Curtea de Argeş este un municipiu din judeţul Argeş, Muntenia, România. Localitatea poartă aura primei capitale a Ţării Româneşti.

Aşezare Curtea de Argeş

Oraşul Curtea de Argeş este localizat în partea de nord a judeţului Argeş, în depresiunea intracolinară a bazinului superior al râului Argeş, la o altitudine de 450 m deasupra nivelului mării, şi este înconjurat de dealurile şi muscelele sudice ale Munţilor Făgăraş. Suprafaţa oraşului este de aproximativ 75 km², cadrul natural fiind condiţionat de prezenţa zonei montane din apropiere, care se află la circa 28 km distanţă şi care introduce variaţie şi diversitate. Este situat la o distanţă de 38 km de municipiul Piteşti, la 36 km de oraşul Râmnicu Vâlcea şi la 45 km de Câmpulung. Fiind situat în zonă depresionară, oraşul se bucură de climă favorabilă, cu temperaturi moderate tot timpul anului şi precipitaţii relativ abundente; iernile sunt mai puţin aspre decât la câmpie, iar verile sunt în general plăcute, cu zile însorite.

Istoric Curtea de Argeş

Descoperirile arheologice atestă că, încă din prima epocă a fierului, pe aceste meleaguri trăia o populaţie dacă, condusă de Dromichaites (secolele IV - III î.Hr.). De asemenea, conform unor săpături arheologice efectuate de N. Constantinescu, pe la 1200 aici exista o mică reşedinţă voievodală şi o bisericuţă. Unii specialişti afirmă că tot aici şi-ar fi avut curtea Seneslau, conducătorul unei formaţiuni statale după cum apare pe diploma cavalerilor ioaniţi. Legenda spune că Negru Vodă, coborând din Făgăraş, ar fi întemeiat oraşul pe la 1290; alţii il considerau pe Litovoi drept Negru Vodă. Aici s-a aflat curtea lui Basarab I care, până la atacul maghiar din 1330, care a dus la probabila distrugere a oraşului, s-a mutat temporar la Câmpulung-Muscel. Numele actual al oraşului începe să fie folosit din secolul al XVI-lea, după ce Neagoe Basarab ridică aici cunoscuta sa mănăstire. Până la această domnie, în Argeş şi-a aflat reşedinţa Mitropolia Ungro-Vlahiei, întemeiată aici de Nicolae Alexandru, în 1359.

Demografie Curtea de Argeş

Monumente Curtea de Argeş

Biserica Sân Nicoară Curtea de Argeş

Biserica "Sân Nicoară" a fost clădită pe un platou înalt, probabil împreună cu prima curte domnească, pe la sfârşitul secolului al XIV-lea, respectiv începutul secolului al XV-lea. Arhitectura este tipică pentru recepţia artei bizantine în Balcani, aşa cum este ea reprezentată de cetatea Severinului. Planul acestui edificiu de mici dimensiuni este un dreptunghi compartimentat în pronaos şi naos, încheiat în partea estică cu o absidă semicirculară. Aceasta este însoţită de două absidiole pentru pastoforii.

Biserica Domnească Curtea de Argeş

În centrul oraşului se află vestigiile "Curţii Domneşti", întemeiată probabil în secolul XIII şi reînnoită către anul 1340. Incinta patrulateră neregulată era mărginită de ziduri de piatră. Din acest ansamblu s-au păstrat două pivniţe de case domneşti. Biserica Domnească iniţială, "Sf. Nicolae" din secolul XIII, a fost o construcţie pe plan de cruce liberă care a fost înlocuită în 1352 de o ctitorie a lui Basarab I, singurul monument religios de mare amploare care s-a păstrat în Ţara Românească din secolul al XIV-lea. Planul său aparţine tipului "cruce greacă înscrisă", varianta constantinopolitană, încheiată cu trei abside la răsărit. Pronaosul impozantei clădiri rămâne îngust şi este boltit în semicilindru transversal, având în mijloc o cupolă elipsoidală. Naosul pătrat este în schimb foarte mare şi are un sistem de boltire în care patru semicilindri axiali sunt orânduiţi sub forma unei cruci "greceşti" cu braţe egale. Boltirea este susţinută de patru stâlpi de secţiune pătrată din mijlocul naosului, peste care se înalţă o turlă monumentală. Pictura murală a bisericii datează în mare parte din vremea lui Vlaicu Vodă (1364-1366) aparţinând stilului paleolog, dar s-au păstrat şi fragmente de frescă din secolul XVIII.
Aspectul exterior este dominat de zidăria aparentă cu piatră de râu şi cărămidă, cu rosturi de mortar sclivisit. Biserica a servit mult timp ca necropolă domnitorilor munteni, ea adăposteşte de pildă mormântul lui Vlaicu Vodă, şi a fost renovată în secolul XVIII. Din această perioadă datează ancadramentele din piatră sculptată ale ferestrelor. În mormântul lui Vlaicu Vodă s-au găsit numeroase mărturii arheologice ale secolului XIV, printre care şi "paftaua de la Argeş".

Biserica episcopală Curtea de Argeş

"Biserica episcopală", cunoscută mai bine sub denumirea de Mănăstirea Curtea de Argeş, o ctitorie a lui Neagoe Basarab (1512-1517), este caracterizată printr-un naos larg şi turla înaltă deasupra naosului. Faţada de vest este de asemenea încununată cu turle. În biserica episcopală se găsesc mormintele regilor Carol I şi Ferdinand I (împreună cu soţiile lor).

Legenda cunoscutei Mănăstiri spune că Neagoe Basarab (zis şi Basarab I) l-a angajat pe meşterul Manole să o construiască. Însă tot ceea ce clădea în timpul zilei, noaptea se dărâma. Într-o noapte, meşterul visă un înger ce îi spuse că trebuie sa îşi sacrifice soţia, Ana, pe care ar urma să o clădească în zidurile Mănăstirii. A doua zi când Ana a venit la Manole să îi aducă mâncare, a zidit-o, şi astfel, Mănăstirea a putut să fie construită.