Dumbrăveni, mai demult "Ibaşfalău", (în dialectul săsesc "Eppeschdorf") este un oraş în judeţul Sibiu, Transilvania, România.

Aşezare Dumbrăveni

Oraşul se află pe malul râului Târnava Mare, la 20 km distanţă de Mediaş.

Istoric Dumbrăveni

Perioada preistorică Dumbrăveni

Descoperirea unei securi de piatră cioplită la Cruci (un sat din apropierea Dumbrăvenilor) şi a unor oase de mamut la Dumbrăveni, aduc ipoteza că în aria orașului au existat aşezări omeneşti încă din paleolitic. Primele dovezi sigure de viaţă omenească pe aria Dumbrăvenilor au o vechime de circa 3.000 de ani, mai exact din civilizaţia fierului. Este vorba de un bordei hallstatian cu adâncimea de 2,5 metri în care s-a găsit un vas de lut cu caneluri, ce conținea boabe de grâu carbonizate. Bordeiul avea şi o vatră de cenuşă şi datează din jurul anilor 800 î.e.n. Aceste urme de locuire au fost descoperite chiar în centrul oraşului, în 1971, când s-a săpat fundaţia clădirii Poştei.
La începutul secolului III î.e.n. triburile celtice se aşează în zona Târnavelor. Dovadă acestei prezenţei stau mai multe urne provenind dintr-un cimitir celtic ce s-au găsit, în 1970, la sud de gara actuală a oraşului, între calea ferată şi şoseaua naţională.

Perioada dacică Dumbrăveni

Tot în zona de sud a gării Dumbrăveni, la cariera de pământ, s-au găsit câteva schelete şi ceşti dacice, care în cea mai mare parte au fost distruse de muncitorii de la carieră în timpul lucrărilor. Mai multe dovezi ale existenţei dacilor pe acest teritoriu, respectiv vase mari în formă de sac cu butoni, vase-borcan, fructiere, cuptor de pâine, vase de provizii, au fost descoperite în apropierea Dumbrăvenilor, în comuna Gogan.

Perioada romană Dumbrăveni

În primul secol al erei noastre, zona Târnavei Mari a venit în contact cu împărăţia romană, ceea ce a permis descoperirea în Sighişoara şi Laslea, a unor tezaure monetare din această epocă. Mai mult, pe lângă Dumbrăveni trecea marele drum roman ce venea de la Apulum, pe Târnava Mare în sus, până la Odorhei şi de acolo cotea la stânga spre castrele romane de la Inlăceni şi Sărăţeni.

Perioada migraţilor Dumbrăveni

Pe teritoriul oraşului a fost găsit un tipar masiv de bronz cu conturul semicircular, a cărui capete se prelungesc în linii drepte, folosit pentru presarea pieselor ornamentale aplicate pe centură sau harnaşament. Această urmă datează din secolului al VIII-lea, din vremea dominaţiei avarilor.

Perioada feudală Dumbrăveni

Feudalismul maghiar cucereşte treptat Transilvania, în valea Târnavelor ajungând în secolul XII. Cea mai veche pomenire a Comitatului Târnava datează din 1214. Comitatul se întindea la sud până la râul Târnava Mare (între Blaj şi Sighişoara) şi la nord de la Bălăuşeri până la Iernut. Prin mijlocul comitatului trecea Târnava Mică. Comitatul cuprindea 113 localități prin care şi satul Dumbrăveni.

Primele atestări documentare Dumbrăveni

Nu se ştie precis când a avut loc transformarea satului Dumbrăveni în târg. Cert este că primul document despre Dumbrăveni datează din anul 1332, când localitatea apare sub numele de Ebes (Sacerdotes de Ebes). În scrierea respectivă este vorba despre dijma din arhidiaconatul de Târnava/Cuculus ce o plăteşte preotul Hermann din Ebes (Ibaşfalău în limba română) în sumă de patru banali vechi. Banalii erau o monedă a timpului respectiv.
În documente din anii 1367 şi 1368 se vorbeşte despre posesiunile feudalilor din Ibaşfalău sub denumirea de ”possessions Ebessffalwa”, indicând ca proprietari mai mulţi feudali. La 1374 este amintit Ladislau, fiul lui Emeric din Ibaşfalău, ca fiind stăpânul acestui sat (Ladislao filio Emerici de Ebessffalwa). Potrivit acestui document, Dumbrăveni este un oraş mai vechi decât Bucureştiul.
Într-un document din 3 iulie 1381, regele Ludovic I de Anjou informează cele ”Şapte scaune” şi cele „două scaune Mediaş şi Seica” că el a înglobat în comitat posesiunile feudale din Ibaşfalău şi cele care aparţineau de acestea. La 13 iunie 1391, regele Sigismund însărcinează capitul din Alba Iulia să introducă pe Grigorie şi Petru, fiii lui Apa din Mălâncrav, în stăpânirea părţilor din moşia ce le revin de la Ladislau, fiul lui Emeric din Ibaşfalău.
Într-un document din 1 mai 1399, Ibaşfalăul apare sub denumirea de Ebesfolwa. În acelaşi timp sunt amintite şi satele Gogan, Ernea şi Hundorf. În documente din sec XIV şi XV Dumbrăveni apare sub numele de Ebesffalwa (satul lui Ebes), care probabil a fost numele unui stăpân feudal. Numele de Ebesffalwa se va păstra până la începutul secolului al XVIII-lea, când localitatea va primi alt nume. Românii îi vor spune în continuare Ibaşfalău, până în anul 1918, când va fi denumit Dumbrăveni.

Reşedință domnească Dumbrăveni

În a doua jumătate a secolului XIV-lea, târgul Ibaşfalău se dezvoltă în suprafaţă şi ca populaţie, ajungând pe la 700 de locuitori. În 1496, domeniul Dumbrăveni este stăpânit de familiile Bethlen, Fejerdi şi Apafi. Grigore Apafi, prefect al judeţului Dobâca şi locţiitorul mareşalului curţii lui Martinuzzi, guvernatorul Transilvaniei, cumpără în 1552 toate moşiile existente în Dumbrăveni şi construieşte castelul feudal în formă de cetate.
În 1562 are loc răscoala secuilor care, împreună cu iobagii români, atacă şi avariază serios castelul cetate de aici, care va fi refăcut în 1564 şi întărit cu noi bastioane. În 1590, Nicoale Apafi, prefectul comitatului Cetatea de Baltă – Târnava, îşi mută sediul oficial la castelul din Dumbrăveni.
În perioada frământărilor politice din martie 1605, după dizolvarea dietei, guvernatorul Transilvaniei, Gyulafi, vine în tabăra de la Dumbrăveni. Aici este atacat, în 19 martie, de generalul Gheorghe Raţ şi, ca urmare, fuge la Şard.
În 1645 se procedează la o nouă împărţire a domeniului Dumbrăveni între Apafeşti. Astfel, lui Boldisar Apafi îi revine moşia Mălâncrav şi 10 case cu iobagi români la Dumbrăveni. Cum pe domeniul Dumbrăveni nu existau meseriaşi, sunt trimişi de la Mălâncrav un cizmar, un croitor, un rotar şi un ţesător. În acelaşi timp, Mihai Apafi I primeşte via din Mălâncrav şi o treime din iobagii români de la Hundorf și Ernea.
După moartea lui Grigorie Apafi, domeniul cetăţii Dumbrăveni revine integral în posesia lui Mihai Apafi I care este ales principe, la Târgu Mureş, în 16 septembrie 1661. Târgul Dumbrăveni devine reşedinţă domnească. Dar domnia lui Mihai Apafi I nu este de bun augur deoarece ”era mai bun de popă decât de principe” (cronicarul Mihai Cserei). Îi plăcea vinul, bea o vadră de opt cupe pe zi şi avea ”pasiunea de a drege mereu oroloage”. La 27 noiembrie 1685, Mihai Apafi I semnează la Dumbrăveni, împreună cu Antidie Dunot, trimisiul împăratului Austro-Ungariei, un tratat prin care se obligă să întreţină armata imperială. În acelaşi timp, Mihai Apafi I păstrează legături politice şi economice cu domnii şi boierii ţărilor române (Constantin Brâncoveanu, Stolnicul Cantacuzino etc).

Perioada imperială Dumbrăveni

Unul dintre cele mai importante evenimente politice din timpul stăpânirii habsburgice este vizita împăratului Iosif al II-lea Pe când era coregent cu Maria Tereza, acesta a vizitat oraşul Dumbrăveni în timpul călătoriei sale în Transilvania. Oraşul făcea parte din cele 10 orașe libere regești din Transilvania. La 1 iunie 1773, Iosif al II-lea soseşte dinspre Sighişoara la Dumbrăveni. Pe drum participă la exerciţiile de arme ale trupelor habsburgice de dincoace de Hoghilag, din jos de Birtul Pădurarului, unde erau postate batalioane de grenadieri la care Iosif al II-lea ajunge marţi seara, la ora 7.
După terminarea exerciţiilor, Iosif al II-lea a intrat în Dumbrăveni unde a fost cazat în casa armeanului Martin Gaspar care ţinea Hanul Ibaşfalăului. În urma vizitei împărăteşti, pe Hanul Ibaşfalăului a fost pusă o placă ce avea inscripţionat: "”Benedictus Iosephus II Imperator Augustus atque Pius Rex Pater patriae nos hoc anno 1773 in Junio visitavit”". După 1989, placa a dispărut de pe clădirea transformată astăzi în magazin alimentar.

Perioada modernă Dumbrăveni

Frământările revoluţionare din 1848 au ecou şi în orașul Dumbrăveni. Orașul este cucerit în două rânduri de generalul Józef Bem care împreună cu marele revoluționar maghiar Sándor Petőfi, a poposit aici trei zile. După 1848, oraşul cunoaşte o perioadă de relativă linişte.
Administraţia oraşului suferă o modificare în 1871, ajungînd sub controlul judeţului Târnava Mică. În acest timp, Dumbrăveni este sediu de pretură de care aparţin 32 de sate. De Tribunalul Dumbrăveni depindeau Mediaş, Sighişoara, Rupea, Cincul Mare, Agnita, Valea Lungă şi Târnăveni (8 localitățţi cu 234 de comune).
În 1871, se construieşte linia ferată, ceea ce contribuie la dezvoltarea oraşului, pe această cale făcându-se export de iţe şi materii prime între Austria şi Ţara Românească.
După 1875 se construieşte clădirea Tribunalului (actual Centrul Școlar Pentru Educație Incluzivă), se măreşte Liceul teoretic, precum şi capacitatea cazărmii. Odată cu construirea tribunalului şi penitenciarului (aici a fost închisă, câteva luni, Ana Pauker), până după al doilea război mondial, în acest oraş au loc judecăţi, se dau sentinţe, se întocmesc acte notariale, Dumbrăveniul dispunând de o carte funciară proprie. Deşi reşedinţă de plasă numai pe lângă centrul judecătoresc, oraşul dispune şi de o bancă de credit, spital şi o serie de asociaţii de mici meşteşugari.
După 1900, oraşul Dumbrăveni cunoaşte o perioadă de relativă stagnare, rămâne doar un centru comercial lipsit de importanţă, dar cu mare influenţă asupra aşezărilor de pe cele două Târnave.

Armenii Dumbrăveni

Pentru prima dată, armenii sunt amintiţi ca trăind în Dumbrăveni în anul 1671. De altfel, potrivit unui privilegiu dat de Mihai Apafi I, ei au fost colonizaţi pentru prima oară la Dumbrăveni şi Gherla, şi de aici s-au răspândit în toate oraşele Transilvaniei. Ei înfiinţează în oraş o companie comercială, ceea ce contribuie din plin la dezvoltarea localităţii.
Odată cu instaurarea stăpânirii habsburgice în Transilvania, Dumbrăveniul este administrat de coloniştii armeni. Ei aveau privilegiu dat de Mihai Apafi II, fiul fostului principe, de a îşi alege primar dintre oamenii lor cei mai capabili şi, în caz de litigii comerciale, să apeleze la compania grecească. În cazuri de judecată cu oameni de pe domeniul Dumbrăveni, armenii sunt judecaţi de ofiţeri proprii. Aveau drepturi autonome şi îşi puteau alege preoţii, primarii etc.
În 2 septembrie 1727, domeniul cetăţii Dumbrăveni trece în posesia imperiului habsurgic, ocazie cu care se face inventarierea veniturilor. Se constată că aici trăiesc 77 de familii de iobagi (203 persoane) din care 69 de familii sunt româneşti, iar restul maghiare. Iobagii români trăiesc în Cocoroveni, iar cei maghiari în jurul castelului.
Din 1714, Dumbrăveni trece în proprietatea fiscului, iar împăratul Carol al V-lea îl atribuie armenilor şi devine ”oraş privilegiat”. De acum înainte se va numi Elisabetopolis. Tot acum se pun bazele organizării administrative a oraşului cu dreptul de a alege magistratul, primarul şi notarul. La acestea se mai adaugă dreptul de târg săptămânal şi de trei ori pe an târg de ţară, dreptul de a construi pod peste Târnavă şi de a încasa vamă.
În 3 octombrie 1746, Maria Tereza întăreşte acest privilegiu, iar biserica armenilor va fi subordonată Episcopiei catolice din Alba Iulia. Într-un al treilea privilegiu, din 28 noiembrie 1758, armenii obţin de la Maria Tereza domeniul Dumbrăveni împreună cu satele din jur. În această perioadă se construieşte Catedrala armenească, una dintre cele mai frumoase din ţară.

Învăţământ Dumbrăveni

Documentele vremii atestă pentru prima oară un învăţământ primar confesional în anul 1885, învăţământ strâns legat de interesele de breaslă ale armenilor. Populaţia Dumbraveniului intră în legătură cu marile asociaţii religioase şi culturale ale armenilor, în care se simţeau puternic influenţe iluministe ale Apusului.
În urma donaţiei consilierului Copci Petru, în anul 1744 a început să funcţioneze în Dumbrăveni prima şcoala primară (localul construit atunci în acest scop adăpostește astăzi o serie de unităţi de prestări servicii, gospodărie comunală, în strada T. Vladimirescu nr. 47). Se preda în limba armeană, maghiară şi germană. Din 1744 a existat în oraş un învăţământ permanent în care erau cuprinşi şi copii de români. Tot în acest an, şcoala este oficial recunoscută de către statul maghiar. Astfel, şcoala s-a dezvoltat în Dumbrăveni înainte de a lua avânt în alte orașe ale Transilvaniei, unde vor începe să ia fiinţă școli abia dupa edictul "Ratio educationis" dat în 1774 de Maria Tereza.
În anul 1842, ia fiinţă gimnaziul romano-catolic "Rafael Alexandru", iar în 1847 Liceul maghiar care funcţionează până în anul 1919, când se transformă în Liceul teoretic "Timotei Cipariu". La acest liceu au învățat o seamă de personalități române, precum Teodor Mihadaş, Mircea Muthu şi alţii. Liceul teoretic a funcţionat până în anul 1948, când a fost transformat în liceu agricol.

Demografie Dumbrăveni

Are o populaţie de 8.411 locuitori.

Clădiri istorice şi monumente Dumbrăveni

* "Castelul Apafi".
* "Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial". Obeliscul a fost ridicat în anul 1918 şi se află amplasat în Cimitirul Eroilor, str. Erou Bumbea nr.38. Monumentul este realizat din cărămidă şi ciment, având o înălţime de 2,20 m. Însemnele de pe monument sunt: un ostaş şi două urne, fără să existe înscrisuri.
*"Parcela Eroilor Români din cele două războaie mondiale" este amplasată în cadrul cimitirului din localitate şi a fost amenajată în anii 1919-1920. În această parcelă sunt înhumaţi 82 de eroi dintre care 81 neidentificaţi şi un erou identificat.
* "Hanul Ibaşfalăului"
* "Catedrala Armenească"
* "Clădirea Tribunalului (actualul Centru Pentru Educație Incluzivă)"

Primari Dumbrăveni

*2004-2008: Traian-Dorel Dur (PSD)
*2008: Georgeta Irimie (PNL)