Piteşti este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Argeş, România. Oraşul are renumele de "Oraşul Lalelelor", aici fiind găzduit anual un important festival, Simfonia Lalelelor.

Istorie Piteşti

Timpuri străvechi Piteşti

Aşezat pe dealurile de pe malul drept al Argeşului, Piteştiul este unul dintre cele mai vechi oraşe din România. Urme ale existenţei omului în această arie datează din paleolitic, fiind "„cel mai puternic centru al activităţii umane din paleoliticul inferior în Europa, principala verigă de legătură dintre Africa şi Asia de sud-est, care erau, până nu demult, zone în care se cunoştea cultura de prund”". Descoperiri arheologice au confirmat ipoteza conform căreia tribul condus Dromihetes (sec. IV-III î.e.n.) şi-a avut rădăcinile în această zonă, tribul fiind identificat cu ordessenii sau argessenii (o populaţie de pe malurile Argeşului). În perioada daco-romană, oraşul a făcut parte din regiunea Moesia Inferior, iar mai târziu din Dacia Malvensis. Din acea perioadă datează şi numeroasele fragmente de zidărie, ceramică şi monede. Cel mai important monument din judeţ, datând din acea perioadă, este Castrul Roman de la Albota care era o tabără militară fortificată construită pe graniţa estică a Daciei. În epoca medievală, Piteştiul desfăşura schimburi economice cu popoare de la sud de Dunăre, menţionând aici Imperiul Bizantin.

Istorie modernă Piteşti

Piteştiul a fost reşedinţa, temporară, voievozilor Basarab Ţepeluş cel Tânăr, Mihnea cel Rău şi Vlad cel Tânăr. Oraşul s-a dezvoltat gradual, de la sat şi târg ajungând la titlul de oraş, dobândit la începutul secolului al XIV-lea. Însă prima atestare documentară datează din 20 mai 1388 când domnitorul Mircea cel Bătrân întăreşte Mănăstirea Cozia „o moară în hotarul Piteştilor". Atestarea documentară de la 1388 a făcut din Piteşti, alături de Câmpulung, Curtea de Argeş, Brăila şi Slatina, unul dintre cele mai vechi târguri. Prima menţionare a Piteştiului ca oraş apare la 1 aprilie 1510, într-o carte a lui Vlăduţ. Cancelaria Domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521) a emis la 22 noiembrie 1517 este semnalată existenţa curţilor domneşti la Piteşti. Hrisovul se încheia astfel: „"Şi eu Moisi scriitor, care am scris în noile curţi din oraşul Piteşti…”".

Ea mai este confirmată, la 27 august 1582, atunci când se face referire la organizarea orăşenească a comunităţii, conduse de un judeţ şi de 12 pârgari. În oraş au avut proprietăţi numeroşi boieri şi dregători, dintre aceştia cei mai de seamă au fost Goleştii, Izvoranii, Cantacuzinii, Craioveştii, dar şi doi domnitori, Mihai Viteazul (1593-1601) şi domnitorul Neagoe Basarab, acesta din urmă construind între 1512 şi 1521 la Piteşti curtea voievodală. Pe baza unei mărturii scrise, datând din anul 1640, se vorbea despre numeroasele biserici, dar şi de cele 200 de case care adăposteau circa 1.000 de suflete. În anul 1656, sub domnia lui Constantin Şerban şi a doamnei Bălaşa, se construieşte pe fundaţiile unui vechi lăcaş, Biserica Domnească Sfântul Gheorghe. Aflată în inima oraşului, biserica a fost prima compoziţie supraetajată pe coloane de cărămidă din Ţara Românească.

Între 19 octombrie şi 8 noiembrie 1714, la porunca domnitorului Ştefan Cantacuzino, Piteştiul l-a găzduit pe regele Carol al XII-lea al Suediei. Acesta venea din Imperiul Otoman şi se întorcea spre Pomerania suedeză şi era însoţit de numeroase trupe. În toată această perioadă, piteştenii au avut de suferit de pe urma musafirilor, fiind nevoiţi să-i hrănească în condiţiile unui an secetos ce compromisese grav recoltele de grâu, orz şi furaje.

Până în 1746, Piteştiul, avea şapte-opt biserici, iar numărul caselor ajunsese la 250, estimându-se că ar fi adăpostit 1.250 de locuitori. O mărturie din anul 1791, caracteriza oraşul ca pe „"un târguşor cu opt biserici, o mânăstire, mai multe case boiereşti şi locuinţele ispravnicilor de district"”. Pe 26 octombrie 1802, în jurul orei 11, un cutremur de adâncime, cu o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter s-a resimţit violent la Piteşti, Biserica Sfântul Nicolae fiind distrusă de intensitatea acestuia. Această biserică a fost reconstruită, cu toate că în 1848 aceasta a mai fost distrusă de un incendiu.

Pe baza datelor fiscale din anul 1824, s-a consemnat faptul că în oraş erau 1.011 familii, circa 700 de case şi aproximativ 5.000 de locuitori. În anul 1832, pe baza datelor statistice repartizate teritorial stabileau numărul caselor de locuit la 773, fiind împărţite în 4 cartiere, 14 mahalale, 5 tăbăcării, iar numărul animalelor însumau numai 1.000 de capete, fiind distribuite în 4.000 de gospodări. La recensământul din 1859, Piteştiul avea 7.229 de locuitori care distribuiţi 1.889 de clădiri. În acea perioadă, populaţia era formată din agricultori şi liber-profesionişti (65%), meseriaşi (20%), comercianţi (15%) şi fabricanţi (0,2%).

Etimologie Piteşti

* Nicolae Iorga consideră ca numele Piteşti provine de la antroponimul „Pitul”, "„Ca să se ajungă la Câmpulung, cine vrea să se coboare la satul Pitului, de unde Pitestii (cf. Pitulescu, Titu, Titesti), care, fiind la răscruce, a devenit mai târziu târg si la urmă oraş, trebuie să încalece spinările de dealuri …”"

* Aurelian Sacerdoteanu arăta că "„în nume trebuie admis ca sigur radicalul Pit. Radicalul Pit intrat în toponimie trebuie să fie foarte vechi, de vreme ce i s-a pierdut sensul. Adăugarea sufixului -esti arată de asemenea o perioadă străveche. Raritatea toponimului Piteşti impune concluzia că nu provine prin fenomenul de roire a satelor”".

* Iorgu Iordan arăta următoarele: „Pitea = pită, pâine , cu sufixul –ea”.

Stema Piteşti

Stema municipiului a suferit de-a lungul timpului numeroase schimbãri, însă a păstrat principalele elemente simbolistice. Vechia stemă avea forma unui scut albastru şi un turn medieval pe care se află un vultur ce ţine în gheare steagul României. Turnul medieval, simbolizeazã dinastia Basarabilor, cei ce se fac vinovaţi pentru organizarea Ţării Româneşti. Vulturul, este simbolul latinităţii, fiind întâlnit pe mai multe steme din românia, aceasta întruchipeazã curajul, puritatea, libertatea, hotărârea şi puterea. Scutul albastru, simbolizeazã cerul.

Geografie Piteşti

Municipiul Piteşti este situat în partea central-sudică a României, între Carpaţii Meridionali şi Dunăre, în nord-vestul regiunii informale Muntenia. Oraşul se află la confluenţa râului Argeş cu Râul Doamnei, în punctul de intersecţie al paralelei de 44°51'30" latitudine nordică cu meridianul de 24°52' longitudine estică.

Municipiul Piteşti se află la o altitudine de 250 m, la nivelul albiei minore a râului Argeş (S), şi de 356 m, în cartierul Trivale (V). La nord-vest de terasa Trivale-Papuceşti se află cota de 373 m, iar la est de Valea Mare-Podgoria, cota de 406 m. În sectorul de vest-sud-vest al satului Mica, în comuna Bascov, se găseşte cota de 439 m (Pădurea Bogdăneasa).
Suprafaţa municipiului Piteşti este de 4.073 ha (calculată în anul 2003).

Oraşul propriu-zis, aşezat între dealuri înalte, pe terasele râului Argeş, are un topoclimat de vale, calm şi moderat. Temperatura medie anuală variază între 9° şi 10°C, media lunii ianuarie fiind de -2,4°C, iar cea a lunii iulie de +20,8°C. Precipitaţiile atmosferice depăşesc media pe ţară, oscilând între 680 şi 700 mm anual.

În sud-estul oraşului se termină şi Autostrada A1 ce leagă Bucureştiul de Piteşti.

Repere geografice Piteşti

Oraşe apropiate Piteşti

* Bucureşti (108 km SE)
* Râmnicu-Vâlcea (49 km NV)
* Ploieşti (91 km E)
* Craiova (103 km SV)
* Sibiu (118 km NV)
* Braşov (109 km NE)
* Târgovişte (46 km E)
* Câmpulung Muscel (48 km N)
* Mioveni (8 km N)
* Slatina (61 km SV)
* Curtea de Argeş (38 km N)

Populaţie Piteşti

La recensământul din 2002 populaţia stabilă a oraşului a fost de 168.458 de locuitori, cu o tendinţă negativă, iar densitatea populaţiei de 171.498 locuitori/km². Conform Anuarului statistic 2008 elaborat de Direcţia Judeţeană de Statistică Argeş şi publicat pe site-ul Primăriei Municipiului Piteşti, la data de 1 iulie 2006, Piteştiul avea o populaţie de 170.217 locuitori. Din totalul populaţiei 99% sunt români şi 1% rromi.

Administraţie Piteşti

Împărţirea administrativă Piteşti

Consiliul Local Piteşti

Pentru mandatul 2008-2012, Consiliul Local Piteşti este compus din 23 de consilieri, împărţiţi astfel:

Transport şi telecomunicaţii Piteşti

Este nod feroviar cu staţie de triaj în satul Goleşti.
Oraşul are două gări:
*Gara de Sud (principală)
*Gara de Nord

Cultură şi Educaţie Piteşti

Universităţi Piteşti

*Universitatea din Piteşti
*Universitatea "Constantin Brâncoveanu"

Festivaluri Piteşti

* Simfonia Lalelelor

Sport Piteşti

FC Argeş este cel mai important club de fotbal din oraş. Clubul are un excelent centru pentru copii şi juniori care a dat României mulţi jucători importanţi, cum ar fi Adrian Mutu, Nicolae Dică, Adrian Neaga, Dănuţ Coman, aceştia numai în ultimii ani. Cel mai important jucător al argeşenilor a fost Nicolae Dobrin, în semn de admiraţie faţă de acesta stadionul echipei se numeşte Stadionul Nicolae Dobrin. Piteştiul mai dispune de încă două echipe de fotbal, prima este Internaţional Piteşti, aceasta activează în Liga II şi FC Rapid Piteşti care evoluează în Liga IV.

De asemenea, oraşul mai are două echipe de baschet, BCA Piteşti şi BCMUS Piteşti, dar şi de o echipă de volei feminin, Argeş Volei Piteşti. CSM Piteşti dispune de o Piscină de înot Olimpică, iar în Cartierul Tudor Vladimirescu se mai găseşte o piscină de înot în aer liber. Pe terenul de tenis din cartierul Bascov se desfăşoară anual „Turneul challenger feminin Piteşti”.

Turism Piteşti

Lăcaşe de cult Piteşti

* Biserica "Sfântul Nicolae" din Piteşti
* Mănăstirea Trivale
* Catedrala Domnească "Sfântul Gheorghe"

Monumente şi clădiri Piteşti

* Galeria de Artă
* Galeria de Arta Naivă
* Grădina Zoologică - este situată în Pădurea Trivale şi este întinsă pe o suprafaţă de 300 m². Grădina Zoologică a fost inclusă într-un program de modernizare fără de care ar trebui închisă, deoarece ţarcurile animalelor nu îndeplinesc standardele europene.
* Muzeul Judeţean Argeş - situat în centrul oraşului, în clădirea fostei Prefecturi Argeş, construită între 1898 şi 1899. Dispune de numeroase colecţii: arheologie (tezaure din epoca romană de la Rociu şi Bălăneşti); istorie; numismatică; artă modernă şi contemporană (picturi din secolele XIX şi XX şi grafică locală); ştiinţele naturii, dar şi de o colecţie de cărţi formată din 18.000 de volume.
* Teatrul Alexandru Davila

Oraşe înfrăţite Piteşti

* din 1970
* din 1972
* din 2000
* din 2001
* din 2007
* din 19 aprilie 2008

Personalităţi Piteşti

* Ion C. Brătianu (1821 - 1891), militar
* Mauriciu Blank (1828 - 1929) bancher
* Ion I.C. Brătianu (1864 - 1927)
* Alexandru Bogdan-Piteşti (1870 - 1922), poet simbolist
* Ion Antonescu (1882 - 1946), militar, om politic
* Ion Trivale (1889 - 1916), critic literar şi traducător
* Armand Călinescu (1893 - 1939), economist, om politic
* Zavaidoc (1896 - 1945), pe numele real Marin Teodorescu, a fost un renumit cântăreţ
* Sebastian Papaiani (n. 1936), actor
* Nicolae Dobrin (1948 - 2007), jucător şi antrenor de fotbal
* Ilie Bărbulescu (n. 1957), fotbalist
* Cristi Minculescu (n. 1959), pe numele real Cristian Alexandru Minculescu, solist vocal şi compozitor de muzică rock, component al formaţiilor Harap-Alb (1979 - 1980), Iris (1980 - 1982; 1983 - 1984; din 1985 până în prezent), Voltaj (1982 - 1983), Totuşi (1984 - 1985)
* Ruxandra Dragomir (n. 1972), jucătoare de tenis
* Robert Turcescu (n. 1975), jurnalist
* Adrian Mutu (n. 1979) fotbalist
* Nicolae Dică (n. 1980), fotbalist
* Haralamb H. Georgescu, arhitect
* Marian Oprea (n. 1982), atlet

Cetăţeni de onoare Piteşti

* 1995:
** Ion Dumitru;
** Ion Focşa;
** Gheorghe Ghencea;
** Ion Ignat.
* 1996:
** Emanoil Popescu;
** Nicolae Spinei;
** Ciprian Manolescu;
** Ion Silişteanu.
* 1998:
** Emil Constantinescu;
** Scot Johnson;
** Constantin Stroe;
** Ruxandra Dragomir;
** Larisa Lăcustă.
* 1999:
** Lucian Cristian Gava;
** Crinu Raicu George Olteanu.
* 2000:
** Alexandru Puiu (2000);
** Gheorghe Pacea (2001);
** Eugeniu Dumitrache (2001);
** Valeriu Nicolescu (2001);
** Marius Gane (2003);
** Marian Popescu (2003);
** Vasile Ion Radu (2003);
** Adrian Mutu (2004);
** Ion Barbu (2004);
** Leonte Ianovschi (2004);
** Petre Deac (2004);
** Nicolae Bănică (2004);
** Ion Pantilie (2005).