Pucioasa este un oraş din judeţul Dâmboviţa, Muntenia, România. În trecut, localitatea purta numele "Podurile", însă o dată cu dezvoltarea băilor şi-a însuşit numele "Pucioasa". Izvoarele minerale de pucioasă şi iod se află în Pucioasa-Sat.

Are o populaţie de peste 15.618 locuitori (2002), iar economia oraşului se bazează pe turism.

Pucioasa este aşezată pe cursul mijlociul al văii Ialomiţei, la 20 de km de Târgovişte, în zona dealurilor subcarpatice, a căror înălţime depăşesc cu puţin 600 metri şi sunt situate la 100 metri deasupra nivelului mării. Oraşul este situat în zona colinar centrală a judeţului Dâmboviţa, la 81 de km faţă de limita sudică şi la 42 de km faţă de limita nordică.

Se află la o distanţă aproximativ egală faţă de Bucureşti şi de Braşov, la 100 de km de fiecare. Se întinde pe o distanţă de 8,750 km de-a lungul Văii Ialomiţei între Miculeşti şi Zărăfoaia şi pe o lăţime de 7,375 km între Pucioasa-Sat şi Maluri, având o suprafaţă totală de 4239 hectare, dintre care teren intravilan 714,4 hectare şi 3545 hectare extravilan

Se învecinează la nord cu comuna Moţăieni, oraşul Fieni (satul Berevoeşti) şi comuna Bezdead (satul Măgura), la sud cu comuna Brăneşti, satul Lăculeţe, la est cu comunele Vârfuri, Valea Lungă şi Glodeni, iar la vest cu comuna Vulcana Băi.

:"Dincolo de Fieni (...) Ialomiţa se lăfăie într-un vad din ce în ce mai larg, alergând de la un mal la altul, până ce un pod de fier o strânge de pe drumuri, înghesuind-o lângă maluri. Apoi intră într-un orăşel, Pucioasa, care debutează cochet cu un bulevard ce se pierde undeva către centru, asfaltat şi plantat cu tei şi castani"

"Beneficiind de o aşezare frumoasă, într-o vale deschisă pe râul Ialomiţei, de o parte şi de alta dealuri uşor tărăgănate, în fund priveliştea munţilor acoperiţi de codri, dincolo de râu, de sub o ruptură de mal, ţâşnesc binefăcătoarele izvoare de pucioasă şi fier."

"Umblu pe malul Ialomiţei la Pucioasa şi mă bucur pe cât e cu putinţă în aceste înalte mâhnite zile, de naşterea primăverii... E un colţ poetic în preajma Ialomiţei. Aici cântă întâi ciocârlia soarelui primăverii şi strigă cucul chemând cu întristare din văi pe fratele său cu acel nume (...). Zilele calde cu ploi repezi trebuiau să aducă o înfrunzire grabnică şi după zece zile pădurea aproape s-a încheiat. Apa şirlei e încă tulbure. Se topesc omăturile în munte. Se văd de aici piscurile încă albe de ninsorile sfârşitului de iarnă..."

Demografie Pucioasa

Geografie Pucioasa

Relieful Pucioasa

Râul Ialomiţa a format de-a lungul timpului trei terase, dispuse pe direcţia nord-sud denumite în popor „poduri”. Terasa care a devenit cea mai populată vatră a aşezărilor umane este cea centrală. Terasa de jos a rămas o bază agrement, de exploatare a pietrei, a apei şi a cultivării pământului denumită şi Lunca Ialomiţei. Terasa situată la cea mai mare înălţime faţă de cursul apei este populată, în trecut fiind o zonă cu arbori, pomi fructiferi şi fâneaţă.

Pe terasa centrală, cunoscută cu toponimul Podurile de Sus şi de Jos, sunt amplasate zonele locuite,fabricile, atelierele, magazinele, şcolile, bisericile, instituţiile publice. Lungimea terasei centrale este de 4 km, iar lăţimea între 300 şi 700 de metri şi ţine de la locul unde Ialomiţa este traversată de calea ferată, până la confluenţa râului Bezdedel cu Ialomiţa.

Dealurile subcarpatice ale zonei sunt Stârmina, Beja cu vârful Zăpodie, Brezeanca, Muşa, Pătrana, Băloiu, Curpeniş (620 metri), Cornetu pe partea stângă a Ialomiţei şi a Bezdedelului, iar Spătărelu-Mitropolie şi Măldăreanca pe partea dreaptă, au înălţimi variind între 500 şi 700 de metri.

În primăvara anului 1940 s-au produs alunecări masive de teren, ca urmare a exploatării gipsului pe versantul dealului Spătărelu. Alunecările de ternen s-au intensificat în anii ploioşi 1970 şi 1975, din cauza extinderii carierei de gips în valea izvoarelor cu pucioasă, ca urmare a cererilor tot mai mari de gips din partea fabricii de la Fieni. Alunecările au afectat vegetaţia de arbori, au provocat degradări ale reliefului şi peisajului oraşului. În 1975 a fost construit un baraj cu scopul de a ocroti zona agricolă prin mărginirea şi dirijarea organizată a apelor Ialomiţei.

Oraşe apropiate Pucioasa

Istoric Pucioasa

Localitatea s-a format în jurul anului 1760 prin contopirea aşezărilor Şerbăneşti (atestată documentar la 26 septembrie 1538) cu Podurile de Jos şi Podurile de Sus (menţionate documentar în 1461) şi cu satul Zărăfoaia. În 1791 localitatea figura pe o hartă austriacă, iar în 1835 pe una rusească. După anul 1828 s-a dezvoltat ca staţiune balneoclimaterică, luând denumirea de Pucioasa, datorită apelor minerale sulfuroase concentrate de aici, numite popular pucioasă.

Primele atestări documentare Pucioasa

Prima atestare documentară a oraşului datează încă din 20 septembrie 1649, apărând ca "Piatra Pucioasa". Mai apare în documente în 1759 şi în 1790 (o hartă austriacă).

Activităţi economice Pucioasa

Ramura economică principală este turismul balnear, oraşul având un statut de staţiune balneo-climaterică. Principalele hoteluri sunt „Ceres” şi „Turist”. Este dezvoltată industria textilă, prelucratoare.

Cultura şi viaţa de noapte Pucioasa

Restaurantele cum ar fi "Licurici", "Rustic", "Lutu" si "Casa Portugheza" sunt nucleul vieţii mondene a micului oraş. Evenimentele culturale importante au loc la Centrul Cultural "Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti", precum şi la cinematograful "Dacia", dotat şi cu o gradină de vară.

Oraşe înfrăţite Pucioasa

*Cartaxo (Portugalia)
*Alcazar (Spania)
*Vadul lui Voda (Moldova)
*Jonava (Lituania)

Personalităţi Pucioasa

* Cătălina Oprea - Atletă (1500 m, 3000m obstacole)
* Doctor Corneliu Constantinescu - Medic Pediatru