Brotacelul Plimbaret
Home Regiuni Geografice Județe Orașe Statistici Călătorii Contact
  Tipareste pagina curenta

 

Prezentarea orașului Câmpulung

Județ: Argeș Site-uri utile:
Primaria Câmpulung
Regiunea geografică: Muntenia
Populație: 31 767 loc (locul 63)
Recensământ: 2002
Suprafață: - km2 (locul - )
Densitate: - loc/km2 (locul - )
Altitudine: - m. (locul - )
Atestare documentară: secolul al XIII-lea (locul 31)
Latitudine: 45 grade 16'
Longitudine: 25 grade 03'
Localități: Valea Rumâneștilor
Primar: Andrei Călin
 
Câmpulung este un municipiu din Județul Argeș, din regiunea Muntenia, România. Este situat în depresiunea omonimă, la o altitudine de 580-600 m și la o distanță de 62 km de Pitești (pe direcția N-NE, pe șosea), 47 km de Curtea de Argeș (la E), 84 km de Brașov (la S-SV) și 66 km de Târgoviște (la V). Este străbătut de Râul Târgului. Are o suprafață de 11,7 km2 și populație de 38.209 locuitori (potrivit recensământului din 2002). Cunoscut drept prima reședință domnească din Țara Românească, aici apare primul document românesc, Scrisoarea lui Neacșu.
Este considerat orașul cu cea mai autentică arhitectură românească.

Demografie Câmpulung


Administrație Câmpulung


Municipiul este format din 8 cartiere:
* Centru
* Tabaci
* Flămânda
* Rotunda
* Vișoi
* Schei
* Grui
* Mărcuș
* Valea Româneștilor

Istoric Câmpulung


Prima mențiune documentară datează din 1300 (alte surse menționează anul 1292), Câmpulungul fiind cel mai vechi oraș din Țara Românească. Până în secolul XVII a trăit aici o însemnată comunitate săsească. Prezența umană în această zonă este însă mult mai veche. Cele mai vechi urme de cultură materială, descoperite atât pe raza orașului, cât și în împrejurimile sale, datează din perioada bronzului târziu (1700-1600 i.d.Hr.). Astfel, la Pescăreasa, în sudul orașului a fost descoperită o necropolă, dovadă a existenței unei așezări omenești.
|Urme de locuire geto-dacică, din sec. II-I i.d.Hr., sunt bine conturate în zona actualului oraș, în cartierul Olari-Sfântu Gheorghe; la fel și cele de la Apa Sărată și Bughea de Sus, care aparțin culturii dacice târzii.

Istoria Veche Câmpulung


Cele mai vechi urme de cultură materială, descoperite atât pe raza orașului, cât și în împrejurimile sale, datează din perioada bronzului târziu (1700-1600 i.d.Hr.). Astfel, la Pescăreasa, în sudul orașului a fost descoperită o necropolă, dovadă a existenței unei așezări omenești.
Urme de locuire geto-dacică, din sec. II-I i.d.Hr., sunt bine conturate în zona actualului oraș, în cartierul Olari-Sfântu Gheorghe; la fel și cele de la Apa Sărată si Bughea de Sus, care aparțin culturii dacice târzii.
La Cetățeni-Muscel, așezare dacică locuită fără întrerupere din jurul anului 300 î.d.Hr., au fost descoperite urme materiale ce atestă existența aici a unui important centru economic, unde aveau loc schimburi intense de mărfuri. Aceasta este una dintre cele mai vechi așezări dacice din țară.
Anul 106, anul cuceririi Daciei de către romani, deschide o perioadă distinctă în istoria noastră și implicit a acestei zone. Fiind o provincie de graniță a Imperiului Roman, Dacia avea un important rol de apărare împotriva atacurilor barbare, aceasta presupunând construirea unor linii de fortificație punctate de existența unor castre de pamânt sau piatră.
Limeșul reprezintă o noțiune al cărei conținut a evoluat pe parcursul secolelor începând de la cel de limita despărțitoare a unui teren și pâna la cel de frontieră fortificată în fața unui teritoriu încă necucerit, în scopul instituirii unui obstacol.
Pe acest hotar, elementele militare special deplasate, fortificațiile și trupele de graniță, aveau misiunea de a supraveghea, apăra, respinge mișcările și eventualele incursiuni ale inamicului.
Unul dintre limeșurile din Dacia este limeșul transalutanus, care se întinde pe o lungime de 235 km, construit la o distanța variabilă de 10-15 km E de Olt. Valul limeșului nu este continuu. De la râul Argeș este înlocuit de cursul Râului Doamnei și al Râului Târgului.
După anul 245 d.Hr., în urma puternicelor atacuri carpice, limeșul transalutanus a fost abandonat și granița a revenit pe Olt (limeșul Alutanus). Dintre cele 13 castre cunoscute ale limeșului transalutanus, cel de la Jidava (astăzi Apa Sărata, localitate inglobată în orașul Câmpulung) este singurul construit în piatra și caramidă și, în acelasi timp, cel mai mare. Castrul avea forma dreptunghiulară, era înconjurat cu un zid de incinta prevăzut cu turnuri dreptunghiulare pe laturi și semicirculare la colțuri si avea rolul de a controla drumul prin pasul Bran.

Istoria Medievală Câmpulung


Ca toate celelalte orașe, Câmpulungul a trecut în evoluția sa prin fazele de sat, târg, pentru ca la începutul sec. XIV sã devinã oraș. Aceastã evoluție a fost determinatã de sporirea numãrului de locuitori, de creșterea continuã și intensã a producției meșteșugãrești și a schimbului de mãrfuri.
În primele decenii ale sec. XIII, în Câmpulung încep sã pãtrundã și sã se stabileascã meseriași și negustori sași. Comunitatea sãseascã care se formeazã aici era condusã de un greav (comeș), ultimul dintre ei fiind Laurencius de Longo Campo, piatra lui funerarã se aflã astãzi în biserica Bãrãției și constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Țara Româneascã și în același timp prima mențiune scrisã a orașului. Inscripția este datatã în anul 1300 și are urmãtorul text: "Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memerie, anno Domini MCCC." ("Aici este înmormântat comitele Laurențiu din Câmpulung, spre pioasã amintire, în anul Domnului 1300.").
Pânza orașului Câmpulung, cel mai însemnat și mai peremtoriu izvor privitor la obștea Câmpulungului, care conține 38 de hrisoave dintre anii 1559-1747, menționeaza cã cel mai vechi document în care erau trecute privilegiile orașului îl dãduse lui Matei Basarab: "prea luminatul, blagocestivul și de Hristos iubitorul, rãposatul Io Radu Negru Voivod la leat 6800 (1292). "
Din anul 1330, dupã victoria de la Posada împotriva regelui Ungariei Carol Robert, la Câmpulung își stabilește reședința de scaun Basarab I (cca. 1310-1352), primul domnitor al statului independent Țara Româneascã.
Astfel Câmpulungul devine, pentru aproape 4 decenii, centrul politic și administrativ al statului.
Abia în 1369, domnitorul Vladislav I Vlaicu ( 1364-1377 ), urmașul la tron al lui Nicolae Alexandru ( 1352-1364 ), fiul marelui Basarab, mutã capitala țãrii la Curtea de Argeș.
Așezat pe unul dintre cele mai importante drumuri de legatura din Evul Mediu între Țara Româneascã și Transilvania, orașul devine punct vamal, pomenit pentru prima datã din acest punct de vedere în anul 1368, într-un hrisov emis de Vladislav I, prin care se stabilește obligația negustorilor brașoveni ce trec cu carele de mãrfuri prin Pasul Bran sã plãteascã la Câmpulung, ca taxã vamalã, o "treizecime".
Dupã mutarea centrului politico-administrativ la Curtea de Argeș, Câmpulungul continuă sã aibã calitatea de reședințã domneascã temporarã. Este perioada domniilor "itinerante", când domnitorul se deplasa în diferite localitãți din țarã, în care îãi stabilea reședințe temporare.
Atât Basarab I, cât și fiul și urmașul sãu la tron, Nicolae Alexandru, au fost înmormântați la Câmpulung. Piatra tombalã a acestuia din urmã se pãstreazã și astãzi în biserica din Complexul voivodal Negru Vodã: "În luna noiembrie 16 zile a rãposat marele și singur stãpânitor Domn Io Nicolae Alexandru Voivod, Fiul marelui Basarab, în anul 6873 ( 1364 ), indictionul 3, veșnica lui pomenire."
Acest text este cel mai vechi document epigrafic medieval, scris în limba slavonã, cunoscut pâna acum în Țara Româneascã.
Existența unui mare numãr de meșteșugari ( olari, subari, blãnari, cojocari, tãbãcari, pietrari, lemnari, morari, mãcelari ) organizați în bresle și grupați în cartiere distincte, și situarea orașului pe drumul de legãturã cu Transilvania, au fãcut ca acesta sã joace un rol important în comerțul intern și extern al Țãrii Românești. Astfel, Sebastian Munster, în lucrarea "Cosmografia ", tipãritã în 1544, menționeazã: "Între Târgoviște și Brașov este târgul Câmpulung, locuit de creștini, și acolo este locul de desfacere a mãrfurilor pe care le transportã de la Târgoviște în Transilvania."
Tot în domeniul comerțului menționãm faptul cã încã din sec. XV exista bâlciul de Sfântul Ilie, renumit și astãzi în regiune. Amploarea și pitorescul bâlciului i-au atras atenția florentinului Antonio Maria del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, care consemneazã: "La distanța de o zi de drumul de Târgoviște, cãtre granițele Transilvaniei, se gãsește Câmpulungul, oraș renumit pentru bâlciul anual ce are loc pe la mijlocul lui iulie și la care iau parte negustori din toate pãrțile." (anexa 2.3.2.)
Câmpulungul a fost singurul oraș din țarã care s-a bucurat de privilegii în domeniul economic, administrativ, politic și juridic.
În 1521, Neacșu Lupu emite din cancelaria orașului, o scrisoare redactatã în limba românã cãtre Hans Brukner, județul Brașovului, informându-l asupra mișcãrilor oștirilor otomane din zona Dunãrii. Este prima scriere cunoscutã în limba românã din Țara Româneascã. (anexa 2.3.3.)
Tot Matei Basarab, în 1643, înființeazã la Câmpulung prima fabrica de hârtie din țarã.
Forma cea mai eficientã de rãspândire a culturii au constituit-o școlile. La Câmpulung a funcționat una dintre cele mai vechi școli din Țara Româneascã, înființatã în 1552 de doamna Chiajna, soția domnitorului Mircea Ciobanu. (anexa 2.3.4..)Tot aici, Antonie Vodã ( 1669-1672 ) a înființat prima școala obșteascã cu învațãtura în limba românã din Țara Româneascã: "fãcui domnia mea casã de învãțãturã, adecã școala, în orașul domniei mele Câmpulung." În acest mediu cultural și-au desfãșurat activitatea mai multi copiști, dintre care amintim: Vasile eromonahul, Nicola gramaticul, Panu gramaticul, Constantin logofatul, Ianache preotul.

Istoria Modernă Câmpulung


Marile evenimente ale istoriei moderne s-au facut simțite și la Câmpulung, astfel ca, izbucnirea revoluției de la 1821, condusã de Tudor Vladimirescu, și mãsurile luate de cãtre acesta în favoarea maselor populare s-au bucurat și de adeziunea câmpulungenilor.
Arestat de cãtre eteriști la Golești, Tudor Vladimirescu este dus la Târgoviște prin Câmpulung, unde în noaptea de 22-23 mai 1821 este gãzduit în casa boierului Constantin Chiliașu, bunicul istoricului Constantin D. Aricescu. În acest timp, orașul este ocupat de cei doi frați ai lui Alexandru Ipsilanti, Nicolae și Iorgu, cu un detașament de ostași.
Și ideile revoluției de la 1848 au pãtruns în rândul câmpulungenilor. Aici au activat în perioada de pregãtire a revoluției de la 1848, câteva figuri remarcabile ale culturii noastre: I.D. Negulici, C.D. Aricescu, Apostol Aricescu. La turnul-clopotnițã al manastirii Negru-Vodã se afla o placã cu textul juramântului revoluționarilor câmpulungeni de la 1848.
La Câmpulung și în împrejurimi, ostașii români au dus, în 1916, în primul rãzboi mondial, lupte grele împotriva trupelor germane. Mausoleul de la Mateiaș a rãmas sã aminteascã vitejia ostașilor cãzuți în luptele din zona Rucãr, Dragoslavele, Valea Mare-Pravãț, Câmpulung, în toamna anului 1916. Monumentul comemorativ a fost ridicat pe muntele Mateiaș, în 1935, dupã proiectul arhitectului D. Ionescu-Berechet.
Nici celelalte evenimente majore din istoria României nu au lipsit din evoluția orașului Câmpulung și a împrejurimilor sale. Urmãrind istoria acestui oraș constatãm cã nu existã aproape nici un moment important din istoria neamului nostru, angajare social-politicã, acte culturale de anvergurã naționalã, mișcãri de idei, la care câmpulungenii sã nu-și fi adus partea lor de contribuție.

Monumente Câmpulung


Muzeul orășenesc

A cunoaște un oraș sau o anume zonă dincolo de stabilirea unui contact intim cu muzeele acestora, nuclee de concentrare, conservare și popularizare a unr valori representative, este de neconceput.
Muzeul, indiferent de natura și structura lui, focalizează un anume univers și asigură veritabile călătorii în timp și în spațiu, sugerează conexiuni și analogii, asigură accesul spre esențial și, ca urmare, întâlnirea călătorului cu o realitate muzeistică devine o experiență plină de relevanță și, de ce nu, tulburătoare.
Adevărul mi se pare integral valabil și în ceea ce privește cunoașterea Câmpulungului. Nu se poate realize o imagine cuprinzătoare a străvechii capitale a Țării Românești fără vizitarea celor două secții ale muzeului orășenesc ― secția de etnografie și artă populară și secția de istorie și arte plastice.
Alături de frumusețea sobră a portului muscelean și a interioarelor caselor țărănești, el, vizitatorul, află aici pagini impresionante din istoria acestor meleaguri, găsește relicve prețioase, grăind despre oameni de seamă născuți în Câmpulung, admiră opere de artă, valoroase, multe din ele imagini ale peisajelor muscelene, cu o dublă valoare, artistică și documentară, sau realizări ale unor artiști originari din Câmpulung.
Muzeul de etnografie și artă populară, aflată în strada Republicii, la numărul 7, este găzduit de una dintre cele mai vechi case din oraș, construită în 1735, monument de arhitectură veche românească.
Aspectul este de casă tipic musceleană, cu două caturi, cu fișor de lemn, ușor sculptați, ce se termină în arcade ondulate de zidărie, prelungit cu sală în consolă, cu stâlpi și pălimar din baluștri strunjiți de lemn, cu profilatură simplă din tencuială la ferestre, cu gârlici, în goluri arcuite sub foișor, și învelitoare de șiță.
Unelte lucrate meșteșugit în lemn sau fier, folosite de țăranii musceleni în decursul vremi, indică principalele lor îndeletniciri: păstoritul, culesul, vânătoarea, pescuitul, agricultura, cultura, prelucrarea lemnului și a pietrii de Albești, olăria, fierăria etc.
O bucătărie țărănească, smulsă parcă din pânzele lui Grigorescu și Luchian; casa mică sau camera de lucru, semănată cu obiecte de tors și țesut, și, alături, casa mare sau casa de oaspeți, amândouă având pereții îmbrăcați cu scoare în vărgi, chilimuri și zavestre în romburi, meșterit colorate, cu ștergare la ferestre, paturi largi acoperite cu poclade mițoase, refac un întreg tablou de viață.
La etaj, obiecte de ceramică musceleană, lucrate la Costești, Băilești și Poienița, amintesc de arta olarilor câmpulungeni de altădată.
Un splendid mobilier în lemn pirogravat, în culori, sculptat în preajma anilor 1920, arată o altă latură a meșterilor localnici, dealtminteri iscusiți tâmplari și cioplitori în lemn.
În continuare, o încântătoare paradă a portului muscelean, cu frumusețea și gingășia maramelor în fir de borangic, coloritul și cusăturile variate ale iilor, presărate pe mâneci și altițe cu fuști, suveicuțe, mușcate în rânduri sau șătrănguțe, ca și fotele strălucitoare cu înflorituri măiestru cusute cu fir le-au impus de mult în toate colțurile lumii.
Alături se înșiră sobrele și impunătoarele costume bărbătești: pălărie mică mocăneasca cu boruri mici și calota semisferică, sau pălăria bătrânească cu boruri mai mari și calota mai turtită, căciuli retezate, ciobănești, sau cu moț; cămașa cu clini, ori cu fustandelă; cioareci strâmți de dimie; zeghea sau sarica și cojocul ciobănesc pentru vreme rea, chimirul, de piele, simplu ori împodobit cu cusături, opinca dacică etc.
Toate, la un loc, constituie o grăitoare dovadă în sprijinul afirmațiilor celor care consideră portul popular din Muscelprintre cele mai vestite în galeria atât de bogată a producțiilor geniului artistic al poporului.
Muzeul de istorie și artă plastică este de curând instalat în fosta clădire a Consiliului Popular al orașului, construcție cu linii arhitecturale caracteristice perioadei anilor 1930-1940, având un frumos hol central, cu cupolă de sticlă, scară și balustrade artistic sculptate.
Cu o amnajare conform principiilor moderne de aranjare muzeistică, vizitarea secției de istorie prilejuiește pătrunderea într-un adevărat tunel al timpului, în care prezența anumitor obiecte și documente evocă imagini ale timpurilor străvechi, de la epoca comunei primitive până în contemporaneitate.
Obiecte de piatră ― ciocane, topoare ― unelte de os, găsite în săpăturile arheologice făcute în Câmpulung, ne poartă cu milenii în urmă, în epoca de anilor 6000-1800 î.e.n.
Vestigiile stăpânirii romane în Dacia sunt înfățișate prin obiecte găsite la castrul Jidava, de lângă Schtul Golești: unelte, vase cu mozaic, arme, monede romane, ceramică romană cu elemente dacice, provenind din secolul al IV-lea e.n.
Intrând în perioada feudală, participarea Câmpulungului la istoria țării este dovedită prin alte numeroase exponate. Nu lipsește nici scrisoarea în limba română a lui Neacșu Lupu, judele Câmpulungului, către Hans Benker din Brașov (facsimil).
Colecția de artă plastică a muzeului câmpulungean este valoroasă atât prin varietatea artiștilor reprezentați, cât și prin numeroasele imagini inspirate de oamenii și priveliștile muscelene.
Datorită acestor calități, patrimoniul cultural al câmpulungului în istorie, etnografie și arte plastice, este mai bogat și mai reprezentativ.

Monumentul lui Negru Vodă

În fața bibliotecii orășenești, într-un mic scuar, apare maiestuos bustul legendarului Negru Vodă, operă a sculptorului Dimitrie D. Mirea, ridicat în 1910, ca omagiu al câmpulungenilor strămoșului lor, așa cum glăsuiesc inscripțiile de pe plăcile care acoperă soclul: „ Înălțatu-s-au chipul lui Radu Negru Basarab, descălecătorul Țării Românești; Câmpulungul, primul scaun domnesc salută chipul de bronz al urzitorului Țării Românești; Memoriei Luceafărului Basarabesc, admiratorii gloriei străbune îi închină acest monument”.
Având coroana pe cap, cu barba ninsă de vreme, acela care, cu nume de legendă, simbolizează pe întemeietorul primului stat independent, rămâne să străjuiască peste veacuri dezvoltarea bătrânei capitale a Țării Românești, chemată azi la o nouă viață, la noi realizări, demne de tradiția străbună.

Bulevardul “Pardon”

Bătrânul bulevard al Câmpulungului s-a amenajat pe fosta albie a unui iaz care a fost deviat în Râul Târgului în jurul anilor 1880. S-a numit multă vreme Bulevardul "Pardon" pentru că era așa mare aglomerație, că desele ciocniri între trecători duceau inevitabil la scuzele exprimate la tot pasul prin expresia "Pardon!".

Biserica Flămânda
 
 
Stema orașului Câmpulung
Stema orasului Câmpulung
 
Harta rutieră a orașului Câmpulung


Hoteluri din Câmpulung

Vedere din satelit a orașului Câmpulung


Cazare in Câmpulung

Contribuie la dezvoltarea paginii localitatii Câmpulung