimnastică a României, consilier de stat pentru promovarea sportului.
