Marghita (în maghiară: Margitta) este un oraș din județul Bihor, Transilvania, România. Are o populație de 18.650 (2001).

Demografie Marghita

Structura etnică Marghita

Populația Marghitei este compusă din:
*53% români
*43% maghiari
*4% alte minorități, în principal slovaci și rromi

Structura religioasă Marghita

Marghitanii practică mai multe culte religioase. Alături de ortodocșii majoritari, în oraș trăiesc în bună înțelegere reformați, romano-catolici, greco-catolici, baptiști, penticostali și alții. Patrimoniul cultelor cuprinde 14 biserici, situate în oraș și împrejurimi.

Istorie Marghita

Cele mai vechi descoperiri arheologice datează din epocile de piatră, bronz și fier. După creștinarea ungurilor, în anul 1000 d.C., prin regele Ștefan cel Sfânt, aceste ținuturi ajung sub stapânirea regatului ungar. Legendele care au străbătut timpul spun că, prin anul 1200 d.C., un grup de oameni trăiau organizați lângă Barcău, consolidând bazele unei așezări. În marea invazie a tătarilor din anul 1241 așezarea a fost trecută prin foc și sabie, iar mare parte a populației a fost ucisă ori dusă în robie. Au scăpat doar cei care s-au adăpostit în pădurile din împrejurimi.

După trecerea invaziei, oamenii s-au întors în vechiul loc, unde și-au refăcut casele arse și au început să se ocupe cu agricultura și păstoritul. Se spune că pe atunci împrejurimile Barcăului erau pline cu câmpuri de margarete. Documente vechi spun că numele așezării a avut, de-a lungul vremii, trei variante: "Marghiureta", "Margitfalva" și "Marghita". Tot trei sunt legendele care povestesc originea acestor nume. Una zice că ele vin de la câmpurile de margarete, în timp ce alta susține că localitatea, aflându-se vremelnic pe domeniul fiicei unui rege maghiar, numită Margit, a luat numele acesteia. Unii istorici susțin că numele orașului Marghita provine de la o mică bisericuță cu hramul Sfintei Margareta, care ar fi existat pe aceste meleaguri cu câteva secole în urmă.

Prima atestare documentară a localității Marghita datează din anul 1216. În secolul XIV, Marghita devine centru de moșie feudală maghiară și o găsim atestată documentar în 1332 sub numele de Margitfalva. În anul 1376, regele Ludovic cel Mare al Ungariei acordă Marghitei dreptul de a ține târguri, ceea ce face ca localitatea să cunoască o dezvoltare economică, devenind un important târg. Vreme de câteva sute de ani, localitatea s-a aflat în proprietate regală maghiară sau a unor familii nobiliare. În timpul feudalismului, în această zonă au loc unele framântări sociale, cum au fost cele din anii 1467 și 1514.

Perioada otomană Marghita

La începutul secolului XVI, oștile otomane se revarsă spre centrul Europei, cucerind Belgradul în 1521. După înfrângerea ungurilor la Mohács, în 1526, regatul maghiar devine pașalâc turcesc, situație în care ajunge și Bihorul. Localitatea rămâne un important centru agricol și comercial. În anii 1710 și 1739 ciuma lovește Marghita, decimând populația.

Perioada austro-ungară Marghita

La începutul secolului XVIII, o dată cu slăbirea puterii turcești, Marghita trece sub stapânirea Imperiului Austro-Ungar. În anul 1823, un mare incendiu a distrus aproape jumatate din localitate. Anul revoluționar 1848 a fost marcat și la Marghita de puternice framântări sociale ale populației locale. Deși înfrântă, revoluția a avut urmări importante pentru Marghita. Iobăgia a fost desființată. Acest lucru a dus la transformări esențiale în viața economică și socială a localității. Crește numărul manufacturilor și se diversifică producția, iar târgurile se țin săptămânal. Ziua de vineri a fost stabilită atunci drept zi de piață. Agricultura din zonă s-a dezvoltat și au apărut primele relații de producție capitaliste. Munca în agricultură era organizată pe ferme, la o parte din lucrări folosindu-se mașini agricole aduse de la Viena și Praga.

În anul 1852, Marghita ajunge domeniu al Abației de Mölk din Austria, care construiește aici un castel impunător. Noul proprietar a favorizat dezvoltarea localității, amplificând viticultura, cultura cerealelor și pomilor fructiferi. Localitatea număra atunci cam 5.000 de suflete.

Perioada interbelică Marghita

După primul război mondial, odată cu Unirea de la 1 Decembrie 1918, când Transilvania s-a alipit țării mamă, Țara Crișurilor, inclusiv Marghita, ajunge parte integrantă din România Mare. La începutul secolului XX, Marghita cunoaște o intensă dezvoltare a meșteșugurilor. Apar ateliere de cizmărie, croitorie, tâmplărie, ceramică, etc. În perioada interbelică, 1918-1940, Marghita se consolidează ca centru comercial și de producție. În anii 1920, localitatea număra aproximativ 7.000 de locuitori români, maghiari și evrei. Marghita era cunoscută mai ales prin târgurile care se organizau săptămânal. În timpul celui de-al doilea război mondial, Dictatul de la Viena din august 1940 aduce Marghita sub ocupație fascisto-horthystă. În perioada 1940-1944, circa 1.700 de evrei au fost deportați în lagărele de concentrare naziste. La 20 octombrie 1944, în urma unor lupte grele, Marghita a fost eliberată de trupele române și sovietice și a revenit în teritoriul României.

Comunismul Marghita

Instaurarea regimului comunist în România, în anul 1947, se face resimțită dureros și în Marghita, la fel ca în întreaga țară. Pământurile, magazinele și fabricile sunt luate de stat. Proprietatea Abației de Mölk trece și ea în posesia statului comunist. Totuși, în anii care vor urma, localitatea va cunoaște perioada de cea mai intensă dezvoltare. Apar primii germeni ai industriei serioase. În perioada 1949-1960 se înființează primele întreprinderi de confecții, construcții metalice, încălțăminte, morărit, etc. După 1960, caracterul industrial al Marghitei începe să se contureze mai pregnant. Din centru agricol și meșteșugăresc, localitatea are tendințe clare de industrializare. Numărul populației crește. Potrivit recensământului din 1964, localitatea număra atunci 10.175 suflete.

Perioada post-comunistă Marghita

După revoluția din 1989, care a dus la prăbușirea regimului comunist, a început procesul de privatizare, s-au înapoiat pământurile. S-au înființat mai multe societăți comerciale private. Mulți oameni și-au deschis propria afacere. Partidele politice democratice, interzise de comuniști timp de cinci decenii, își fac din nou simțită prezența. Potrivit datelor actuale, populația municipiului este de circa 19.000 persoane, din care 17.000 în localitatea de reședință, 1.200 în satul Cheț și 800 în satul Ghenetea.

Economie și industrie Marghita

În ultimii ani, economia Marghitei s-a diversificat, combinând activitățile industriale cu cele comerciale. Orașul este pe locul doi în economia județului Bihor, după municipiul Oradea. Ramura de bază în economia orașului este industria. Industria ușoară are vechi tradiții în Marghita. Numeroase firme producătoare de confecții textile și încălțăminte, care oferă locuri de muncă pentru circa 4.000 de oameni din oraș și împrejurimi, lucrează cu parteneri din Italia, Germania și Franța. Un mare număr de bărbați muncesc în industria petrolului, la sondele și instalațiile din împrejurimile Marghitei. Rata șomajului este destul de mică, de numai circa 2%. Terenul agricol din jurul orașului și condițiile naturale favorizează cultivarea cerealelor, legumelor, viței de vie, pomilor fructiferi și creșterea animalelor. În imediata apropiere a orașului se află o pădure frumoasă. Speciile de vegetație cele mai răspândite sunt stejarul, gorunul, cerul și unele rășinoase.

Activitatea comercială are vechi tradiții, Marghita fiind cunoscută încă din secolul XV ca un târg important. De la primele prăvălii, apărute în urmă cu aproape două secole, s-a ajuns astăzi la o rețea comercială cu peste o sută de magazine și localuri publice. Dezvoltarea economiei a atras în oraș filiale ale celor mai importante bănci și agenții de asigurare care operează în România. Orașul beneficiază de servicii de poștă, telefonie fixă și mobilă, fax și Internet. Construcțiile edilitar-gospodărești din ultimii douăzeci de ani au schimbat aspectul localității. Orașul are circa 6.000 de case și 3.200 de apartamente în blocuri, fiind brăzdat de 52 km de străzi, din care 32 km asfaltate. Toate imobilele beneficiază de gaz metan. Spațiile verzi și parcurile sunt bogate, fiind întinse pe 7 hectare.

Clădiri istorice Marghita

*Castelul Csaky
*Casa de Cultura

Politică și administrație Marghita

După mișcarea anticomunistă din decembrie 1989, viața social-politică a orașului s-a animat. După căderea comunismului și recâștigarea libertăților de exprimare, în oraș s-au constituit filiale locale ale principalelor forțe politice ale țării. Primăria exercită autoritatea administrativă pe plan local, cu Consiliul Local pe post de legiuitor autohton. Consiliul Local are în componență 19 membri, care se întâlnesc lunar pentru a discuta problemele orașului. Primarul și membrii Consiliului Local se aleg de populație prin vot direct, din patru în patru ani. În Marghita există Judecătorie, Parchet, Poliție, Gardieni Publici, Pompieri și Unitate Militară. Învățământul din municipiu angrenează circa 4.000 de elevi, care se pregătesc în cinci unități de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar. Municipiul are șase grădinițe pentru copii și un Club al Copiilor.

Activitățile culturale și artistice se desfășoară la Casa de Cultură, care are o sală de spectacole cu o capacitate de 500 de locuri. În aceeași incintă este găzduit și cinematograful. Întrecerile sportive se organizează pe Stadionul Orășenesc și în Sala de Sport. Biblioteca Orășenească "Ioan Munteanu" are un fond de carte format din circa 80.000 de volume.

La 27 octombrie 1967, comuna Marghita devine oraș, prin hotărârea autorităților din acea vreme. După 1970, datorită politicii autorităților comuniste din acea vreme, care viza industrializarea masivă a țării, în Marghita se construiește enorm. Fabricile se măresc, se construiesc altele noi. Populația din satele apropiate este atrasă spre noul centru. Se construiesc blocuri de locuințe, se deschid magazine, se înființează școli, unități sanitare, etc. În zonă se depistează zăcăminte de petrol, ceea ce duce la o diversificare a economiei și la o nouă afluență de populație din mai multe părți ale țării. Revoluția din 1989, care a dus la prăbușirea regimului comunist, a deschis și pentru Marghita un drum nou, în toate domeniile vieții, drum favorizat de recâștigarea libertății și a drepturilor fundamentale ale oamenilor.

Presă Marghita

Mass media locală este reprezentată de publicația săptămânală Marghita Magazin și statia locala a postului de radio National FM.

Sănătate Marghita

Sistemul sanitar cuprinde Spitalul Municipal "Dr. Pop Mircea", cu circa 360 de paturi, Policlinica orășenească, Baza de fizioterapie cu apă termală și Serviciul de ambulanță.

Turism Marghita

Principalul punct turistic din oraș este ștrandul termal, care atrage anual sute de turiști din toată țara, folosind apă geotermală în scop balnear. În zona municipiului se află mai multe izvoare de apă termală. În imediata apropiere a Marghitei se află râul Barcău, o pădure mare și două lacuri, care au un potențial turistic ridicat. Vara, la sfârșit de săptămână, marghitanii obișnuiesc să iasă la iarbă verde, la pădure, la o bere rece și o friptură pe jar. La numai 30 de km distanță de Marghita se află Munții Plopiș, cu frumoasa localitate Pădurea Neagră. Izvorul de apă minerală, pârâurile zglobii, codrii răcoroși și frumusețea peisajelor atrag anual la Pădurea Neagră mii de turiști. Marghitanii sunt recunoscuți ca oameni ospitalieri, harnici și buni meseriași, trăsături păstrate până în zilele noastre de la străbunii care au trăit lângă câmpurile cu margarete. Oricine vine cu gânduri curate în orașul de lângă Barcău va fi primit cu o pălincă tare și o friptură pe cinste.

• Aleșd
• Beiuș
• Marghita
• Nucet
• Oradea
• Săcueni
• Salonta
• Ștei
• Vașcău
• Valea lui Mihai