Brotacelul Plimbaret
Home Regiuni Geografice Județe Orașe Statistici Călătorii Contact
  Tipareste pagina curenta

 

Prezentarea orașului Reșița

Județ: Caraș-Severin Site-uri utile:
Primaria Reșița
Regiunea geografică: Banat
Populație: 73 282 loc (locul 30)
Recensământ: 2002
Suprafață: - km2 (locul - )
Densitate: - loc/km2 (locul - )
Altitudine: 208 m. (locul 69)
Atestare documentară: 1673 (locul 179)
Latitudine: 45 grade 18' 00"
Longitudine: 21 grade 53' 25"
Localități: Câlnic, Cuptoare, Doman, Moniom, Secu, Țerova
Primar: Mihai Stepanescu
 
Reșița (magh. Resicabánya, germ. Reschitz, cehă Rešice), este munincipiul reședință de județ al județului Caraș-Severin, Banat, România.

Așezare geografică Reșița


Municipiul Reșița este situat pe malul Bârzavei. În apropiere se află exploatări de huilă, pe Valea Domanului, de minereuri de fier la Lupac și Ocna de Fier, precum și de calcare.

Industria Reșița


Reșița a fost considerat mult timp ca fiind al doilea centru siderurgic al României. Industria siderurgică în fontă, oțel, laminate, a construcțiilor de mașini (electrice și diesel, utilaj petrolier, siderurgic și chimic, material rulant), chimică (chimizarea lemnului, cocs). Are o populație de 83,985 locuitori (la nivelul anului 2004). Este un important centru industrial în prelucrarea oțelului și construcția de mașini. C.S.R. (Combinatul Siderurgic Reșița)-în prezent TMK-Reșița și U.C.M.R. (Uzina Constructoare de Mașini Reșița) sunt uzinele care au susținut orașul și l-au ținut în viață mai bine de 300 de ani. Primele uzine au fost fondate în 1771, în timpul domniei împărătesei Maria Terezia. La 3 iulie 1771 au fost inaugurate primele furnale înalte de pe actuala vatra a furnalelor din cadrul SC TMK Reșița SA. În trecut au fost cunoscute sub denumirea de Uzinele și Domeniile Reșița sau UDR, așa cum se poate citi pe unele locomotive cu aburi fabricate aici, și mai înainte se chemau St.E.G.

Orașul Reșița


Istoric, localitatea este atestata încă in secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka si Rechycha. Cercetările arheologice au descoperit in acest spațiu urme de locuire din perioada neolitica, dacică și romană. Este menționată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către pașalâcul Timișoarei, iar în anii 1690 – 1700, izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocșei împreună cu alte localități din Valea Bârzavei.
Conscripția din 1717 o menționează cu numele Retziza, având 62 gospodarii impuse de către stăpânirea austriacă nou instaurata aici. Ea devine din 3 iulie 1771 locul de întemeiere a celui mai vechi și important centru metalurgic de pe continentul european. Odată cu nașterea uzinelor, se pun bazele Reșiței industriale.
Inițial au exista doua sate apropiate - Reșița Romana (Reschiza Kamerală sau Olah Resitza) si Reșița Montana (Eisenwerk Reschitza, Nemet Reschitza sau Resiczbanya). Uzinele au fost amplasate in Reșița Montana , locuita la început de cărbunari români. Mai târziu, in 1776, au fost colonizate 70 de familii germane originare din Stiria, Carinthia si Austria de Sus, iar intre 1782 – 1787 cu familii germane din regiunea Rinului.
Intre anii 1910 – 1925 , Reșița a avut statutul unei comune rurale, iar din 1925 a fost declarata oraș, consecință a recunoașterii dimensiunii sale de puternic centru al marii industrii siderurgice și constructoare de mașini din România moderna. Din 1968, prin Legea nr. 2 privind organizarea administrativa a teritoriului i s-a oferit rangul de municipiu, reședință a județului Caraș-Severin.

Orașul este considerat de locuitori ca fiind împărțit în două mari părți, "Reșița de sus" sau orașul vechi, respectiv "Govândari" zonă construită după 1965. Orașul vechi este format din mai multe cartiere: "Muncitoresc", "Valea Domanului", "Lunca Pomostului", "Moroasa I și II", "Driglovățul Nou" și "Driglovățul Vechi", "Stavila", Minda", "Bașovăț" și "Lend"; în timp ce în partea nouă a orașului, Govândari (denumirea oficială este Lunca Bârzavei) există patru "Microraioane". La acestea se mai adaugă localitățile componente, considerate și ele cartiere: Câlnic, Țerova, Secu și Cuptoare, iar Moniom este sat aparținător Municipiului Reșița.
Localitățile care aparțin municipiului Reșița sunt menționate în izvoare după cum urmează :
· ȚEROVA - 1433 (Cherova), 1597 (duc Czerova), 1717 (Zerob), 1716-1723 (Zarnova), 1779 (Zerchova);
· DOMAN - 1370 ;
· CÎLNIC - 1597 (Kalnic);
· MONIOM - 1587 (Manihom);
· SECU - CUPTOARE - 1673, 1690 - 1700 (Kuptora), 1851 (Kuptore).

Sub aspect urbanistic Reșița a cunoscut de asemenea, importante realizări: cartiere întregi de locuințe în lunca Pomostului, pe Moroasa și lunca Bârzavei. La Reșița funcționează un teatru, numit "George Augustin Petculescu" în Casa de Cultură a Sindicatelor un cinematograf "Dacia", situat în orașul nou, cinematograful "Cultural" fiind desființat , clădirea a fost trecută din patrimoniul Consiliului Local în patrimoniu privat, ea fiind retrocedată proprietarilor. Fiind monument istoric, imobilul este restaurat în această perioada (2007-2008) și va deveni sediul Teatrului „G. A. Petculescu”. În trecut a existat și un al treilea cinematograf "Casa Muncitorească", clădire in care a funcționat clubul muncitoresc înainte de perioada comunistă, dar după 1989 autoritățile au închiriat o parte a clădiri (holul de acces) unei societăți comerciale care a organizat discotecă, din cauze necunoscute în anul 2002 (14/15 august) clădirea a ars, în prezent ea fiind demolată.

Istoric Reșița


În anul 1872 uzinele "St. E. G." de la Reșița produc pentru căile ferate europene: 16 macarale, 18 rezervoare pentru castelele de apă, 110 plăci pentru întoarcerea locomotivelor, 514 inimi de încrucișare pentru macaze, 793 de tampoane.
In 1872 uzina produce prima locomotiva, denumita Reșița 2 cu ecartament de 948 mm, proiectata de John Haswell - directorul fabricii de locomotive "St. E. G." din Viena, locomotiva destinata transporturilor interne uzinale.

Începând cu anul 1920 la "Uzinele Domeniilor" din Reșița si la "Uzinele Nicolae Malaxa" din București începe proiectarea si construcția următoarelor tipuri de locomotive:
*seria 230 pentru trenuri de călători (1932-1936)
*seria 142 pentru trenuri grele de călători (1937-1940)
*seria 50 pentru trenuri de marfa (1926-1936)
*seria 150 pentru trenuri grele de marfa (1947-1960)
*seria 131 pentru trenuri de calatori pe linii secundare (1939-1942)
*seria 151 prototipuri pentru trenuri grele (1938-1939).

In anul 1926 se produce la Reșița locomotiva cu abur 50.243 "Regele Ferdinand", prima locomotiva construita in România in perioada interbelica. Datorita succesului in construcția de locomotive la Reșița si Malaxa, începând cu anul 1930, in România nu s-a mai importat nici o locomotiva.

Intre anii 1926-1960 in România s-au construit 1207 locomotive cu abur, reprezentând 10 tipuri pentru cale normala si trei tipuri pentru cale îngustă. Din acestea s-au fabricat 797 la "Uzinele Reșița" si 410 la "Uzinele Malaxa" din București. In anul 1960 producția de locomotive cu abur s-a sistat, industria româneasca profilându-se pe producția de locomotive diesel si electrice. Locomotivele cu abur au funcționat in exploatarea C.F.R. pana in anul 1980. in perioada 1980-1998 locomotivele cu abur au fost casate in proporție de 98% .

Demografie Reșița


În anul 1930 Reșița avea o populație de 19.868 de locuitori, dintre care 10.637 germani (53,5%), 5.851 români (29,4%), 2.127 maghiari (10,7%), 381 cehi și slovaci, 300 evrei, 257 țigani ș.a. Din punct de vedere confesional populația orașului era alcătuită din 12.352 romano-catolici (62,1%), 5.439 ortodocși (27,3%), 633 greco-catolici (3,1%), 531 reformați (2,6%), 431 lutherani, 348 mozaici ș.a.

Populația municipiului totalizează 84.026 locuitori, din care 40.517 bărbați si 43.509 femei (conform recensământului din anul 2002). De menționat că în anul 1992 Reșița avea 96.918 locuitori, din care 47.820 bărbați și 49.098 femei, de aici reiese că populația municipiului este în scădere datorită regresului industriei grele ceea ce a condus la mutarea unei părți a locuitorilor în zone rurale, dar și datorită emigrației masive a etnicilor de origine germană.

Politică Reșița


Consiliul Local al municipiului este compus din 21 de consilieri împărțiți astfel:

Obiective turistice Reșița


* Muzeul județean de istorie înființat în 1959, astăzi purtând denumirea de MUZEUL BANATULUI MONTAN
* Muzeul permanent de locomotive cu abur care înfățișează 16 modele de locomotive produse la Reșița în decursul a peste 100 de ani (1872-1959), printre care și prima locomotivă din România datând din 1872 dar care a purtat de la data fabricației și până la data puneri ei pe soclu în muzeu, numărul 2. Este amenajat în aer liber și este singurul muzeu de acest gen din România. Este monument istoric și datează din anul 1972.
* Colectia de carte religioasa si icoane de la Protopopiatul Ortodox a fost transferată, în anul 2007, la Episcopia Ortodoxă Română din Caransebeș
* Parcul Zoo
* Atracții botanice printre acestea se numără unele specii de arbori foarte rari în Europa.
** "Mimosa" (arbore de mătase)
** "Tulipul" (arbore de lalea)
** "Gingko" (arborele pagodelor, arborele memoriei)
** "Chiparos" (chiparosul de baltă)
** "Sakura" (cireș japonez)

Împrejurimi Reșița


* "Secu" - lacul de acumulare cel mai apropiat de Reșița, care alimentează Reșița cu apă potabilă.
* "Văliug" (Franzdorf) - așezare creată după 1780 de oamenii care pregăteau cărbune de lemn pentru uzinele din Reșița. În 1908 - 1909 a fost construit aici un lac de acumulare (Lacul Vechi) de circa 12 ha, pentru necesitățile uzinelor siderurgice; după înființarea unor noi furnale și oțelării s-a realizat un al doilea lac (56 ha), lung de peste 3 km și având un debit de 10 milioane mc apă.
* "Crivaia" - de la Văliug încă 5 km, la extremitatea sudică a acestuia, într-o frumoasă poiană străbătută de apa Bârzavei.
* "Semenic" - 10 km de la Văliug, stațiune turistică cu pârtii de schi pentru începători.
* "Gărâna" (Wolfsberg) - sat cu folclor interesant, deși in momentul de față populația de origine germană a emigrat aproape în totalitate, satul s-a transformat într-o zonă turistică și începând cu 1993, anual, aici are loc la mijlocul luni iulie Festivalul de Jazz Gărâna.
* "Trei Ape" - Stațiune turistică cu lac de acumulare situat la sud le satul Brebu Nou. De la baza acestui lac îzvorăște râul Timiș. Adună apele pâraielor Brebu, Grădiște și Semenic, iar apa de deversare din lac împreună cu izvorul de la baza acestuia formează râul ce a fost amintit mai devreme.
* "Peștera Comarnic"
* "Cheile Carșului"
* "Bocșa" - localitate importantă la numai 18 km de Reșița.
* "Peștera Popovăț"
* "Ocna de fier" - aici poate fi vizitată "Colecția de minerale și flori de mină" aparținând lui Constantin Gruescu.
* "Dognecea" - așezare cu trecut bogat; mine de aur și argint exploatate de romani. În nordul localității există două lacuri de acumulare - Lacul Mic, numit și "Lacul nuferilor", declarat rezervație botanică, și Lacul Mare, numit și La Zid, din cauza barajului construit pe pârâul Dognecea.
* "Ramna"
* "Biniș" - vechi și vestit centru bănățean de ceramică nesmălțuită unde se mai practică încă olăritul.
* "Berzovia" - localitate menționată în singurul fragment rămas din cronica războiului purtat de Traian împotriva dacilor.
* "Ezeriș" - important punct fosilifer, cu exemplare de faună terțiară (gasteropode, lamelibranchiate)
* "Brebu" (Weidental)
* "Lindenfeld" - sat de pemi izolat in care mai locuiesc doar 2 oameni

Personalități Reșița


*Valeriu Traian Frențiu (1875 - 1952), preot, doctor în Teologie, episcop român unit cu Roma.
*Lucia Gruescu (n. 1952), artist fotograf, profesor de muzică.
* Octavian Doclin (n. 1950), poet.
*Cristian Chivu (n. 1980), jucător de fotbal.
 
 
Stema orașului Reșița
Stema orasului Reșița
 
Amplasarea orașului Reșița în cadrul României
Amplasarea orasului Reșița in cadrul Romaniei
 
Poziția orașului Reșița în cadrul județului Caraș-Severin
Pozitia orasului Reșița in cadrul judetului Caraș-Severin
 
Harta rutieră a orașului Reșița


Hoteluri din Reșița

Vedere din satelit a orașului Reșița


Cazare in Reșița

Contribuie la dezvoltarea paginii localitatii Reșița