Brezoi este un oraş situat în nordul judeţului Vâlcea, România, la confluenţa râului Lotru cu râul Olt, în cea mai mare depresiunea intercarpatică, cunoscută sub numele de Ţara Loviştei. Oraşul se află înconjurat de păduri de conifere.

El se află la 35 km nord de Râmnicu Vâlcea şi la 66 km sud de Sibiu. Are în componenţa sa şi satele "Păscoaia, Călineşti, Proieni, Golotreni" şi "Valea lui Stan".

Istorie Brezoi

La origine este un sat de moşneni, care se ocupau cu creşterea vitelor, oilor, exploatarea şi prelucrarea rudimentară a lemnului. La "Valea lui Stan" exista încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân o exploatare a aurului, exploatare la început a Mănăstirii Cozia făcută cu robi ţigani. Aceştia au rămas să lucreze ca salariaţi şi la ceilalţi proprietari de-a lungul timpului, aşezarea fiind şi astăzi cunoscută ca o aşezare de rromi.

Satul "Proieni" care aparţine oraşului Brezoi se remarcă în istoria neamului prin faptul ca aici într-o veche biserică ortodoxă Mihai Viteazul şi-a legat destinele de "Doamna Stanca".

Localitatea s-a dezvoltat mult după 21 aprilie 1887, când Statul Român dă o lege favorizantă iniţiativelor particulare. Atunci ia fiinţă aici "Societatea forestieră "Lotru"", cu capital italian. Structura populaţiei se schimbă prin apariţia de muncitori străini, maghiari şi germani. Acest lucru reiese şi din faptul că la "Şcoala privată a "Societăţii Forestiere"", înfiinţată în anul 1904, se preda în limbile "română, maghiară şi germană". De asemenea, aici a existat şi există o "parohie romano-catolică", existenţa ei fiind determinată de existenţa maghiarilor şi a unor italieni (specialişti ai fabricii de cherestea).

Prima şcoală a Brezoiului a fost înfiinţată în anul 1838. Urmează înfiinţarea altei şcoli în 1864 la "Călineşti", iar în 1916 la "Proieni". Liceul din Brezoi se înfiinţează în 1954 cu "curs seral", iar în 1960 şi cu "curs de zi".

Localitatea, datorită faptului ca se află într-o poziţie centrală, a fost de-a lungul timpului reşedinţă de "plasă" şi de "raion". Importanţa Brezoiului în zonă a fost determinată şi de apariţia unei puternice industrii forestiere care a adus bunăstare locuitorilor aşezării, indiferent de etnie sau religie. Şi astăzi se mai vorbeşte despre diferite "familii" care au contribuit la această bunăstare şi de multe ori eşti surprins să auzi nume cu rezonanţă italiană, maghiară sau germană care vorbesc o "românească pură", fără a se manifesta vreo tendinţă naţionalistă. Remarcăm faptul că în 1946 de aici, de la Brezoi, au fost deportate o serie de persoane de naţionalitate germană în "gulagurile" Rusiei Sovietice, de multe ori tineri de 16-18 ani, doar pentru faptul că erau "nemţi". Cele povestite de aceştia sunt de domeniul incredibilului.

Şi după naţionalizarea "Societăţii forestiere" în 1948, inima industriei Brezoiului a rămas tot cea a prelucrării lemnului, cei mai mulţi locuitori lucrând la ""fabrică"". "Fabrică" care mai funcţionează şi astăzi, cu o capacitate oarecum mai redusă decât în ""socialism"" atât datorită unor reorganizări ale proprietarului, cât şi faptului că au apărut o serie de firme private tot din domeniul prelucrării lemnului.

La sfârştul anilor 1960, începutul anilor 1970 şi în continuare, odată cu apariţia construcţiilor hidroenergetice de pe râul Lotru, viaţa localităţii a suferit un reviriment datorită oferirii de noi locuri de muncă pe o perioadă de peste 15 ani, realizându-se astfel importante amenajări urbane.

Oraşul Brezoi deţine un monument ridicat în cinstea eroilor locali din primul război mondial, care nu se ştie cum a "scăpat" fără a fi fost distrus de puterea instalată la 6 martie 1945 cu ajutorul tancurilor sovietice, monument care se află lângă "Primărie" şi care simbolizează "România Mare". Acea "Românie" care a luat naştere la 1 decembrie 1918, incluzând provinciile Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei.

Demografie Brezoi