Răcari este un oraş în judeţul Dâmboviţa, Muntenia, România, oraş cunoscut până în 1911 sub numele de Podul Bărbierului. A fost declarat oraş prin Legea nr. 543 din 25 noiembrie 2004.

Aşezare geografică Răcari

Oraşul Răcari se află situat în partea de S-E a judeţului Dâmboviţa. Oraşul este aşezat în Câmpia Titu la o altitudine de 140 m faţă de nivelul marii,fiind brăzdată de cursurile râurilor Colentina şi Ilfov.
Se învecineza cu:
*Nord:com.Bilciureşti şi com.Cojasca
*Sud:com.Tărtăşeşti, com.Ciocăneşti, com.Slobozia Moară şi com.Lunguleţu
*Est:com.Butimanu
*Vest:com.Conţeşti şi com.Cornăţelu

Istoric Răcari

Ca unitate administrativ-teritorială, oraşul Răcari a fost atestat prin anul 1725, printr-o cruce ridicată de starostele bărbierilor din Bucureşti, fiind cunoscută sub primul nume de comuna Podul Bărbierului, datorită podului peste pârâul Ilfovăţ, ridicat de acelaşi bărbier pe drumul ce lega Bucureştiul de Câmpulung. Crucea a fost ulterior mutată în curtea moşierului Gh. Meitanii la inceputul secolului al XX-lea. Pe cruce se arată că a fost ridicată de Ştefan Vătaful de bărbieri şi de alţi meşteri de refetul său. De atunci, punctul a început să se numească Podul Bărbierului şi drumul între Târgovişte şi Bucureşti a început să fie scurtat pe aici.

Din punct de vedere istoric, trecutul oraşului Răcari a preocupat mulţi oameni vrednici de laudă, care au lăsat în urmă studii şi documente preţioase. Cea mai importantă lucrare în acest sens este o monografie a satului Răcari, editată în 1939 în Târgovişte la Tipografia şi Legătoria de cărţi „Viitorul”, sub semnătura magistratului Nicolae M. Popescu-Răcăreanu, sub titlul "„Moşnenii Răcăreni-Ot Boanga”". În această monografie se vorbeşte despre un ins care şi-a aşezat aici locuinţa şi că acesta s-a numit Ghimpatul. Aşezarea a fost la început pe malul drept al pârâului Colentina, aşa cum reiese din actul de împărţeală din data de 6 februarie 1756.

La dezvoltarea satului contribuie şi faptul că satul Răcari se află la jumătatea drumului dintre Bucureşti şi Târgovişte, situaţie ce a impus dezvoltarea comerţului în jurul locurilor de han în cele din urmă ajungând a fi un apreciat centru comercial.

În 1865, satul a luat denumirea oficială de Podul Bărbierului, denumire ce durează până în 1911, când localitatea ia denumirea de "Răcari", denumire ce se păstrează şi astăzi.

În Ghergani este înmormântat, împreună cu familia sa, Ion D. Ghica, fost Bei de Samos, şi un mare scriitor, care a construit în anul 1872 o staţie de cale ferată, apoi Şcoala generală, cladirea Judecătoriei Plasa Ghergani şi multe alte obiective social-culturale.

Economie Răcari

Oraşul Răcari este o localitate a cărei economie nu are o ramură preponderentă şi există un echilibru între producţia agricolă şi cea industrială.Principalele ramuri industriale sunt:metalurgie,prelucrare a lemnului,confecţii şi textile.
Deasemena funcţionează un număr de aproximativ 150 de agenţi economici în diferite domenii de activitate.

Demografie Răcari

La Recensământul din 2002 populaţia oraşului era de 6.892 de locuitori din care:

*Români:6.741 (98%)
*Rromi:147 (1,9%)
*Germani:3 (0,1%)

Din punct de vedere confesional 98,5% sunt ortodocşi (6.801 persoane), 1% sunt penticostali (70 persoane) iar 0,5% alte religii (12 persoane).

Personalităţi Răcari

*Ion Ghica (1816-1897)-om politic, prim-ministru al României,diplomat.