Câmpia Turzii este un municipiu în județul Cluj, Transilvania, România, situat pe lunca râului Arieș. Localitatea se situează la câțiva kilometri sud-est de municipiul Turda și la 40 km de Cluj-Napoca și s-a format sub numele actual în 1925, prin unirea satelor Ghiriș-Arieș și Ghiriș-Sâncrai.

În perioada interbelică, sediul unei Plăși din județul Turda.

Etimologie Câmpia Turzii

Denumirile anterioare Câmpiei Turzii au evoluat de-a lungul timpului astfel: "Ghiriș-Sâncrai": 1219 = "Villa Sancti Regis" (satul regelui sfânt); sec.XIV =" Villa Sancti Regis, Villa de Sancto Rege, Villa Zenthkiral"y; sec.XV-XVI = Poss(essio) Zenthkyral, Zentkjraly; 1661 = Gyéres-Szent-Király; 1733 = Szent-Király; după 1830 = Sâncraj(u), Ghiriș-Sân-Craiu, Sâncraiu, Ghiriș Sân-Craiu; după 1 decembrie 1918 = Ghiriș-Sâncrai (sân = sfânt, crai = rege).

"Ghiriș-Arieș": 1292 = "Terra Gerusteleke" (Pamântul lui Gerus); sec.XIV = "Poss(essio) Gerusteleke, Terra Gerustelke"; sec.XV-XVI = "Terra Geres, Poss(essio) Gyerys, Gyeres"; sec.XVII-XVIII = Gheres, Girisch, Aranyos Gyéres; sec.XIX = Gyirischu, Ghirișiu de Arieș, Ghiriș, Aranyosgyerés; 1904 = Ghiriș-Arieș; după 1 decembrie 1918 = Ghiriș-Arieș.

Istoric Câmpia Turzii

Cele mai vechi dovezi ale prezenței omului pe aceste meleaguri datează din Neoliticul timpuriu (6500-3000 î.C.). Aceste urme constă din obiecte de piatră cioplită, descoperite pe malul stâng al Arieșului, între Valea Sărată și CERCON Arieșul S.A. (fosta "Industria de Lut S.A.").

Din faza de tranziție de la Neoliticul târziu la epoca timpurie a bronzului (1900-1700 î.C.) datează un mormânt tumular , descoperit in zona stației de transformatoare electrice și a racordului CFR dintre Turda și Războieni, cercetat parțial în 1967. Mormântul are dimensiuni apreciabile (diametrul maxim cca 50 m, înălțimea cca 2 m), acoperă o groapă mortuară (în care s-a găsit scheletul unui bărbat înalt si robust) și a fost atribuit unor triburi de păstori nomazi, originari din stepele nord-pontice, fiind un unicat în Transilvania.

Din perioada dacică s-au descoperit la Poiana (cartier turdean, la vest de Câmpia-Turzii) podoabe de argint, brățări spiralice cu extremități ornamentate în formă de cap de șarpe și coliere de sârmă răsucită, iar la marginea drumului Viișoara-Boian vase de lut ornamentate.

Perioada romană Câmpia Turzii

Nu s-au descoperit urme din perioada stapânirii romane (106-274 d.C.), desi nu departe era situat importantul castru roman Potaissa (azi Turda). Peste actualul teritoriu al Câmpiei-Turzii trecea un drum roman, care pleca de la Potaissa spre Mureșul superior și se întâlnea cu drumul roman ce mergea de la „Salinae” (azi Ocna Mureș) spre satul Gligorești. Nu s-au găsit la Câmpia-Turzii din păcate urme sigure ale acestui drum. Ceva mai la sud, pe teritoriul satului Călărași, a fost identificată o porțiune a unui alt drum roman, ce unea Potaissa (azi Turda) cu Apulum (azi Alba Iulia).

Din epoca postromană s-au găsit mai multe dovezi arheologice în împrejurimi (la Turda și la Urca). Din perioada marilor migrații ale popoarelor este atestată trecerea prin zonă a Avarilor .

Evul mediu Câmpia Turzii

Cea mai veche informație scrisă și păstrată despre Câmpia-Turzii se referă la satul "Ghiriș-Sâncrai" și se află într-un document redactat în anul 1219 de cancelaria regală a Ungariei. Este vorba de actul de donație al regelui ungar Andreas II (1205-1235) în favoarea canonicilor Episcopiei Catolice din Esztergóm (Ungaria), prin care le era donat "un pământ în partea din Ardeal care se cheamă Vinț" (azi Unirea, lângă Ocna Mureș). Unul dintre reperele de hotar care delimita acel teren se afla "pe drumul de lângă hotarul satului Chiend" (azi Plăiești), în satul "Villa Sancti Regis" ("satul regelui sfânt", mai târziu numit "Ghiriș-Sâncrai"). Ghiriș-Sâncrai era deci la acea dată domeniu de coroană.

Cel dintâi certificat de atestare al satului învecinat "Ghiriș-Arieș" este datat 1292, fiind un înscris prin care capitlul Episcopiei catolice din Alba-Iulia confirma ca Paul si Petru, fiii nobilului Gerus din Ghiriș-Arieș au vândut comitelui Ioan, fiul lui Urkund, nobil de Tordalaka (această mică așezare medievală din apropiere nu mai există) pentru 30 de mărci un „pământ numit Terra Gerusteleke” ("pământul lui Gerus"), aflat în Comitatul Turda, „circa undam fluvii Aranias” („aproape de râul Arieș”) "cu toate folosințele sale". Inceputurile celor 2 sate apropiate trebuie căutate anterior datării lor documentare .

În registrul de dijme papale dintre anii 1332-1337 figurează numai satul Ghiriș-Sâncrai (Villa Sancti Regis, Villa de Sancto Rege, Villa Zenthkiraly) . În Ghiriș-Sâncrai exista deci o parohie romano-catolică, cu o populatie probabil formată din mai multe nationalități. În aceiași perioadă, Ghiriș-Arieș era locuit majoritar de români ortodocși. În anul 1610 Ghiriș-Arieș a fost ridicat printr-o decizie a principelui Ardealului Gabriel Báthory (1608-1613) la rangul de "târg", cu ocazia donării acestui domeniu (Gheres, Girisch) unui număr de 58 militari din garda princiară (care i-au salvat viața) și înnobilării acestora. Domeniul cuprindea: satul și castelul Aranyos-Gyéres , precum și satele Tăureni, Tritenii de Sus, Tritenii de Jos, Iacobeni, Coc și Boian. Ghiriș-Arieș a devenit târg si colonie militară, în timp ce Ghiriș-Sâncrai a rămas mai departe un sat cu economie feudală și cu servituți iobăgești. După 1763 Ghiriș-Arieș decade treptat, fiindu-i anulate drepturile și privilegiile. În secolul XVIII castelul Ghiriș-Arieș a fost folosit drept cantonament militar și sediu al grănicerilor. Ruinele sale se mai vedeau încă la mijlocul secolului XIX.

Bisericile românești (din lemn ) sunt atestate documentar pentru prima dată in anul 1733 (Ghiriș-Sâncrai) și 1750 (Ghiriș-Arieș), dar construcția lor se presupune că a fost mai devreme. Recensământul din anii 1784-1787 consemnează următorul număr de case: Ghiriș-Arieș = 101, Ghiriș-Sâncrai = 75. Un recensământ ulterior (1857) a consemnat următoarea situație a caselor: Ghiriș-Arieș = 246, Ghiriș-Sâncrai = 103.

În anul 1861, când localitățile privilegiate își redobândesc autonomia, Ghiriș-Arieșului i s-au restituit parțial privilegiile avute înaintea revoluției din 1848. În anul 1867 Ghiriș-Arieș trece din nou în rândul așezărilor rurale cu statut de "comună". Acest statut îl va păstra până în anul 1925, anul creerii comunei "Câmpia-Turzii". În anul 1873 se dă în funcțiune linia ferată Războieni - Ghiriș-Arieș - Cluj. Calea ferată Câmpia Turzii-Turda s-a inaugurat la data de 19 iunie 1885.

În anul 1879 se construiește o nouă școală românească în Ghiriș-Arieș, pe fundația unei școli mai vechi (azi Dispensarul TBC al Policlinicii). Între anii 1896-1898 se ridică Biserica Romano-Catolică din Ghiriș-Sâncrai. În 1898 comuna Ghiriș-Arieș dispunea de 321 case, iar satul învecinat Ghiriș-Sâncrai de 123 case. În 1907-1908 se construiește în apropiere de Ghiriș-Arieș prima fabrică din zonă („Industria de lut S.A.”, azi: CERCON Arieșul S.A.). În anii 1910-1912 se ridică în Ghiriș-Arieș o Biserică Greco-Catolică din cărămidă, pe locul uneia mai vechi din lemn.

Perioada interbelică Câmpia Turzii

La Ghiriș-Arieș existau in anul 1920 (înaintea Reformei Agrare din 1921) trei mari latifundiari: Betegh Miklos, Statul Român (proprietar de drept al unei foste moșii a Statului Austro-Ungar) și Parohia Reformată-Calvină. La Ghiriș-Sâncrai existau de asemenea trei mari latifundiari: Betegh Miklos și soția, văduva contelui (gróf) Bethlen Bálint (n. 1856, Beclean - d. 1913, Budapesta; căsătorit cu contesa Uzon Adalberta Béldi în 1882 la Cluj; contesa (n. 1863, Cluj - d. 1946, Budapesta) și Illyés Olga (cu reședința în Sâncraiul de Mureș). Chiar și dupa Reforma Agrară din 1921, marii proprietari de pamânt au continuat să existe la Câmpia Turzii. Contele Bethlen Ödón își avea cea mai mare parte a moșiilor la Urca.

În 1921 Ghiriș-Arieș avea 364 case, iar Ghiriș-Sâncrai 119 case. Construirea fabricii „Industria Sârmei S.A.” în anul 1920 a contribuit esențial la dezvoltarea comunei Ghiriș-Arieș. Tot în anul 1920 începe introducerea gazului metan în locuintele acestei comune.

Unificarea celor 2 localități (Ghiriș-Arieș cu Ghiriș-Sâncrai) a avut loc oficial în anul 1925, localitatea luând numele de comuna "Câmpia-Turzii", prin Decretul regal nr.2456 din 25 septembrie 1925. Unificarea a fost programată din 1924, când ordinul nr. 360 al primpretorului plasei Turda decidea unirea dintre comunele Ghiriș-Arieș, Ghiriș-Sâncrai și Agârbiciu (actuala Viișoara). Consiliul comunal a acceptat unirea primelor două, nu însă și pentru Viișoara, întrucât "terenul dintre localități este inundabil și, deci, impropriu construcțiilor de locuințe, apoi Agârbiciu, fiind comună săracă, prin unificare ar fi o povară pentru Ghiriș".

În anul 1930 se ridică o Biserică Greco-Catolică din cărămidă în cartierul Sâncrai (fost Ghiriș-Sâncrai), pe locul unei biserici mai vechi din lemn. În acel an în Câmpia-Turzii existau 797 clădiri. Stadionul sportiv s-a inaugurat în anul 1938, iar Palatul Culturii (ulterior numit Clubul Muncitoresc) în 1945 (construcție impozantă, începută în 1942). Între 1943-1950 s-a construit Biserica Ortodoxă din centru.

Monumente istorice Câmpia Turzii

Următoarele obiective istorice din orașul Câmpia Turzii au fost înscrise pe Lista Monumentelor Istorice ale județului Cluj , elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor din România în anul 2004:
*Tumulii din punctul “Izvorul Fizeș”.
*Tumulii din punctul “Elecfalva”.
*Necropola din sec.VII (epoca migrațiilor) de pe fosta proprietate Betegh.

Stema municipiului Câmpia Turzii

Se compune dintr-un scut despicat în două câmpuri de către un brâu argintiu (semnificând râul Arieș). În câmpul de jos, pe un fond roșu, este reprezentată o oală de turnat oțel, argintie, iar dedesubt două spice de grâu aurii. Câmpul superior este tăiat in două cartiere. Primul cartier, pe fond albastru, include două săbii încrucișate, cu vârfurile în sus (exprimă simbolic luptele pentru apărarea zonei). În cel de al doilea cartier, pe fond auriu, este un pergament desfășurat, de culoarea argintului, cu cifrele 1219 (anul primei atestări documentare a localității). Deasupra scutului se află o coroană murală, argintie, formată din cinci turnuri crenelate (simbolizează faptul că așezarea este un centru urban ridicat la rang de municipiu).

Administrație și politică Câmpia Turzii

Câmpia Turzii a devenit prin legea pentru unificarea administrativă din 24 iunie 1925 centru administrativ, respectiv sediu de plasă (una din din cele 6 plase ale județului Turda). Conform recensământului populației României din 29 decembrie 1930, plasa Câmpia Turzii cuprindea 19 comune: Boian, Călărași, Câmpia Turzii (sediul plasei), Ceanu Mare, Coc, Gligorești, Gura Arieșului, Iacobeni, Inoc, Luna, Lunca Mureșului, Luncani, Poiana (azi cartier al municipiului Turda), Războieni-Cetate, Tritenii de Jos, Tritenii de Sus, Unirea, Urca, Viișoara. Județul Turda și - implicit - plasa Câmpia Turzii, au fost desființate odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950.

La data de 8 mai 1946 Câmpia Turzii a fost declarată comună de categoria I, la data de 1 august 1952 oraș, iar la data de 11 noiembrie 1998 municipiu.

Personalități Câmpia Turzii

* Teodor Murășanu, profesor și scriitor
* John Paget, aristocrat englez, latifundiar
* Ionel Floașiu, inginer, promotorul vieții culturale interbelice
* Virginia Ruzici, tenismena.
* Andra Mihai, cântăreață.

Demografie Câmpia Turzii

Conform datelor înregistrate la recensământul populației din 2002, Câmpia Turzii număra 26.823 locuitori. De-a lungul timpului populația localității a evoluat astfel:

Structura confesională Câmpia Turzii

Viața religioasă Câmpia Turzii

Lăcașuri de cult Câmpia Turzii

*Biserica Romano-Catolică, str. 1 Decembrie 1918 nr.28 (cartierul Sâncrai).
*Biserica Reformată-Calvină, Piața Mihai Viteazu nr.1.
*Biserica Greco-Catolică (după 1948 Ortodoxă I), str. Laminoriștilor nr.30 (colț cu str. George Coșbuc).
*Biserica Ortodoxă II, Piața Mihai Viteazu nr.9 (în centru, lângă “Casa de Cultură Ionel Floașiu”).
*Biserica Greco-Catolică (după 1948 Ortodoxă III), str. 1 Decembrie 1918 nr.57 (cartierul Sâncrai, aproape colț cu str. Axente Sever).
*Biserica Ortodoxă IV, aproape de str. Nicolae Titulescu (cartierul Șarât).
*Biserica Ortodoxă V, str. Gh.Barițiu (cartier Blocuri).
*Capela Ortodoxă, str. A.Mureșanu (fără număr, lângă casa nr.19), aproape colț cu str. Avram Iancu (cladirea capelei e lipită de Policlinică și a fost construită pentru bolnavii de la spital).
*Biserica Greco-Catolică nouă (2000-2008), la marginea parcului între str. Laminoriștilor și str. Băii.
*Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea (1992), str. Horea nr.19.
*Biserica Baptistă, str. Păcii nr.14 (colț cu str. 1 Decembrie 1918) (credincioși români).
*Biserica Baptistă, str. A.I.Cuza nr.32 (aproape colț cu str. G.Barițiu) (credincioși maghiari).
*Biserica Penticostală Betania, str. I.Rațiu nr.59 (aproape colț cu str. Călărașilor, cartierul Șarât).
*Biserica Penticostală Betel, str. T.Vladimirescu nr.14 (cartierul Sâncrai).
*Biserica Penticostală (Aleea Teilor fără număr, la marginea parcului mare) (credincioși rromi).
*Casa de rugăciuni a unui cult neoprotestant, str. I.Rațiu nr.24 (colț cu str. N.Bălcescu).
*Sala Regatului a Martorilor lui Iehova, str. I.Rațiu nr.20.

Case parohiale Câmpia Turzii

*Romano-Catolică: str. 1 Decembrie 1918 nr.26.
*Ortodoxă: str. A.Muresanu nr.17 (aparține Bisericii Ortodoxe I, str. Laminoriștilor nr.30).
*Ortodoxă: str. 1 Decembrie nr.15 (aparține Bisericii Ortodoxe II, Piața Mihai Viteazu nr.9).
*Protopopiatul „Arieș“ al Bisericii Greco-Catolice: str. Tudor Vladimirescu 13 (parohii: Câmpia Turzii, Ceanu Mare, Luna, Măhăceni, Podeni).

Obiective turistice Câmpia Turzii

*Conacul Paget
*Conacul Szentkereszty-Bethlen
*Conacul din str.Teilor nr.10
*Biserica Reformată-Calvină din Câmpia Turzii
*Biserica Romano-Catolică din Câmpia Turzii
*Biserica Greco-Catolică din Câmpia Turzii (Ghiriș-Arieș)
*Biserica Greco-Catolică din Câmpia Turzii (Ghiriș-Sâncrai)
*Biserica Ortodoxă din Câmpia Turzii

Cimitire Câmpia Turzii

*"Cimitirul" de la vest de str. Iancu Jianu este romano-catolic, greco-catolic și reformat. "Cimitirul" de la est de str. Iancu Jianu este ortodox.
*Cimitirul Eroilor din Câmpia Turzii. "Cimitirul Eroilor Români din cel De-al Doilea Război Mondial", construit în anul 1944, este amplasat între străzile Gheorghe Barițiu – Eroilor – Griviței și Ardealului. Suprafața acestuia este de 1.205 mp. În cimitir sunt înhumați 320 eroi, din care 254 necunoscuți și 66 cunoscuți, în morminte individuale și comune.

Structuri militare Câmpia Turzii

*Baza 71 Aeriană

• Câmpia Turzii
• Cluj-Napoca
• Dej
• Gherla
• Huedin
• Turda