Șomcuta Mare (colocvial "Somkút", în trad. "Fântâna lui Șom") este o localitate în județul Maramureș.

Istoric Șomcuta Mare

Atestat documentar în anul 1358, orașul Șomcuta Mare are în componență următoarele localități: Buciumi, Vălenii Șomcuței, Hovrila, Ciolt, de rang III și localitățile aparținătoare: Finteus, Buteasa și Codru de rang V. Împrejurimile și data când a apărut această localitate nu pot fi precizate cu exactitate din lipsă de documente.

Șomcuta Mare este încă de la primele atestări documentare, cu o populație preponderent românească. Lucrul acesta este dovedit de toate știrile ce s-au păstrat în acest sens despre "Domeniul Chioar" din care făcea parte.

Din punct de vedere juridic aparținea de stăpânirea "Cetății de piatră" care este menționat pentru prima dată în 1319.
În sec. al XIV-lea localitatea împreună cu domeniul Chioar, intră în posesia voievozilor români din Maramureș. La 1566 "Domeniul Chioar" este împărțit în 12 voievodate, din care cele ale voievodului Dan Butean, având în frunte satul Șomcuta Mare avea 14 sate.
În 1599 Șomcuta Mare odată cu Chioarul ajunge sub stăpânirea lui Mihai Viteazul.

În anul 1713 "Cetatea de piatră" este distrusă, iar în anul 1738 Chioarul se transformă în "Ținut".
Cu aceste evenimente Șomcuta Mare capătă un rol tot mai însemnat în Chioar, în scurt timp devenind cea mai importantă localitate a districtului. La sfârșitul sec. XIX-lea capătă un caracter regulat târgurile săptămânale. În localitate au funcționat 3 unități bancare: Casa de Economii a Districtului Chioar, Casa de Economii Chioreana și Banca de Comerț. Dezvoltarea economică este dovedită și de faptul că la începutul secolului al XIX-lea avea gară, poștă și telegraf. Mai există un spital comunal, o bibliotecă comunală și de plasă, un centru de pompieri.

În perioada interbelică funcționau prese de ulei, mori, precum și 3 manufacturi din industria pielăriei și confecțiilor. Șomcuta Mare a fost și un centru cultural important al Țări Chioarului. Cu sprijinul lui Gheorghe Șincai s-a înființat în 1784 o școală românească. Între anii 1835-1838 tot aici funcționează o școală primară superioară, pentru ca mai târziu în 1867-1889 să funcționeze o școală de fete.
Tot în perioada interbelică funcționa o școală de repetiții agronomice ce depindea de resortul agriculturii. În 1922 se înființează un gimnaziu care a funcționat până în 1929. În perioada 1930-1931 se editează ziarul "Chioar".

După al doilea război mondial, localitatea cunoaște importante transformări și progrese, atingând un înalt nivel de urbanizare, ceea ce face să fie situată pe primul loc între localitățile rurale ale județului nostru.

Geografie Șomcuta Mare

Orașul Șomcuta Mare are o suprafață de 12.040 ha din care:

Teren agricol: 7.949 ha

- teren arabil 2.799 ha

- pășuni 1.855 ha

- fânețe 2.585 ha

- vii 5 ha

- livezi 705 ha

Teren neagricol: 4.091 ha

- păduri 3.177 ha

- apă, bălți 107 ha

- drumuri 201 ha

- clădiri 517 ha

- teren neproductiv 89 ha

Demografie Șomcuta Mare

Populația stabilă a orașului după ultimul recensământ din 2002 se ridică la 7.715 persoane dintre care 6.813 români, 170 maghiari, 723 rromi, 2 germani, 1 ucrainean, 2 evrei și 3 italieni. Față de recensământul din 1992 se constată o scădere a populației întrucât atunci populația stabilă era de 8.079 locuitori.

Obiective turistice Șomcuta Mare

* Rezervația naturală “Peștera Vălenii Șomcutei” (5 ha).

• Baia Mare
• Baia Sprie
• Borșa
• Cavnic
• Dragomirești
• Șomcuta Mare
• Săliștea de Sus
• Seini
• Sighetu Marmației
• Târgu Lăpuș
• Tăuții-Măgherăuș
• Ulmeni
• Vișeu de Sus